2ra-1588/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1588/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1588/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Procuratura Generală a Republicii Moldova și de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alexandrei Mocanu,

reprezentată de avocatul Sergiu Musteață împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului

moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală și încasarea cheltuielilor

de judecată

împotriva deciziei din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de

Procuratura Generală a Republicii Moldova și menținută hotărârea din

6 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care acțiunea a

fost admisă parțial

constată:

La 4 mai 2018, Alexandra Mocanu, reprezentată de avocatul Sergiu

Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

RM cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral cauzat prin

atragerea ilegală la răspundere penală și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în cadrul cauzei penale 2013030321, a fost

acuzată de organul de urmărire penală și procuror de comiterea escrocheriei față de

Leonid Bazulin, ceea ce nu a avut loc.

Pentru acordarea asistenței juridice pe cauză penală menționată, a încheiat cu

avocatul Sergiu Musteață contractul de asistență juridică nr. 10 din 14 martie 2014,

iar pentru serviciile juridice prestate a achitat avocatului onorariul în mărime de

3000 de lei.

1

A comunicat că abia la 29 mai 2015, procurorul în Procuratura

sect. Buiucani mun. Chișinău, Dumitru Raileanu, a dispus scoaterea de sub

urmărire penală pe învinuirea adusă, drept urmare, dânsa s-a deplasat la Direcția

Informații și Evidențe Operative a Ministerului Afacerilor Interne al RM, a

prezentat ordonanța procurorului, a fost scoasă de la evidență, a putut să primească

un cazier judiciar curat și să perfecteze pașaportul cetățeanului Republicii

Moldova.

Cu referire la prevederile art. 8 din Legea nr. 269 din 9 noiembrie 1994 cu

privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, a evidențiat că dorea să obțină

cetățenia Federației Ruse, dar nu putea primi cazierul fiind sub răspundere penală,

astfel, a așteptat până la scoaterea de sub urmărire penală.

A învederat că procurorul intenționat refuza scoaterea ei de sub urmărire

penală, în cadrul căreia au fost efectuate percheziții la domiciliul ei, fiind nevoită

să se deplaseze urgent la locul de domiciliu la insistența reprezentanților organului

de urmărire penală, deși era în afara localității.

A obiectat că procurorul neîntemeiat a pus-o sub învinuire, dânsa urmând a

fi scoasă de sub urmărire penală atunci când avea calitatea de bănuit.

Așadar, a fost neîntemeiat învinuită de comiterea unei infracțiuni grave, ce a

indignat-o pe ea și membrii familiei sale, deoarece nu a comis această infracțiune

și organul de urmărire penală fără existența a careva date veridice, a pus-o sub

învinuire, procurorul a tergiversat neîntemeiat urmărirea penală, deși avocatul ei a

depus sesizările necesare, procurorul fără date concludente, utile refuza scoaterea

ei de sub urmărire penală, dânsa fiind pusă în situația de a explica rudelor că nu a

comis infracțiunea dată și că este învinuită neîntemeiat.

A mai notat că a fost pusă sub învinuire la 17 iunie 2014, din acel moment

dar și în perioada în care avea calitatea de bănuit, nu a fost efectuată cel puțin o

confruntare cu pretinsa parte vătămată, deși a solicitat.

Având în vedere prevederile art. 284 CPC, a obiectat că prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală, procurorului, a fost urmărit penal, fiindu-i

pricinuite suferințe morale și daune materiale, legate de cheltuielile de transport, de

asistență juridică.

Pe toată perioada efectuării urmăririi penale a fost chemată la organul de

urmărire penală, procuror, astfel, fiindu-i cauzate suferințe de ordin psihic,

manifestate prin stres, stare de neliniște, umilință, stare de disconfort, frustrare,

tulburări de somn.

Totodată, în cadrul urmăririi penale, față de ea a fost aplicată obligarea de a

nu părăsi localitatea, fiindu-i limitată libertatea de circulație.

Reieșind din prevederile art. 1405 alin. (1) Cod civil, a precizat că i-a fost

adusă atingere valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la

existența fizică a omului, sănătate, cinste, demnitate, onoare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1405 Cod civil, Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XII din

25 februarie 1998, art. 524, 525 CPP, art. 166, 167 CPC.

2

A solicitat încasarea din bugetul statului în beneficiul ei a prejudiciului

material în mărime de 3000 de lei și a despăgubirilor pentru prejudiciul moral

suferit prin atragerea ilegală la răspundere penală pe cauza penală 2013030321, pe

care le apreciază la suma de 20000 de lei, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică pentru înaintarea prezentei acțiuni și reprezentarea în instanța de judecată,

achitate avocatului în mărime de 1000 de lei.

Prin încheierea din 10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost admis demersul Ministerului Justiției al RM și atrasă în proces în calitate de

intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM.

Prin hotărârea din 6 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

RM, în beneficiul Alexandrei Mocanu prejudiciul material în mărime de 3000 de

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul urmăririi penale,

prejudiciul moral în mărime de 5000 de lei cauzat prin atragerea ilegală la

răspundere penală și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1000 de lei.

În rest, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la repararea

prejudiciului moral.

Prin decizia din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și de Procuratura Generală a RM și

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat

că Alexandra Mocanu are dreptul de a cerere despăgubiri în cazul din speță,

deoarece se încadrează prevederilor legale, dispozițiilor art. 3 lit. a) și e) și art. 6

din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545-XII din 25 februarie 1998.

În consecință, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut ca fiind

întemeiată cerința de reparare a prejudiciului material în mărime de 3000 de lei,

sumă necesară, reală și rezonabilă în situația în care în cadrul urmăririi penale

Alexandra Mocanu a fost recunoscută în calitate de învinuită, a fost nevoită să

beneficieze de asistență juridică calificată în vederea apărării drepturilor sale,

ulterior fiind scoasă de sub urmărire penală și reabilitată pe cauza penală

nr. 2013030321.

Referitor la repararea prejudiciului moral suferit de către Alexandra Mocanu,

instanțele au conchis că suma de 5000 de lei constituie o satisfacție echitabilă

suficientă pentru suferințele cauzate, fiind în măsură să compenseze suferința

psihică suportată în legătură cu cauza penală, stresul și disconfortul psihologic

cauzat de acuzațiile ca i-au fost aduse, or, Alexandrei Mocanu i-au fost limitate

drepturile prevăzute de lege, aceasta fiind învinuită de săvârșirea unei infracțiuni

ce face parte din categoria infracțiunilor grave.

Totodată, a fost menționat și faptul că ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală din 29 mai 2015, la fel, constituie un temei de satisfacție morală pentru

Alexandra Mocanu, ceea ce justifică respingerea cerinței de încasare a

prejudiciului moral în partea ce excede suma de 5000 de lei.

3

Cu referire la prevederile art. 96 CPC, instanțele au învederat că suma de

1000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în prima instanță,

proporțional pretențiilor admise din acțiune, este necesară, reală și rezonabilă.

La 20 iunie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Procuratura Generală a

RM a declarat recurs împotriva deciziei din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerinței

privind repararea prejudiciului moral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești în partea

contestată, deoarece de către instanțele de judecată ierarhic inferioare au fost

aplicate eronat normele de drept material.

Având în vedere prevederile art. 1422, 1423 Cod civil și art. 11 din Legea

nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, a menționat că Alexandra Mocanu nu a fost reținută sau

arestată și în privința ei nu a fost aplicată nicio măsură preventivă.

A considerat că prima instanță neîntemeiat a încasat prejudiciul moral în

sumă de 5000 de lei.

La 10 iulie 2019, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o netemeinică și pasibilă casării.

A obiectat că motivarea instanței de apel precum că Alexandra Mocanu este

în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, deoarece ilegal a fost supusă acțiunilor

de urmărire penală, este nefondată și eronată, în condițiile în care portivit

prevederilor art. 3 alin. (1) din legea menționată, nu orice acțiune a organelor de

drept și judecătorești atrage răspunderea statului.

Cu referire la prevederile art. 254 alin. (1) CPP, a accentuat că este important

și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de

drept.

Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție

irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost

ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată

sau nu persoana.

A învederat că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat

prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale și

anume, existența faptei ilicite, iar la materialele cauzei nu există niciun act

procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau al organului ierarhic

superior, prin care au fost stabilite ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire

penală.

Totodată, a specificat că pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 necesită de a fi întrunite cumulativ și simultan, atât

4

circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și cele

prevăzute de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material și moral, fiind

norme indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Având în vedere prevederile art. 28 CPP și pct. 5.3 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 4 iulie 2005 cu privire la practica asigurării

controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi

penale, a menționat că persoana care pretinde că a fost vătămată într-un drept al

său urmează a dovedi faptul că acțiunile organelor de stat au purtat un caracter

ilicit, or, însuși hotărârile privind pornirea urmăririi penale, ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit sunt niște procedee legate de

desfășurare normală a urmăririi penale care nu afectează drepturi sau libertăți

constituționale.

Așadar, Alexandra Mocanu nu a prezentat probe justificative care ar

demonstra prezența unor suferințe cauzate, iar argumentele invocate întru

motivarea pretenției de încasare a prejudiciului moral, poartă un caracter

declarativ, iar acțiunile organului de urmărire penală sunt complet justificate și

necesare, organul de urmărire penală fiind obligat să întreprindă toate măsurile

posibile și legale întru elucidarea adevărului și asigurarea atragerii la răspundere a

infractorului.

Reieșind din cele expuse, precum și din circumstanțele cazului, prin prisma

jurisprudenței CtEDO, a conchis că organul de urmărire penală nu a admis careva

ingerințe ilegale a dreptului intimatei la respectarea vieții private și de familie

prevăzut de art. 8 și nu a încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, or, organul de urmărire penală, în cadrul cauzei penale a

realizat un mecanism investigator efectiv într-o societate democratică și anume, de

a investiga și preveni acțiuni criminale comise de către persoanele fizice și juridice.

A considerat că instanța de apel eronat a menținut dispunerea primei

instanței privind încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul Alexandrei

Mocanu a sumei prejudiciului moral în situația în care la caz nu sunt întrunite

condițiile necesare de aplicabilitate a prevederilor Legii nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998.

Prin urmare, suma acordată de către instanță pentru despăgubirile morale în

mărime de 5000 de lei este destul de neîntemeiată suferințelor pretinse că au fost

suportate, ținându-se cont de natura dreptului lezat, durata desfășurării urmăririi

penale, durata existenței măsurilor preventive, statutul și vârsta intimatei, precum

și de faptul că cauza penală intentată în privința acesteia nici nu a fost diferită

justiției, fiind încetată la stadia de urmărire penală.

A mai notat că atunci când se decide asupra asistenței juridice, urmează să se

ia în calcul în ce măsură reclamantul s-a conformat cerințelor prevăzute de art. 96

CPC, astfel, acesta trebuie să dovedească faptul că cheltuielile pentru asistența

juridică au fost reale, necesare și rezonabile ca mărime și să justifice cheltuielile de

asistență juridică solicitate din dări de seamă ale avocatului cu privire asistența

juridică prestată și justificarea onorariului global sau per oră perceput de către

avocat.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 10 iunie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 120), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 20 iunie 2019 și respectiv, la 10 iulie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Procuratura Generală a RM

și de Ministerul Justiției al RM, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura

Generală a RM și de Ministerul Justiției al RM, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

6

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

declarate de Procuratura Generală a RM și de Ministerul Justiției al RM urmează a

fi considerate ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva

deciziei din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Ala Cobăneanu

7