2rh-115/18 — cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă și a acordurilor adiționale, și încasarea cheltuielilor de judecată

2rh-115/18 — cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă și a acordurilor adiționale, și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2rh-115/18

instanța de apel: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

instanța de recurs: A. Cobăneanu, I. Oprea, I. Druță

ÎNCHEIERE

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând cererea de revizuire depusă de Alexandru Gheaur, reprezentat de

avocatul Adrian Manolache

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Gheaur

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Azolux”, Băncii Comerciale „Banca

Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la constatarea nulității absolute a

contractelor de ipotecă și a acordurilor adiționale și încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2017 prin care

a fost respins recursul declarat de Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul

Adrian Manolache și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din

6 iunie 2017, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de reviziuire

depusă de Alexandru Gheaur împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din

14 martie 2017

constată:

La 31 iulie 2015, Alexandru Gheaur a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Azolux”, BC „Banca Socială” SA, intervenienți accesorii notarul

public Oleg Gladîș și Carolina Panuș cu privire la constatarea nulității absolute a

contractelor de ipotecă și a acordurilor adiționale și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în perioada anilor 2010 – 2014, între

BC „Banca Socială” SA și SRL „Azolux” au fost încheiate nouă contracte de

credit.

Menționează că în scopul asigurării rambursării creditelor acordate, în

aceeași perioadă între BC „Banca Socială” SA și SRL „Azolux” au fost încheiate

șase contracte de ipotecă.

Astfel, în scopul asigurării rambursării de către SRL „Azolux” a creditului

acordat de BC „Banca Socială” SA în temeiul contractului de credit nr. 160/2010

1

din 9 iunie 2010, între BC „Banca Socială” SA și SRL „Azolux”, la 10 iunie 2010

a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 250, iar la 27 iulie 2010 - contractul de

ipotecă nr. 415.

În scopul asigurării rambursării de către SRL „Azolux” a creditului acordat

de BC „Banca Socială” SA în temeiul contractului de credit nr. 247/2010 din

12 august 2010, între BC „Banca Socială” SA și SRL „Azolux”, la 18 august 2010,

a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 471, contractul de ipotecă nr. 473 și

contractul de ipotecă nr. 474.

Afirmă că la 22 iulie 2014, în scopul asigurării rambursării de către

SRL „Azolux” a tuturor creditelor acordate de BC „Banca Socială” SA în temeiul

contractelor de credit încheiate, între BC „Banca Socială” SA și SRL „Azolux” a

fost încheiat contractul de ipotecă nr. 248.

Cu referire la prevederile din Legea privind societățile cu răspundere limitată

și prevederile din pct. 5.1, 6.1, 6.27, 7.1-7.4 din statutul SRL „Azolux”, relevă că

contractele de ipotecă încheiate de către SRL „Azolux” și BC „Banca Socială” SA

au fost încheiate contrar prevederilor legale și a statutului SRL „Azolux”.

Evidențiază că Adunarea Generală a Asociaților a SRL „Azolux” niciodată

nu a adoptat hotărârea privind încheierea cu BC „Banca Socială” SA a contractelor

de ipotecă menționate.

La fel, nu a fost adoptată nicio hotărâre a Adunării Generale a Asociaților a

SRL „Azolux” prin care să fie dispusă constituirea raporturilor de ipotecă asupra

bunurilor imobile nominalizate exhaustiv în contractele de ipotecă încheiate cu

BC „Banca Socială” SA sau prin care să fie atribuită competența administratorului

de a încheiat asemenea contracte de ipotecă.

Relatează că au avut loc mai multe adunări generale a asociaților, la care s-a

decis doar solicitarea de la banca vizată a creditelor, pentru a efectua o analiză

amplă a condițiilor care vor fi înaintate de bancă și eventuala oportunitatea

încheierii a contractelor de credit, dar nici într-un caz nu a fost adoptată hotărâre

privind încheierea unor contracte de ipotecă și atribuirea competenței

administratorului de a încheiat asemenea contracte de ipotecă.

Consideră că contractele de ipotecă menționate au fost încheiate cu BC

„Banca Socială” SA contrar normelor imperative din Legea privind societățile cu

răspundere limitată și statutului SRL „Azolux”.

Luând în considerație faptul că în cadrul încheierii contractelor de credit au

fost încălcate prevederile din art. 48, 49, 58, 60, 69, 71-74 din Legea privind

societățile cu răspundere limitată, care totodată sunt norme imperative, în temeiul

prevederilor art. 216-220 Cod civil, consideră că contractele de ipotecă menționate

urmează a fi constatate (declarate) de către instanța de judecată ca nule.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 48, 49, 58, 60, 69, 71-74

din Legea privind societățile cu răspundere limitată, art. 199-215, 216-220, 666 și

1236 Cod civil, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea nulității absolute a contractelor de

ipotecă încheiate între SRL „Azolux” și BC „Banca Socială” SA și anume,

contractului de ipotecă nr. 250 din 10 iunie 2010, contractului de ipotecă nr. 415

din 27 iulie 2010, contractului de ipotecă nr. 471 din 18 august 2010, contractului

de ipotecă nr. 473 din 18 august 2010, contractului de ipotecă nr. 474 din

2

18 august 2010, contractului de ipotecă nr. 248 din 22 iulie 2014, precum și

încasarea din contul pârâților a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătorie Rîșcani mun. Chișinău din 12 octombrie 2015 a

fost admisă acțiunea.

A fost constatată nulitatea absolută a contractelor de ipotecă și a acordurilor

adiționale încheiate între SRL „Azolux” și BC „Banca Socială” SA.

A fost încasat, în mod solidar, de la SRL „Azolux” și BC „Banca Socială”

SA în beneficiul lui Alexandru Gheaur cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat

în mărime de 25000 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea depusă de avocatul Adrian Manolache în interesele lui

Alexandru Gheaur privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel Chișinău Nina

Vascan, Eugenia Fistican și Vladislav Clima.

Împotriva încheierii menționate, Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul

Adrian Manolache a depus la 22 mai 2017 cerere de revizuire.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 6 iunie 2017 cererea de revizuire

a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2017 a fost respins

recursul declarat de Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul Adrian Manolache

și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 6 iunie 2017.

La 12 februarie 2018, Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul Adrian

Manolache a depus cerere de revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție din

20 decembrie 2017, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei

revizuirea căreia solicită și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral

cererea de recurs înaintată împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din

6 iunie 2017.

În motivarea cererii de revizuire a invocat dezacordul cu decizia revizuirea

căreia solicită, considerând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material și procedural, iar concluziile acesteia sunt

contradictorii.

La 21 aprilie 2018, Oleg Gladîș, reprezentat de avocatul Constantin Lazari a

depus referință la cererea de revizuire, solicitând respingerea cererii de revizuire

depusă de Alexandru Gheaur, prin intermediul reprezentantului său avocatul

Adrian Manolache și menținerea deciziei Curții Supreme de Justiției din

20 decembrie 2017.

La 15 mai 2018, BC „Banca Socială” SA a depus referință la cererea de

revizuire, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce

urmează.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca

fiind inadmisibilă.

3

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

După cum rezultă din actele cauzei, revizuentul Alexandru Gheaur,

reprezentat de avocatul Adrian Manolache, cu referire la prevederile art. 449 lit. b)

CPC, a invocat că decizia Curții Supreme de Justiției din 20 decembrie 2017 a fost

adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural, iar concluziile acesteia sunt contradictorii.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au

fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

În sensul normei enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării deciziei, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei instanței de judecată, să fie descoperite după ce decizia

judecătorească devine irevocabilă.

De altfel, art. 449 lit. b) CPC, indică asupra unor circumstanțe (fapte)

necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea fondului cauzei

prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru

admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute

aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu

a știut anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Așadar, ca o condiție obligatorie de redeschidere a procesului pe acest temei

este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării

deciziei, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea

deciziei. Faptele noi apărute după darea deciziei pot servi temei de adresare cu o

nouă cerere în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element indispensabil al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea

invocării unui atare temei.

Astfel, cu referire la prevederile enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de

Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul Adrian Manolache precum că decizia

revizuirea căreia solicită, a fost adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural, iar concluziile acesteia sunt

contradictorii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or

revizuentul nu a invocat careva circumstanțe noi ale cauzei, care i-au devenit

4

cunoscute după pronunțarea deciziei revizuirea căreia se solicită, condiție însă care

este direct impusă prin lege.

Or, argumentele revizuentului din cererea de revizuire au fost invocate și în

cererea de recurs declarată împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din

6 iunie 2017, fiind apreciate de completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în cadrul examinării

recursului și emiterii deciziei din 20 decembrie 2017, astfel acestea nu pot

constitui motiv pentru revizuire.

Situația de fapt impune de a remarca la capitolul dat că revizuirea este o cale

de atac de retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține

anularea unei hotărâri sau încheieri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății

în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a deciziei

contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De

aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuentul

Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul Adrian Manolache în cererea de

revizuire nu a invocat niciun temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC,

în baza căruia se poate solicita revizuirea încheierii.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată prin prisma principiului securității raporturilor juridice.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar

simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un

temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci

când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire depusă de Alexandru Gheaur, reprezentat de avocatul

Adrian Manolache ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Alexandru

Gheaur, reprezentat de avocatul Adrian Manolache împotriva deciziei Curții

Supreme de Justiție din 20 decembrie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată a lui Alexandru Gheaur împotriva Societății cu Răspundere Limitată

5

„Azolux”, Băncii Comerciale „Banca Socială” Societate pe Acțiuni cu privire la

constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă și a acordurilor adiționale și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

6