2rac-482/18 — Declararea nulității absolute a actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată.

2rac-482/18 — Declararea nulității absolute a actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-482/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Guțan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Banca

Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Start-Audit”, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Octopus-Prof”, în proces de insolvabilitate și Societatea cu

Răspundere Limitată „Reveron-LZ”, în proces de lichidare, cu privire la declararea

nulității absolute a actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Reveron-LZ” – Sergiu Guțu, casată hotărârea din 15 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 19 aprilie 2017, Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Start-Audit”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„Octopus-Prof”, în proces de insolvabilitate și Societatea cu Răspundere Limitată

„Reveron-LZ”, în proces de lichidare, cu privire la declararea nulității absolute a

actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor reclamanta a indicat că la 14 decembrie 2012, între

Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni și Societatea cu

Răspundere Limitată „Octopus-Prof”, a fost încheiat contractul de credit nr.

53/2012, prin care ultimei i s-a oferit suma de 676 627,05 dolari SUA.

Ulterior, la 20 august 2013, între Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof” a fost

încheiat contractul de credit nr. 30/2013, prin care ultimei i s-a acordat suma de 1

1

000 000 dolari SUA.

A specificat reclamanta că pentru a garanta executarea obligațiilor asumate

prin contractele de credit enunțate, între Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni, în calitate de creditor ipotecar și Societatea cu Răspundere

Limitată „Reveron-LZ”, în calitate de debitor ipotecar, au fost încheiate contractul

de ipotecă nr. 16658 din 24 decembrie 2009 completat cu acordul adițional nr. 4

din 20 august 2013, prin care s-a instituit ipoteca în favoarea băncii asupra bunului

imobil constituit din depozit, împreună cu terenul aferent din mun. Chișinău, str.

Varnița, nr. 20 și contractul de ipotecă nr. 2828 din 27 mai 2010 completat cu

acordurile adiționale din 2 ianuarie 2013 și 20 august 2013, prin care s-a instituit

ipoteca în favoarea băncii asupra imobilului situat în mun. Bălți, str. Strîi, nr. 13/A,

format din depozit și teren cu destinația pentru construcții.

S-a precizat că în rezultatul neexecutării obligațiilor rezultate din contractele

de credit, privind rambursarea în termen a datoriei, dobânzilor aferente și a altor

plăți, între bancă și Societatea cu Răspundere Limitată „Reveron-LZ” au fost

încheiate două acorduri de executare benevolă a dreptului de ipotecă, în privința

bunurilor imobile ipotecate, prin care bunurile imobile au fost transmise benevol în

posesia băncii pentru a fi vândute în scopul stingerii datoriilor.

În baza acordului de executare benevolă a dreptului de ipotecă nr.7003 din 8

septembrie 2014, părțile au stabilit că valoarea de ipotecă a bunurilor imobile

ipotecate constituie 554 915 euro fără TVA, iar valoarea de piață, conform

raportului de evaluare nr. 2380 din 28 martie 2013 și certificatului nr. 236 din 4

iunie 2014, eliberat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Expert Grup

Consulting” constituia 16 082 644 de lei.

Reclamanta a relevat că în baza acordului de executare benevolă a dreptului

de ipotecă nr.7002 din 8 septembrie 2014, părțile au stabilit că valoarea de ipotecă

a bunurilor imobile ipotecate constituie 475 070 de Euro fără TVA, iar valoarea de

piață, conform raportului de evaluare nr. 3431 din 13 iunie 2014, întocmit de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Expert Grup Consulting” constituia 15 072

300 de lei.

În total, valoarea de ipotecă a constituit suma de 1029985 de Euro fără TVA,

iar valoarea de piață, la acel moment constituia 31 154 944 de lei.

Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni a specificat că

pentru a stinge datoriile acumulate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Octopus-Prof” față de bancă, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr.

9149 din 5 decembrie 2014, bunurile din mun. Chișinău, str. Varnița, nr. 20 au fost

vândute la prețul de 820 000 de dolari SUA sau echivalentul a 12 441 942 de lei,

iar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3994 din 10 noiembrie 2014,

bunurile imobile din mun. Bălți, str. Strîi, nr. 13/A au fost vîndute la prețul de

12187500 de lei.

Valoarea totală a imobilelor realizate în baza ambelor contracte de vînzare-

cumpărare a constituit suma de 24 629 442 de lei, iar cu suma dată a fost stinsă

parțial datoria Societății cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof” față de bancă,

rezultată din contractele de credit enunțate.

Reclamanta a precizat că după vânzarea celui de al doilea bun imobil, în

vederea eschivării de la plata tuturor datoriilor formate conform contractelor de

credit, Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof” a comandat un control

tematic al relațiilor dintre companie și bancă, cercetîndu-se dacă există vreo datorie

2

la data de 8 decembrie 2014 a Societății cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof”

față de bancă.

La 4 aprilie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Start-Audit”, ca urmare

a controlului, a întocmit un act de constatare, conform căruia Societatea cu

Răspundere Limitată „Octopus-Prof” la 8 decembrie 2014, nu ar avea datorii față

de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni.

Consideră reclamanta că concluziile din actul de constatare sunt eronate și

contravin prevederilor art. 30 alin (1) și (2) și 34 alin. (8) din Legea cu privire la

ipotecă și ale art. 490 alin. (1) și 493 alin. (1) și (2) din Codul civil, iar în rezultat

actul de constatare este lovit de nulitate absolută.

Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni a specificat că

acordul de transmitere benevolă în posesie a bunului ipotecat în esență constituie o

împuternicire legală acordată creditorului ipotecar conform prevederilor Legii cu

privire la ipotecă de a acționa în numele debitorului pentru a-și realiza dreptul de

ipotecă în scopul stingerii obligațiilor garantate, dar nicidecum nu constituie o

modalitate de stingere a obligațiilor în sensul normelor legale prevăzute de Codul

civil.

Solicită reclamanta declararea nulității absolute a actului de constatare din 4

aprilie 2016 privind controlul tematic al relațiilor dintre Societatea cu Răspundere

Limitată „Octopus-Prof” și Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni, întocmit de către Societatea cu Răspundere Limitată „Start-Audi” și

încasarea din contul pârâtei a taxei de stat în mărime de 100 lei.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Banca Comercială

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Start-Audit”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„Octopus-Prof”, în proces de insolvabilitate și Societatea cu Răspundere Limitată

„Reveron-LZ”, în proces de lichidare, cu privire la declararea nulității absolute a

actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată.

A fost declarată nulitatea absolută a actului de constatare din 4 aprilie 2016

privind controlul tematic al relațiilor dintre Societatea cu Răspundere Limitată

„Octopus-Prof” și Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni,

întocmit de către Societate cu Răspundere Limitată „Start-Audit”, în privința

surselor financiare acordate conform contractelor de credit nr. 53/2012 din 14

decembrie 2012 și nr. 30/2013 din 20 august 2013.

S-a dispus încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Start-

Audit”, în beneficiul Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni

taxa de stat în mărime de 100 lei (f.d. 92, 97-103, vol. I).

La 16 noiembrie 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Reveron-LZ” – Sergiu Guțu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

La 6 decembrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Star-Audit” a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

La 13 decembrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof” a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

3

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin încheierea din 6 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost restituită

cererea de apel depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof”

(f.d. 202, vol. I).

Prin încheierea din 22 mai 2018 a Curții De Apel Chișinău a fost încetată

procedura de apel intentată la apelul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Star-Audit” (f.d. 14-19, vol. II).

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Reveron-LZ” –

Sergiu Guțu, casată hotărârea din 15 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, fiind emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de către Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Start-Audit”,

intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof”, în

proces de insolvabilitate și Societatea cu Răspundere Limitată „Reveron-LZ”, în

proces de lichidare, cu privire la declararea nulității absolute a actului juridic și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 20, 22-29, vol. II).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a cauzei

și în consecință a adoptat o hotărîre neîntemeiată.

Totodată, s-a indicat că actul de constatare din 4 aprilie 2016 privind controlul

tematic al relațiilor dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Octopus-Prof” și

Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, întocmit de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Start-Audit”, nu este un act juridic, dar este un

înscris, o probă. Or, în conformitate cu art. 117 alin. (1) Cod de procedură civilă,

probe în pricini civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de

lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile

părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

Instanța de apel a punctat că potrivit art. 195 Codul civil, act juridic civil este

manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Prin urmare, unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este

manifestarea de voință, având drept scop crearea, modificarea, sau stingerea unor

raporturi cu alte persoane, voința autorului actului juridic civil trebuie să fie

manifestată, exteriorizată.

Eficacitatea acestei voințe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua

cunoștință de ea. Manifestarea de voință încetează de a mai fi un fenomen

subiectiv, devenind un fapt social, o realitate obiectivă, iar terții pot lua cunoștință

de conținutul ei și pot adopta o anumită conduită. Manifestarea de voință trebuie să

provină de la un subiect de drept civil, persoană fizică sau persoană juridică.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 4 iulie 2018, Banca

Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni a contestat-o cu recurs,

solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind încălcate

4

normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Totodată s-a precizat că analizînd dispozițiile Actului de Constatare din 4

aprilie 2016 (precum că transmiterea în posesie ar echivala cu o stingere efectivă a

datoriilor debitorului față de creditor) în raport cu prevederile legale materiale

incidente cazului, considerăm că actul juridic contestat stabilește în contradictoriu

cu prevederile legale pertinente, un alt procedeu/mijloc de stingere a

creanțelor/datoriilor decît cel consacrat expres în normele legale.

Recurenta a opinat că dispozițiie Actului de Constatare din 4 aprilie 2016

contravin în mod direct prevederilor imperative ale Codului Civil și Legii cu

privire la ipotecă, iar pe cale de consecință instanța de fond absolut legal a declarat

nulitatea absolută a actului juridic contestat.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2018, prin care a fost expediată în adresa părților copia

deciziei instanței de apel (f.d. 31, vol. II), însă la dosar nu sunt anexate probe care

ar certifica data recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia.

La 17 octombrie 2018, a fost expediată intimaților copia recursului, iar la 8

noiembrie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința, prin care

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Reveron-LZ” – Sergiu Guțu a

solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare,

dacă este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) Cod de

procedură civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

5

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de

principiile unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de

dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu,

Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura

sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material

sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar

fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența

asigurării interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste

limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc

Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16

decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurenta Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2018 în

6

baza articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, așa cum este

prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din același cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurenta a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat detaliat.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentei Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni nu dezvăluie

nici o aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a

încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare,

temeiurile inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga

instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și,

eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se

vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33,

Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea

unui raport rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele

folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a

fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în

prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă al RM, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul /Semnătura/ Svetlana Filincova

Judecătorii /Semnătura/ Dumitru Mardari

/Semnătura/Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Craiu

8