2ra-929/18 — incasarea datoriei

prima instanță: M.Nicorici dosarul nr.2ra-929/18

(Judecătoria Soroca, sediul Florești)

instanța de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, A.Garbuz

(Curtea de Apel Bălți)

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Sergiu Guțu în interesele recurentului Florea Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gadibadi Ștefan

împotriva lui Florea Gheorghe privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul depus de Florea Gheorghe și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Soroca, sediul Florești din 08 august 2017,

c o n s t a t ă:

La 13 ianuarie 2017 Gadibadi Ștefan s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Florea Gheorghe privind încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 29 ianuarie 2015 i-a împrumutat suma de

15 000 de lei lui Florea Gheorghe pe un termen de 2 luni, până la 28 martie 2015,

fiind întocmită o recipisă în acest sens.

La data scadentă pârâtul nu și-a onorat obligațiile asumate prin recipisă și până

în prezent nu i-a întors datoria.

A susținut reclamantul că de mai multe ori s-a adresat pârâtului pentru a-i

restitui datoria, însă fără nici un rezultat ceea ce l-a determinat să se adreseze cu

cerere în instanța de judecată.

În legătură cu faptul că pârâtul nu și-a onorat obligațiunile în termenul indicat

în recipisă, a considerat că acesta urmează să achite și dobânda de întârziere pentru

perioada 28.03.2015 și până la data examinării cauzei civile.

Suplimentar a menționat că la 28 decembrie 2016 s-a adresat cu aceeași cerere

în judecată, însă prin încheierea Judecătoriei Florești din 29 decembrie 2016 cererea

cu anexe i-a fost restituită în legătură cu nerespectarea căii prealabile de soluționare a

cauzei.

Ulterior, la 04.01.2017 a expediat pârâtului cerere de soluționare a litigiului pe

1

cale amiabilă, solicitând restituirea datoriei în termen de până la 10.01.2017 și

dobânda de întârziere, însă nu a primit nici un răspuns.

A solicitat Gadibadi Ștefan încasarea de la pârâtul Florea Alexei în beneficiul său

a datoriei în mărime de 15 000 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 6313 lei,

cît și a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în legătură cu examinarea cauzei.

Prin hotărîrea din 08 august 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Florești acțiunea a

fost admisă, s-a încasat de la Florea Gheorghe în beneficiul lui Gadibadi Ștefan

datoria în sumă de 15000 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 6313 lei,

cheltuielile de judecată ce țin de plata taxei de stat în sumă de 639,39 de lei.

Prin decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

depus de Florea Gheorghe și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul

Florești din 08 august 2017.

La 14 martie 2018 avocatul Sergiu Guțu în interesele recurentului Florea

Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe, cu

modificarea hotărârii instanței de fond în partea încasării datoriei și a dobânzii de

întîrziere.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin recipisa anexată la materialele dosarului avocatul Serghei Guțu a primit la

15 ianuarie 2018 contra semnătură, copia deciziei din 05 decembrie 2017 (f.d.99), iar

recurentul Florea Gheorghe a primit la 13 ianuarie 2018 contra semnătură decizia

instanței de apel, prin urmare, recursul declarat la 14 martie 2018 se consideră depus

în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

2

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Sergiu Guțu în

interesele recurentului Florea Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

3

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Sergiu Guțu în interesele

recurentului Florea Gheorghe.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Sergiu Guțu în interesele recurentului Florea

Gheorghe se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4