2ra-798/18 — incasarea datoriei

Prima instanță, Jud. Chișinău, sediul Central dosarul nr. 2ra-798/18

Gh. Balan,

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Socolova Tatiana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Levința Pavel împotriva

Tatianei Socolova cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Socolova Tatiana și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 10 mai 2017 de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 13 noiembrie 2015, Levința Pavel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Socolova cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28 septembrie 2012 dânsul a

împrumutat Tatianei Socolova suma de 1 760 dolari SUA, pe care ultima s-a obligat s-o

restituie până la data de 05 octombrie 2012, fiind întocmită în acest sens o recipisă.

Menționează reclamantul că până în prezent datoria nu a fost restituită. La 01

octombrie 2015 a expediat în adresa Tatianei Levința o pretenție cu solicitarea ca

aceasta să-și execute obligația și să restituie datoria, însă pârâta nu a reacționat nici într-

un mod.

La 13 februarie 2017, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând repunerea în termenul de adresare în judecată cu prezenta acțiune, încasarea

de la Socolova Tatiana a datoriei în sumă de 1 760 dolari SUA, echivalentul în lei

conform ratei de schimb valutar stabilit de BNM la data executării hotărârii

judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată. În susținerea acesteia, a invocat

că dat fiind faptul că pârâta în cadrul examinării cauzei a recunoscut datoria existentă

față de dânsul, astfel este îndreptățit de a fi repus în termenul de adresare cu cerere de

1

chemare în judecată privind încasarea datoriei în baza recipisei din 28 septembrie 2012,

care urma a fi restituită până la data de 05 octombrie 2012.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 277, 572, 867 și 871 Cod civil,

astfel solicitând repunerea în termenul de adresare în judecată, încasarea datoriei de

1760 dolari SUA, echivalentul în lei conform ratei de schimb valutar stabilit de BNM la

data executării hotărârii judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată suportate

pentru achitarea taxei de stat și asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 mai 2017, acțiunea a

fost admisă, încasându-se de la Socolova Tatiana în beneficiul lui Levința Pavel datoria

în mărime de 1 760 dolari SUA în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la

data executării hotărârii și cheltuielile de judecată în mărime de 1 054,19 lei cu titlu de

taxă de stat și 1 000 lei pentru asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Socolova Tatiana și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Central din 10 mai 2017.

Atât prima instanță cât și instanța de apel au ajuns la concluzia că Socolova

Tatiana urmează să-și onoreze obligația de restituire a datoriei față de Levința Pavel,

făcând referire la recipisa în original prezentată la materialele dosarului (f.d. 17), cât și

la recunoașterea de către pârâtă în cadrul examinării cauzei a sumei datorate.

Instanțele de judecată au stabilit că în speță a intervenit întreruperea cursului

prescripției prin recunoașterea de către Socolova Tatiana existenței datoriei față de

Levința Pavel, devenind astfel incidente dispozițiile art. 277 Cod civil.

La 20 februarie 2018, Socolova Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

21 noiembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 mai 2017, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Socolova Tatiana a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

Consideră recurenta că, atât prima instanță, cât și instanța de apel eronat au

apreciat probele administrate în cadrul examinării cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

noiembrie 2017 a fost expediată în adresa recurentei la 08 decembrie 2017 (f.d. 167),

însă lipsesc date (aviz de recepție) despre recepționarea acesteia, iar recurenta indică că

a recepționat copia deciziei recurate la 19 decembrie 2017.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Socolova Tatiana la 20

februarie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 29 martie 2018 în adresa intimatului Levința Pavel a fost expediată copia

recursului declarat de către Socolova Tatiana, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

2

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Socolova Tatiana este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Socolova Tatiana nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate în referința la

cererea de chemare în judecată și în cererea de apel în privința cărora s-au expus

instanțele ierarhic inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și instanța de fond și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârilor recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

3

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Socolova Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Socolova Tatiana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4