3ra-475/18 — anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-475/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecătorul: L. Bagrin

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

10 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun. Chișinău cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 24 ianuarie 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarul General al mun. Chișinău,

prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 661-dc din 25 octombrie 2016

„Cu privire la crearea Grupului de lucru”.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 25 octombrie 2016,

Primarul General al mun. Chișinău a emis dispoziția nr. 661-dc din

25 octombrie 2016 ”Cu privire la crearea Grupului de lucru”. Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu art. 64 al Legii nr. 436 din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și Regulamentului cu

privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat

controlul de legalitate al dispoziției menționate și a constatat că aceasta ar fi fost

emisă contrar prevederilor legislației.

1

Reclamantul susține că, conform art. 68 alin. (2) din Legea privind

administrația publică, pct. 9, sbpt. 2) lit. a) din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, la

07 decembrie 2016 a fost înaintată notificarea nr. 1304/OT4-2297 din

06 decembrie 2016, prin care s-a solicitat abrogarea actului administrativ, iar prin

răspunsul nr. 02-119/8850 din 11 ianuarie 2017 (înregistrat la data de

12 ianuarie 2017), s-a comunicat că emitentul și-a menținut poziția.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat consideră că, Primarul

General al mun. Chișinău nu are competențe de a crea Grupul de lucru pentru

efectuarea unei anchete de serviciu și constatarea existenței sau inexistenței

răspunderii disciplinare a funcționarilor din cadrul Direcției asistență juridică și

Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare, deoarece competența

respectivă aparține Comisiei de disciplină create în cadrul fiecărei entități.

Reclamantul solicită admiterea cererii de chemare în judecată, anularea

dispoziției Primarului General al mun. Chișinău nr. 661-dc din 25 octombrie 2016

”Cu privire la crearea Grupului de lucru”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 aprilie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a fost admisă. A fost anulată dispoziția Primarului General al

mun. Chișinău nr.661-dc din 25 octombrie 2016 ”Cu privire la crearea Grupului de

lucru” (f.d. 30, 34-38).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 04 mai 2017, Primarul

General al mun. Chișinău a declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 11 aprilie 2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă (f.d. 33).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 apelul declarat

de către Primarul General al mun. Chișinău a fost admis. A fost casată integral

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 aprilie 2017 și a fost

pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată. (f.d.56)

La adoptarea soluției date instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a

elucidat pe deplin circumstanțele speței, a aplicat eronat normele de drept material,

ceea ce dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, iar în speță nu se întrunesc

temeiurile legale pentru anularea actului administrativ contestat, deoarece aceasta a

fost emisă conform competenței, procedurii stabilite și în limitele Legii, iar probe

ce ar dovedi contrariu nu au fost prezentate în prezentul proces.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 26 februarie 2018 Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din

2

07 noiembrie 2017, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

din 11 aprilie 2017. (f.d. 69-72).

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța ierarhic inferioară a

interpretat eronat legea și consideră decizia instanței de apel nefondată și pasibilă

de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

La 02 mai 2018 reprezentantul Primarului General Interimar al

mun. Chișinău Svetlana Corcimari a depus referință la cererea de recurs înaintată

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în care a indicat că consideră

recursul inadmisibil, iar instanța de apel corect a decis asupra admiterii cererii de

apel cu casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei recursul declarat de către Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat la 26 februarie 2018 este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

3

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

4

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5