3ra-118/18 — contestarea actului administrativ

3ra-118/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-118/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecător: E.Palanciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Bostan, A. Pohopol, V.Negru

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al municipiului Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Primarul general al municipiului Chișinău, casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 26 aprilie 2017 și emisă o nouă hotărâre de

respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de Oficiului

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

c o n s t a t ă:

La 02 februarie 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general al mun. Chișinău cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin dispoziția Primarului general al mun.

Chișinău nr.729-dc din 25 noiembrie 2016 ,, Cu privire la crearea Grupului de lucru” s-a

dispus crearea Grupului de lucru pentru efectuarea unei anchete de serviciu asupra

implicării funcționarilor din cadrul Direcțiilor educație, tineret și sport de sector,

angajaților instituțiilor preșcolare și școlare din mun. Chișinău în dosarul de aranjare a

unor licitații privind achiziționarea produselor alimentare pentru școli și grădinițe și

pentru constatarea existenței sau inexistenței răspunderii disciplinare a funcționarilor

din cadrul serviciilor abilitate.

A susținut că în temeiul art.64 din Legea privind administrația publică locală și

Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat , aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a

1

efectuat controlul asupra legalității a dispoziției menționate, astfel, consideră că aceasta

a fost emisă contrar prevederilor normelor legale.

Reclamantul a menționat că prin notificarea nr.l304/OT4-50 din 5 ianuarie 2017,

a solicitat de la Primarul general al mun. Chișinăul abrogarea dispoziției nr. 729-dc din

25 noiembrie 2016 ,, Cu privire la crearea Grupului de lucru”, însă, prin răspunsul nr.

02-119/111 din 25 ianuarie 2017, a primit refuz, fapt ce 1-a determinat să se adreseze în

judecată cu prezenta cerere.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat că prin actul

administrativ contestat, contrar prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, care în art. 56 stabilește că pentru

încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale

pricinuite, contravențiile sau infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură

cu exercitarea atribuțiilor funcției, funcționarul public poartă răspundere disciplinară,

civilă, administrativă, penală, după caz. În materie de răspundere disciplinară, art. 59 al

aceleiași legi stabilește că, sancțiunea disciplinară se aplică de către persoana/organul

care are competența legală de numire în funcție. Sancțiunea disciplinară, cu excepția

celei specificate la art. 58 lit. a) al Legii menționate, nu poate fi aplicată decât după

cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea echitabilă a funcționarului

public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării

abaterii.

Astfel, din comisia de disciplină face parte în mod obligatoriu un reprezentant al

organizației sindicale reprezentative sau în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ

sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat, un reprezentant desemnat prin

votul majorității funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină.

În cazul în care fapta funcționarului public conține componentele unei abateri

disciplinare și ale unei infracțiuni, procedura cercetării de către comisia de disciplină,

precum și curgerea termenelor specificate la alin. (2) și (3), se suspendă până la

dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării

urmăririi penale sau până la data la care instanța de judecată dispune achitarea sau

încetarea procesului penal. Comisia de disciplină este obligată să ceară funcționarului

public o explicație scrisă privind fapta comisă. După cercetarea prealabilă, comisia de

disciplină propune autorității publice respective sancțiunea aplicabilă funcționarului

public vinovat. Actul administrativ cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare se

aduce la cunoștință funcționarului public în termen de 5 zile de la emitere, sub

semnătură. Modul de constituire, organizare și sancționare, componența, atribuțiile,

modul de sesizare și procedura de muncă a comisiilor de disciplină se aprobă de

Guvern.

Respectiv reclamantul, a remarcat că în cadrul autorității publice este constituită

și activează, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la comisia de

disciplină, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, comisia de

disciplină, care conform pct. 26 al Regulamentului, asigură activitatea de cercetare a

faptelor sesizate ca abateri disciplinare, examinează raportul privind ancheta de serviciu,

audiază secretarul/grupul de lucru, funcționarul public sau reprezentantul acestuia,

precum și alte persoane ale căror declarații pot înlesni soluționarea cazului, propune

aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 din Legea nr. 158-XVI

din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sau, după

2

caz, clasarea cauzei, semnează procesele-verbale ale fiecărei ședințe a comisiei de

disciplină, constată suspendarea sau încetarea calității de membru al comisiei sau. în

cazul suspendării președintelui sau a secretarului, decide exercitarea atribuțiilor acestora

de către unul din membrii comisiei.

De asemenea, a relatat reclamantul că potrivit pct. 36 al Regulamentului cu

privire la comisia de disciplină, după primirea sesizării, președintele comisiei de

disciplină, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, convoacă ședința comisiei de

disciplină care decide remiterea sesizării secretarului comisiei în vederea desfășurării

anchetei de serviciu, constituirea unui grup de lucru abilitat cu desfășurarea anchetei de

serviciu, în cazurile în care obiectul sesizării este unul complex, precum și dacă sunt

vizați 2 sau mai mulți funcționari publici.

Ca rezultat, necesitatea creării unui grup de lucru urmează să fie decisă de

asemenea de către comisia de disciplină.

Totodată, respectivul grup de lucru poate fi abilitat doar cu desfășurarea unei

anchete de serviciu, și nicidecum nu poate constata existenta sau inexistența răspunderii

disciplinare a funcționarilor publici.

Iar, în cazul funcționarilor publici vizați de actul administrativ contestat,

cercetarea și constatarea existenței sau inexistenței răspunderii disciplinare urmează a fi

realizată de către Comisia de disciplină formată în cadrul autorității publice, conform

prevederilor legislației speciale privind funcția publică și statutul funcționarului public.

Legislația în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariați și alte sancțiuni

disciplinare. La aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să țină cont de

gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective. Sancțiunea

disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare a salariatului

respectiv.

Concomitent, conform prevederilor art. 208, alin. (2) Codul muncii, în funcție de

gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă

de serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei, salariatul are

dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei

toate probele și justificările pe care le consideră necesare.

Consideră reclamantul că, dispoziția contestată a fost emisă de către Primarul

general al mun. Chișinău cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare, deoarece

constatarea existenței sau inexistenței răspunderii disciplinare a funcționarilor publici

ține de competența Comisiei de disciplină, iar în cazul angajaților instituțiilor preșcolare

și școlare din mun. Chișinău necesitatea desfășurării unei anchete de serviciu urmează

să fie efectuată de fiecare angajator în parte.

Solicită Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea dispoziției

Primarului general al mun. Chișinău nr. 729-dc din 25 noiembrie 2016 „Cu privire la

crearea Grupului de lucru”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 26 aprilie 2017 s-a admis

cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-

a anulat dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 729-dc din 25 noiembrie

2016 „Cu privire la crearea Grupului de lucru”, ca fiind emisă cu încălcarea legii și

competenței.

3

La 04 mai 2017, Primarul general al mun. Chișinău a declarat apel, solicitând

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 aprilie 2017 cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Primarul general al municipiului Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 26 aprilie 2017 și emisă o nouă hotărâre de respingere ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. art. 130 și 118

CPC, art.art. 26 alin. (1), 29 alin. (1) lit. j), 32 alin. (1) și 68 alin. (1) ale Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 56 și art. 59 alin. (5) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie

2008, pct. 2 și 4-7 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină , aprobat prin

hotărârea de Guvern nr. 519 din 22 iunie 2010 cu privire la aprobarea completărilor ce

se operează în Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 și art. 15 alin. (3) lit. f)

a Legii privind statutul municipiului Chișinău nr. 136 din 17 iunie 2016.

Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel a

reținut ca fiind eronată concluzia primei instanțe de respingere a cererii de chemare în

judecată, or, Primarul general al mun. Chișinău a emis dispoziția contestată conform

competenței și atribuțiilor ce le deține (art. 15 alin. 3, lit. f a Legii privind statutul mun.

Chișinău) și nicidecum nu urmează să influențeze Comisia de disciplină la îndeplinirea

atribuțiilor funcționale ce le are conform legii.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că prima instanță incorect a apreciat

materialul probator și a interpretat eronat normele de drept material, dispunând

neîntemeiat anularea dispoziției contestate.

La 08 decembrie 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material.

Totodată recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de

chemare în judecată.

Suplimentar a menționat că după cercetarea prealabilă, comisia de disciplină

propune autorității publice respective sancțiunea aplicabilă funcționarului public

vinovat, iar una din atribuțiile Comisiei de disiciplină este asigurarea activității de

cercetare a faptelor sesizate ca abateri disciplinare.

Consideră recurentul că necesitatea creării unui grup de lucru urmează să fie

decisă de asemenea de către Comisia de disciplină, totodată, respectivul grup de lucru

poate fi abilitat doar cu desfășurarea unei anchete de serviciu, și nicidecum nu poate

constata existența sau inexistența răspunderii disciplinare a funcționarilor publici.

Or, efectul juridic al dispoziției constă în crearea unui grup de lucru cu abilități

similare Comisie de disciplină.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 12

septembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în

adresa recurentului Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, la 6 octombrie

2017, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr.14353 (f.d. 68).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 6 octombrie 2017, în termen.

La 09 ianuarie 2018, în adresa Primarului general al mun. Chișinău a fost

expediată copia recursului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Prin referința din 29 ianuarie 2018, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel

Chișinău în decizia din 12 septembrie 2017, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de

fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului

sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6