3r-63/18 — anularea actului

Dosarul nr.3r-63/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.V.Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov)

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică a

Ministerului Economiei și Infrastructurii al R. Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Miraflores” împotriva Inspecției de Stat în Construcții cu privire

la anularea prescripției nr.003457 din 26 decembrie 2016,

împotriva încheierii din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 februarie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Miraflores” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției de Stat în Construcții cu privire la

anularea prescripției nr.003457 din 26 decembrie 2016.

La 24 martie 2017 reprezentantul reclamantului Societatea cu Răspundere

Limitată ”Miraflores” a înaintat cerere de concretizare a cerințelor solicitând admiterea

integrală a acțiunii, anularea prescripției nr. ISC 003457 din 26 decembrie 2016 privind

sistarea lucrărilor de construcție a blocului locativ din str. Traian 23/1, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis acțiunea, s-a anulat prescripția nr. ISC 003457 din 26 decembrie 2016 emisă de

Inspecția de Stat în Construcții ca ilegală.

La 17 octombrie 2017, în termenul legal Inspecția de Stat în Construcții a depus

cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 22 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Inspecția de Stat în Construcții și i s-a comunicat apelantului

despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate, stabilindu-i un termen rezonabil

până la data de 13 februarie 2018, ora 10.20. Apelantului i s-a explicat că în caz dacă

nu va lichida neajunsul menționat în încheiere, cererea de apel nu va fi considerată

depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

Prin încheierea din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel a Inspecției de Stat în Construcții, s-a remis în adresa apelantului

Inspecția de Stat în Construcții cererea de apel cu toate documentele anexate.

1

La 15 martie 2018, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului

Economiei și Infrastructurii al R. Moldova, succesor în drepturi a Inspecției de Stat în

Construcții, a declarat recurs împotriva încheierii din 13 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu emiterea

unei noi decizii de remitere a cauzei în instanța de apel la faza primirii cererii de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea instanței de apel este ilegală și

neântemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

A menționat recurentul că succesor în drepturi a Inspecției de Stat în Construcții

a devenit Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și

Infrastructurii al R. Moldova, în baza Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 18.12.2017.

Prin urmare, încheierea din 13 februarie 2018 a instanței de apel a fost comunicată

unei persoane juridice lichidate. Astfel, cererea de apel motivată nu avea cine să o

depună, iar persoana împuternicită anterior, Viorel Rabei, a informat instanța de apel

prin poșta electronică despre circumstanțele descrise.

Consideră Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și

Infrastructurii al R. Moldova că cauza a fost judecată în absența unui participant la

proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, astfel instanța

de apel a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea ei.

Examinând temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și

Infrastructurii al R. Moldova neîntemeiat și pasibil de a fi respins din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul reiterează prevederile art. 368 alin.(1) Cod de procedură civilă, care

stipulează oportunitatea acordării apelantului unui termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Colegiul reține că legislația în vigoare nu stabilește un termen expres pentru

înlăturarea neajunsurilor, dar se presupune a fi un termen rezonabil și suficient pentru

apelant pentru a efectua anumite acțiuni procesuale prealabil desfășurării ședinței de

examinare a cererii de apel.

2

Astfel, materialele pricinii atestă că prin încheierea din 19 ianuarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Inspecția de Stat în

Construcții și i s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel

motivate, stabilindu-i un termen rezonabil până la data de 13 februarie 2018, ora 10.20.

Prin încheierea din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel a Inspecției de Stat în Construcții, s-a remis în adresa apelantului

Inspecția de Stat în Construcții cererea de apel cu toate documentele anexate.

Colegiul menționează că temei pentru care nu a fost dat curs cererii de apel a

constituit necesitatea depunerii apelului motivat.

Totodată, Colegiul relevă că copia încheierii din 19 ianuarie 2018 a fost expediată

în adresa apelantului, Inspecția de Stat în Construcții la 22 ianuarie 2018 și recepționată

la 25 ianuarie 2018, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție

(f.d.126-127).

Prin urmare, Colegiul afirmă că apelantul/recurentul avea obligația legală de a

executa acțiunea procesuală de depunere a cererii de apel motivată în instanța de apel

începînd de la 17 octombrie 2017 până la data de 13 februarie 2018, astfel având la

dispoziție 4 luni pentru a întocmi cerere de apel motivată.

Distinct de cele constatate, urmează a fi respins argumentul Agenției pentru

Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și Infrastructurii al R. Moldova

precum că cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată și instanța de apel a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces, ca fiind unul

declarativ.

Or, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și

Infrastructurii al R. Moldova fiind succesor în drepturi a Inspecției de Stat în

Construcții, a preluat nu doar drepturile instituției reorganizate și obligațiile acesteia și

avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și

jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007),

de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini cerințele legale, fapt,

însă, ignorat de aceasta.

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța judecătorească (judecător). Cererile și documentele depuse după expirarea

termenului de procedură nu degrevează de îndeplinirea obligației procedurale.

Astfel, dat fiind că apelantul/recurentul Agenția pentru Supraveghere Tehnică a

Ministerului Economiei și Infrastructurii al R. Moldova nu a lichidat în termen

neajunsurile indicate în încheierea din 19 ianuarie 2018, în baza art. 369 alin. (1) lit. a)

Codul de procedură civilă, prin încheierea din 13 februarie 2018, instanța de apel a

restituit apelantului cererea de apel.

În cauza Weissman și alții versus România (nr. 63945/00 din 24 mai 2006), CtEDO

a indicat că statele urmează să respecte un just echilibru între interesul de a promova o

bună administrare a justiției și pe de altă parte interesul reclamanților

3

de a prezenta argumentele lor în fața tribunalelor naționale.

Astfel, Colegiul remarcă că fiind indubitabilă obligația apelantului/recurentului

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a Ministerului Economiei și Infrastructurii al R.

Moldova de a întocmi apelul în conformitate cu cerințele Legii, aceasta este necesară

într-o societate democratică și urmărește scopul unei bune administrări a justiției în

stat, iar cerințele impuse apelantului prin încheierea din 19 ianuarie 2018 nefiind

disproporționate în raport cu acest scop.

Conform art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la proces sînt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă, iar art. 61 alin. (1) Cod de

procedură civilă statuează că părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în

eroare.

În conformitate cu art. 10 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă

a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi

invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce.

Colegiul consideră că instanța de apel a creat posibilități egale, suficiente și

adecvate în folosirea mijloacelor procedurale întru susținerea poziției ambelor părți și

nu a defavorizat nici o parte.

În conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de

a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că argumentele invocate în cererea

de recurs, indică direct la nerespectarea de apelant/recurent a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de

normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea

casării actului judecătoresc contestat.

Din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea din 13

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, este întemeiată și adoptată cu respectarea

cadrului legal, iar argumentele invocate de către recurent nu sunt justificate, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică a

Ministerului Economiei și Infrastructurii al R. Moldova cu menținerea încheierii

instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

4

Se respinge recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică a

Ministerului Economiei și Infrastructurii al R. Moldova.

Se menține încheierea din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Miraflores” împotriva Inspecției de Stat în Construcții cu privire la anularea

prescripției nr.003457 din 26 decembrie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5