3ra-461/18 — cu privire la anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-461/18

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – L. Holevițcaia,

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu,

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspecția de Stat în

Construcții,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Croitor

Veaceslav împotriva Inspecției de Stat în Construcții cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de Inspecția de Stat în Construcții și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La data de 02 noiembrie 2016 Croitor Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Inspecției de Stat în Construcții, solicitând anularea prescripției

Seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 privind sistarea valabilității autorizației de

construire nr. 221c-1/16 din 09.09.2016 pentru efectuarea lucrărilor de construire a

unei case de locuit pentru două familii, cu regim de înălțime de D+P+2E în limitele

terenului privat cu nr. cadastral xxxxx din str. Vintilă Horia nr. 1, mun. Chișinău. (f.d.

3-6, 33).

În motivarea cererii reclamantul a indicat că prin scrisoarea nr. 4124J-2 a fost

informat despre emiterea prescripției seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 privind

sistarea valabilității autorizației de construire nr. 221c-1/16 din 09.09.2016.

Conform prescripției seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 Inspecția de Stat în

Construcții a sistat valabilitatea autorizației de construire nr. 221c-1/16 din 09.09.2016

până la înlăturarea neconformităților depistate. În rubrica neconformităților depistate,

Inspecția de Stat în Construcții a indicat că autorizația de construire nr. 221-c/16 din

09.09.2016 a fost eliberată cu încălcarea prevederilor Regulamentului local de

urbanism al mun. Chișinău nr. 22/40 din 25.12.2016, și anume: casa de locuit pentru

1

două familii cu regim pe verticală D+P+2E, a fost amplasată în zona funcțională a

orașului Chișinău de tip RE (revitalizare), terenurile sunt subiecte de dezvoltare, unde

amplasarea obiectului poate fi doar în baza Planului Urbanistic de Detaliu; se încalcă

cerințele art. 13, 36 și 44 din Legea nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile

urbanismului și amenajării teritoriului, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 163 din 09.07.2010

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Nefiind de acord cu prescripția menționată supra, reclamantul a depus la

Inspecția de Stat în Construcții cererea prealabilă sub nr. M-1145 la data de 21.10.2016.

Cu răspunsul recepționat la 01.11.2016, de asemenea, nu este de acord.

Reclamantul a susținut că sistarea valabilității autorizației de construire

nr. 221c-1/16 din 09.09.2016, în condițiile în care a fost achitată o sumă impunătoare

pentru achiziția lotului de teren din str. Vintilă Horia nr. 1, mun. Chișinău, au fost

efectuate lucrări de construcție, care sunt la etapa de finisare a demisolului, au fost

achiziționate materiale de construcție sau contractate, ar duce la suportarea unor

prejudicii considerabile, care vor fi complicat de a fi compensate.

Consideră că la emiterea prescripției pârâta a aplicat un act normativ, fără a lua

în considerație prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 163 din 09.07.2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, care stabilește exhaustiv actele ce

urmează să le depună solicitantul pentru obținerea unei autorizații de construire. Alin.

(2) prevede că solicitarea altor documente decât cele prevăzute la alin. (1) nu se admite.

Argumentele Inspecției de Stat în Construcții la emiterea prescripției au fost

pretinsele încălcări comise de Primăria mun. Chișinău la eliberarea autorizației de

construire, și anume, a prevederilor art. 13, 36 și 44 din Legea nr. 835 din 17.05.1996

privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului.

Concluzia asupra ilegalității autorizației de construire invocate de pârâtă la

emiterea prescripției este că Primăria municipiului Chișinău era obligată încă în anul

1996 să elaboreze și să aprobe Planul Urbanistic de Detaliu pentru toată aria de

acoperire teritorială pe care o administrează, iar în lipsa acestui Plan Primăria mun.

Chișinău nu poate elibera autorizații de construire.

Reclamantul a susținut că, la momentul depunerii cererii de eliberare a

autorizației de construire au fost anexate toate documentele necesare stabilite în

alin. (1) al art. 12 din Legea nr. 163 din 09.07.2010 privind autorizarea executării

lucrărilor de construcție, însă nu este stipulat că este necesar de a depune Planul

Urbanistic de Detaliu. Alin. (2) din același articol prevede că autoritatea emitentă, în

cazul de față Primăria mun. Chișinău, nu este în drept să solicite alte documente decât

cele indicate la alin. (1), fapt ce confirmă că odată ce există necesitatea elaborării unui

Plan Urbanistic de Detaliu, această obligație este în sarcina autorității emitente și

nicidecum în sarcina beneficiarului.

Astfel, la momentul achiziției terenului s-a urmărit doar destinația care este

pentru construcții, bazându-se pe faptul că intenția era de a construi o casă bifamilială

cu regimul de înălțime de D+P+2E, după cum sunt construcții similare de pe terenuri

aflate în vecinătate.

Însă, prin emiterea prescripției seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 a fost

încălcat dreptul său la folosirea și administrarea terenului cu nr. cadastral xxxxx, situat

în mun. Chișinău, str. Vintilă Horia nr. 1, or, pentru începerea lucrărilor de construcție

2

au fost prezentate toate documentele prevăzute în Legea nr. 163 din 09.07.2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, fiind eliberată autorizația de construire.

Astfel, Inspecția de Stat în Construcții a constatat abateri, care vizează obligațiile

Primăriei mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2016 s-a

admis cererea depusă de Croitor Veaceslav și s-a anulat prescripția Inspecției de Stat

în Construcții seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 cu privire la sistarea autorizației de

construire nr. 221c-1/16 din 09.09.2016. (f.d. 37, 42-45)

Prin decizia Curți de Apel Chișinău din 04 mai 2017 s-a respins apelul declarat

de către Inspecția de Stat în Construcții și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 05 decembrie 2016. (f.d. 61, 62-72)

Nefiind de acord cu soluțiile instanței de apel, la data de 21 septembrie 2017

Inspecția de Stat în Construcții a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, cu adoptarea unei noi decizii

de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de Croitor Veaceslav ca fiind

neîntemeiată. (f.d. 74-76)

În motivarea recursului recurenta a invocat că soluția instanței de apel este

ilegală și urmează a fi casată, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea.

A menționat că Inspecția Teritorială în Construcții „Centru” a examinat cererea

prealabilă a lui Croitor Veaceslav, prin care acesta a exprimat dezacordul privind

emiterea prescripției seria ISC nr. 003285 din 18.10.2016 privind sistarea valabilității

autorizației de construire nr. 221c-1/16 din 09.09.2016 pentru obiectivul din

str. V. Horia nr.1, mun. Chișinău și a respins-o ca neîntemeiată.

În motivarea poziției autorității învestită cu dreptul de a exercita controlul,

Inspecția Teritorială în Construcții a indicat că Primăria mun. Chișinău în calitate de

emitent a dispus emiterea actului cu încălcarea Planului Urbanistic General, și anume,

în Zona urbanistică Re (revitalizare) a fost autorizată executarea lucrărilor de construire

a blocului locativ cu regimul de înălțime D+P+2E, regim de înălțime care nu este

prevăzut de zona urbanistică menționată, astfel, consideră prescripția emisă în mod

legal.

Reprezentantul recurentei a mai solicitat repunerea în termen a cererii de recurs,

motivând că cu decizia instanței de apel din 04 mai 2017 a făcut cunoștință în cancelaria

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani la 20 septembrie 2017, fapt confirmat prin

mențiunea de pe coperta dosarului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

04 mai 2017 și expediată în adresa recurentei la data de 29 mai 2017, cu scrisoare de

însoțire nr. 9660, însă confirmarea recepționării nu este la materialele cauzei. (f.d. 73)

Unica dovadă care atestă data recepționării deciziei e declarația sub proprie

răspundere a recurentului că el a recepționat decizia la 20 septembrie 2017.

În condițiile expuse, instanța de recurs consideră că recurentul a declarat recursul

la 21 septembrie 2017, în termen, și cererea de repunere a recursului în termen fiind de

prisos, nu necesită a fi examinată.

3

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Inspecția

de Stat în Construcții este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

poate constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Inspecția de Stat în Construcții asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

4

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Inspecția de Stat în Construcții, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a), 440 alin. (1)

și (11) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Inspecția de Stat în Construcții, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

5