3ra-944/20 — contestarea actului administrativ

3ra-944/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-944/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

04 noiembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ion Nicolaev și Alexandrina

Nicolaev,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Nicolaev, Alexandrina Nicolaev și Ana Suhanov împotriva Agenției pentru

Supraveghere Tehnică (succesor în drepturi a Inspecției de Stat în Construcții),

intervenienți accesorii Tatiana Scoarță și Primăria municipiului Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 iunie 2016 Ion Nicolaev, Alexandrina Nicolaev și Ana Suhanov au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției de Stat în Construcții cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au invocat că, la 30

martie 2016, șeful interimar al Direcției CCPCD, Alexandru Untilov a efectuat

verificarea legalității emiterii autorizației de construire nr. 222 din 03 august 2015

pentru construcția casei particulare de locuit pentru trei familii (S+P+2E+M) din

XXX.

Invocând faptul constatării anumitor neconformități, la 31 martie 2016, șeful

interimar al Direcției CCPCD, Alexandru Untilov a emis prescripția seria ISC nr.

002157, prin care a dispus sistarea valabilității autorizației de construire cu sistarea

necondiționată a lucrărilor de construcție montaj până la înlăturarea

neconformităților.

Prin urmare, reclamanții consideră prescripția seria ISC nr. 002157 din 30 martie

2016 ca fiind ilegală și care urmează a fi anulată, deoarece sistarea valabilității

1

autorizației de construire poate fi dispusă numai în caz de depistare a faptelor de

încălcare a legislației în vigoare și a procedurii de eliberare.

Reiterează că, neconformitățile indicate în prescripția nominalizată nu pot fi puse

la baza deciziei de sistare a valabilității autorizației de construire, deoarece lucrările

de construcție sunt efectuate în corespundere cu proiectul care a fost elaborat în

conformitate cu prevederile legale, fiind verificat în modul stabilit.

Susțin că și autorizația de construire a fost eliberată conform procedurii stabilite,

iar reclamanții au anunțat Inspecția de Stat în Construcții despre eliberarea autorizației

de construire și inițierea lucrărilor. Construcția nouă a fost proiectată și se execută

strict în limitele hotarelor construcției vechi, mărimea la sol a construcției noi având

aceiași dimensiune ca și construcția veche.

Mai mult, construcția nouă în axa 1-6 nu are careva construcții învecinate, iar

gardul vecinului din această parte este deplasat înăuntrul terenului pe care se

efectuează construcția cu circa 60 cm. Deci, măsurarea urmează a fi efectuată nu până

la gard, dar până la hotarul real al terenurilor. În același timp, vecinul de la axa A-E

și-a construit imobilul pe hotarul terenului, iar reclamanții au lăsat de la granița

terenului de la această axă 6 metri (fără a lua în considerație galeria). De altfel, nici

drumul nu are o configurație corectă, deoarece nu sunt trasate liniile roșii pentru

acesta, iar granițele terenului sunt de o formă neregulată și repetă configurația

gardului. Astfel, clădirea veche se afla la distanța de 2,10 m de la hotarul terenului

dinspre drum, iar clădirea nouă este amplasată în granițele clădirii vechi. Respectiv,

proiectul clădirii noi s-a făcut în așa mod încât să fie menținută construcția în granițele

construcției vechi.

Invocă că, de la marginea construcției până la drum este o distanță de 4,0 m.,

fapt ce denotă că au fost respectate cerințele legale în acest sens.

La fel, reclamanții au învederat că, din practica construcțiilor în sectorul

particular se constată că normele invocate de șeful interimar al Direcției CCPCD sunt

desuete, deci neaplicabile, iar odată ce au fost respectate granițele construcției noi în

limitele construcției vechi, dar și distanțele de la hotar, nu există temeiuri pentru

sistarea valabilității autorizației de construcție. Comunică că, la 26 aprilie 2016,

reclamanții au depus pe numele Inspecției de Stat în Construcții o cerere prealabilă,

înregistrată cu nr. N-412, prin care au solicitat anularea prescripției.

Prin răspunsul nr. N-386 din 25 mai 2016, recepționat la 27 mai 2016, cererea

prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată, drept motiv fiind invocat faptul

nerespectării cerințelor indicate în certificatul de urbanism.

În această ordine de idei, reclamanții Ion Nicolaev, Alexandrina Nicolaev și Ana

Suhanov au solicitat anularea prescripției Inspecției de Stat în Construcții seria ISC

nr. 002157 din 31 martie 2016, întocmită de șeful interimar al Direcției CCPCD,

Alexandru Untilov „privind sistarea valabilității Autorizației de construcție nr. 222

din 03 august 2015 pentru construcția casei particulare de locuit din XXX și sistarea

lucrărilor de construcție”.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, s-

a atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, Tatiana

Scoarță (f.d. 31, vol.1).

2

Prin încheierea din 03 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, Primăria

municipiului Chișinău (f.d. 41, vol.1).

Prin încheierea protocolară din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a substituit pârâtul Inspecția de Stat în Construcții cu succesorul său în

drepturi Agenția pentru Supraveghere Tehnică, din motivul reorganizării instituției

(f.d. 152 verso, vol.1).

Prin hotărârea din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins ca fiind nefondată acțiunea depusă de Ion Nicolaev, Alexandrina Nicolaev și

Ana Suhanov (vol.1, f.d. 154, 160-163 recto-verso).

Prin decizia din 15 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Ion Nicolaev, Alexandrina Nicolaev împotriva hotărârii din 24

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, emisă în cauza de contencios

administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Nicolaev,

Alexandrina Nicolaev și Ana Suhanov împotriva Agenției pentru Supraveghere

Tehnică (succesor în drepturi a Inspecției de Stat în Construcții), intervenienți

accesorii Tatiana Scoarță și Primăria municipiului Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea deciziei, instanța de apel a relevat că, Inspecția de Stat în

Construcții, exercitându-și atribuțiile prevăzute de pct. 3 și pct. 10 (a) din

Regulamentul Inspecției de Stat în Construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

360 din 25.06.1996 (Anexa nr.2), a fost în drept să verifice valabilitatea autorizației

de construcție nr. 222 din 03 august 2015 pentru construcția casei particulare de locuit

din XXX, cât și să sisteze lucrările de construcție. Astfel, instanța de apel reține că în

conformitate cu normele de drept enunțate, la 30 martie 2016 Inspecția de Stat în

Construcții, fiind organul competent de a efectua controlul de stat al calității în

construcții, în urma verificării legalității emiterii autorizației de construire nr.222 din

03 august 2015 pentru construcția casei particulare de locuit pentru trei familii

(S+P+2E+M) din XXX, a depistat faptul că documentația de proiect a fost elaborată

în contradicție cu cerințele Certificatului de Urbanism nr. 625i/14 din 22 decembrie

2014.

De asemenea, Colegiul a respins ca neîntemeiate alegațiile cu privire la faptul că

controlul a fost inițiat și efectuat fără respectarea cerințelor Regulamentului privind

modul de exercitare a controlului de stat al calității în construcții, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25.06.1996, care prevede că „despre exercitarea

controlului, conform programului de activitate, Inspecția de Stat în Construcții

informează autoritatea administrației publice locale, agentul economic sau persoana

fizică cu cel puțin 5 zile înainte de control. Controalele se efectuează în prezența și cu

participarea reprezentantului părții controlate” or, în conformitate cu prevederile

Regulamentului enunțat, la caz, a fost efectuat un control inopinat, conform pct. 17

din Regulament care prevede, că controalele inopinate se efectuează în scopul

confirmării îndeplinirii prescripțiilor Agenției pentru Supraveghere Tehnică privind

sistarea lucrărilor sau livrării, utilizării materialelor și articolelor de calitate proastă

sau în caz de apariție a unor reclamații, corespunzător în speță nu era necesar actul de

control, or Inspecția de Stat în Construcții a efectuat controlul inopinat în scopul

verificării prescripțiilor.

3

Instanța de apel a stabilit că, la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe

care să ateste că documentația de proiect elaborată de autoritățile publice locale a fost

supusă verificării la faza conceperii și proiectării construcțiilor.

Finalmente, instanța de apel a reținut că, Inspecției de Stat în Construcție nu-i

poate fi imputat faptul că a efectuat inspecția legalității emiterii autorizației de

construire nr. 222 din 03 august 2015 abia peste 8 luni de la momentul emiterii

acesteia or, beneficiarul construcției a depus declarație prin care a informat Inspecția

de stat în Construcții despre începerea lucrărilor la data de 12 septembrie 2015, iar în

baza plângerilor vecinilor a efectuat controlul, la momentul efectuării controlului, la

șantier se executau lucrări de construire a nivelului parter fiind emise prescripțiile de

sistare a lucrărilor. Prin urmare, în speță nu au fost stabilite temeiuri de anulare a

actului administrativ, prescripția nr. 002157 din 30 martie 2016 emisă de Inspecția de

Stat în Construcții privind sistarea valabilității autorizației de construcție nr. 222 din

03 august 2015 pentru construcția casei particulare de locuit din XXX și sistarea

lucrărilor de construcție or, actul administrativ indicat a fost emis cu respectarea

prevederilor legii, a competenței și procedurii stabilite, nefiind careva temeiuri de a fi

anulat.

Totodată, Colegiul a relevat că, actul administrativ contestat prescripția nr.

002157 din 30 martie 2016 emisă de Inspecția de Stat în Construcții privind sistarea

valabilității autorizației de construcție nr. 222 din 03 august 2015 pentru construcția

casei particulare de locuit din XXX și sistarea lucrărilor de construcție și-a produs

efectul, în situația când există deja o hotărâre irevocabilă a instanței de judecată de

demolare a construcțiilor neautorizate cu remedierea construcțiilor afectate în urma

intervențiilor neautorizate, casei particulare de locuit (S+P+2E+M) din XXX (f.d 93-

96, 97-103, vol.1).

La 25 august 2020 Ion Nicoalev a depus recurs împotriva deciziei din 15 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei contestate, cu restituirea

cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În esență, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie și a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că, instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară probelor.

Și-a întemeiat recursul în conformitate cu art. 244, 245 alin. (1) lit. d), 248 Cod

administrativ.

La 26 august 2020 Alexandrina Nicoalev a depus recurs împotriva deciziei din

15 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei contestate, cu

restituirea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În esență, recurentul a invocat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie și a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că, instanțele de judecată au dat o apreciere arbitrară probelor.

Și-a întemeiat recursul în conformitate cu art. 244, 245 alin. (1) lit. d), 248 Cod

administrativ.

4

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020, fiind recepționată de

către reprezentantul recurentului Nicolaev Ion la 03 august 2020, iar de către

reprezentantul recurentei Alexandrina Nicolaev la 06 august 2020 (f.d. 1, vol. IV).

Astfel, recurenții Ion Nicolaev și Alexandrina Nicolaev, în conformitate cu

prevederile art. 245 din Codul administrativ, la 25 august 2020 și respectiv 26 august

2020, au depus recursurile respectând termenele procedurale.

La 04 septembrie 2020 în adresa intimaților, a fost expediată copia recursurilor,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă până în prezent intimații nu

și-au valorificat dreptul său de a se expune pe marginea recursului (f.d. 39, 40, vol. IV).

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

le consideră inadmisibile din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

5

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererile de recurs depuse de către Ion Nicolaev și Alexandrina Nicolaev,

sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Ion Nicolaev și Alexandrina Nicolaev, se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6