3ra-485/18 — contestarea refuzului

3ra-485/18 — contestarea refuzului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-485/18

Prima instanță: Judecătoria Soroca (jud. V. Belous)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

ÎNCHEIERE

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Tatiana

Polivannaia, prin intermediul avocatului Elena Vlas și de Oleg Zaporojcenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Polivannaia, Oleg Zaporojcenco împotriva Societății pe Acțiuni „Regia Apă-Canal

Soroca”, Consiliului orășenesc Soroca, intervenienți accesorii Victor Coval, Tina

Grabovscaia, Maria Zara, Veronica Glavan, Iulia Coval cu privire la contestarea

refuzului de a transmite rețelele de comunicație în proprietatea Societății pe Acțiuni

„Regia Apă-Canal Soroca” și obligarea recepționării acestora,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 23 septembrie 2016, Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco au depus

cerere de chemare în judecată împotriva SA „Regia Apă-Canal Soroca”, intervenient

accesoriu Consiliul orășenesc Soroca solicitând obligarea pârâtului să preia în

proprietatea sa rețeaua de branșare la apă, construită de către locatarii de pe adresa:

xxxxx, obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca” de a conecta la rețeaua respectivă

apartamentul xxxxx.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că se află în relații de căsătorie și

locuiesc în apartamentul nr. xxxxx, într-o curte comună cu alte apartamente. Terenul

aferent aparține administrației publice locale or. Soroca. Apartamentul nu este

conectat la sursa de aprovizionare cu apă, însă vecinii beneficiază de acest serviciu,

deoarece anterior din cont propriu au tras o țeavă de alimentare cu apă. La

propunerea adresată vecinilor de a se conecta la țeava respectivă, ultimii au acceptat,

însă cu condiția compensării cheltuielilor suportate, în mărime de 10000 de lei.

Au menționat reclamanții că nefiind de acord cu poziția vecinilor, rezultând din

art. 19 alin. (4) al Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare

nr.303 din 13 decembrie 2013, la 28 iulie 2016 s-au adresat către SA „Regia Apă-

Canal Soroca” cu o cerere prin care au solicitat preluarea la balanța întreprinderii a

rețelei de alimentare cu apă existentă pe xxxxx și branșarea apartamentului lor la

1

acea sursă. SA „Regia Apă-Canal Soroca” a refuzat admiterea cererii, afirmând că o

astfel de preluare la balanță a rețelei de alimentare cu apă se efectuează doar la

inițiativa locatarilor care au construit-o.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 15 alin. (2), 19 alin. (4) al Legii

privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare.

La 19 decembrie 2016, reclamanții Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco

au depus cerere de completare și modificare a temeiurilor pretențiilor, înaintând

pretenții și față de Consiliului orășenesc Soroca, iar în calitate de intervenienți

accesorii au fost indicați Victor Coval, Tina Grabovscaia, Maria Zara, Veronica

Glavan, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Consiliului orășenesc Soroca

privind emiterea deciziei de transmitere/preluare a rețelei de alimentare cu apă de pe

terenul public din str. xxxxx, obligarea Consiliului orășenesc Soroca de a emite

decizia de transmitere/preluare a rețelei de alimentare cu apă de pe terenul public

din str. xxxxx, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul SA „Regia Apă-Canal Soroca”

de a conecta la apă apartamentul nr. xxxxx, obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca”

de a conecta la apă apartamentul nr. xxxxx.

În motivarea cererii de completare și modificare a temeiurilor pretențiilor,

reclamanții au indicat că rețeaua de alimentare cu apă din curtea comună din str.

xxxxx se află pe terenul proprietate publică și conform art. 19 alin. (4) al Legii

privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, urmează a fi preluat în

baza deciziei consiliului local.

Au afirmat că inacțiunea pârâților nu este decât căutarea unui pretext de a nu

executa legea, iar un astfel de comportament duce la încălcarea drepturilor lor

fundamentale prevăzute la art.24, art. 36, art.51 din Constituția Republicii Moldova,

art.2 CEDO.

Au susținut reclamanții că la 27 septembrie 2016 au depus petiții la Consiliul

și Primăria orașului Soroca, prin care au solicitat preluarea rețelei de branșare la apă.

Cererea adresată Primăriei orașului Soroca a fost remisă spre examinare SA „Regia

Apă-Canal Soroca”, care nu a oferit răspuns în termen legal, iar cererea adresată

către Consiliului orășenesc a fost respinsă prin scrisoarea nr. P-770-1/16 din 09

noiembrie 2016. Ca urmare, la 15 noiembrie 2016 au fost depuse cereri prealabile

către SA „Regia Apă-Canal Soroca” și Consiliul orășenesc Soroca la care nu au fost

remise răspunsuri în modul prevăzut de legislație, prezumând că acestea nu au fost

admise.

La 20 martie 2017, reclamanții Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco au

depus cerere de completare și modificare prin care solicitat recunoașterea sistemului

de alimentare cu apă amplasat pe terenul public din str. xxxxx, ca fiind proprietatea

administrației publice locale or. Soroca, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul SA

„Regia Apă-Canal Soroca” de a conecta la sistemul de alimentare cu apă

apartamentul nr. xxxxx la rețeaua de alimentare cu apă amplasată pe terenul din str.

xxxxx, obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca” de a elibera toate actele permisive

pentru conectarea la apă a apartamentului nr.xxxxx și obligarea SA „Regia Apă-

Canal Soroca” să branșeze la sistemul de alimentare cu apă de pe terenul public din

str. xxxxx - apartamentul xxxxx.

În susținerea cererii de completare și modificare, reclamanții au invocat că

pârâții SA „Regia Apă-Canal Soroca” și Consiliul orășenesc Soroca, contrar

prevederilor art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nu au îndeplinit

2

sarcina probațiunii și nu au prezentat confirmările privind proprietatea privată asupra

rețelei de alimentare cu apă, în pofida faptului că au adresat o cerere în acest sens

SA „Regia Apă-Canal Soroca” și au înaintat un demers instanței privind reclamarea

probelor respective. Neprezentarea probelor de către pârâți denotă că nu este probat

argumentul precum că rețeaua de alimentare cu apă amplasată pe terenul public ar

aparține persoanelor private. Referitor la dreptul de proprietate asupra rețelei de

alimentare cu apă, au menționat reclamanții că art. 5 alin. (4), (5), (6), (7) al Legii

cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10 februarie 1999 prevăd necesitatea proiectării

construirii rețelelor de alimentare cu apă. Regulamentul cu privire la serviciul public

de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică nr. 271 din 16 decembrie 2015, descrie procedura

de conectare a persoanelor la rețeaua de alimentare cu apă: primirea avizului de

branșare/racordare de la operator, proiectarea, aprobarea și coordonarea proiectului

în toate organele stabilite, efectuarea lucrărilor respective conform proiectului și

recepția lucrărilor privind construirea și branșarea, precum și nemijlocit conectarea

consumatorului la sistemul de alimentare cu apă de către operator. Astfel, pe

parcursul efectuării lucrărilor de construire a rețelei de alimentare cu apă conform

procedurii legale urmează să rămână înscrisuri, însă astfel de acte nu au fost

prezentate, deoarece nu există.

Au declarat reclamanții că în contextul prevederilor art. 2, art. 4 alin.(3) lit. b),

art. 5 alin.(1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998,

rețea de alimentare cu apă ca construcție legată solid de pământ constituie obiectul

înregistrării în registrul cadastral al bunurilor imobile, cu înregistrarea dreptului de

proprietate asupra acestui bun. În cadrul dezbaterilor judiciare nu s-a dovedit că în

Registru bunurilor imobile rețeaua de alimentare cu apă de pe terenul din str. xxxxx,

a fost înregistrată ca și dreptul de proprietate asupra acestei rețele, ceea ce urmează

a fi interpretat ca lipsa drepturilor opozabile terților asupra rețelei de alimentare cu

apă de pe terenul dat. Dreptul de proprietate asupra rețelei de alimentare cu apă de

pe terenul din str. xxxxx aparține proprietarului terenului, unde este construită

rețeaua și anume administrației publice locale a or. Soroca. Acord din partea altor

persoane private pentru conectarea la această rețea de alimentare cu apă nu este

necesară, iar refuzul propriu-zis în conectarea la apă este neîntemeiat în sensul

juridic.

La 16 mai 2017, reclamanții Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco au

concretizat pretențiile, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul SA „Regia

Apă-Canal Soroca” de a conecta la sistemul de alimentare cu apă apartamentul nr. 8

din xxxxx, la rețeaua de alimentare cu apă amplasată pe terenul din strxxxxx, fără

acordul locatarilor care locuiesc pe str. xxxxx - Victor Coval, Tina Grabovscaia,

Maria Zara, Veronica Glavan, obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca” de a elibera

toate actele permisive pentru conectarea la apă a apartamentului xxxxx și de a obliga

SA „Regia Apă-Canal Soroca” să branșeze la sistemul de alimentare cu apă de pe

terenul public din str. xxxxx - apartamentul xxxxx, fără acordul locatarilor Victor

Coval, Tina Grabovscaia, Maria Zara, Veronica Glavan.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Soroca a fost atras în calitate

de intervenient accesoriu Iulia Coval.

Prin hotărârea din 30 mai 2017 a Judecătoriei Soroca s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Tatiana Polivannaia, Oleg Zaporojcenco.

3

Prin decizia din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco și s-a menținut hotărârea din

30 mai 2017 a Judecătoriei Soroca.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că atât Consiliul orășenesc

Soroca, proprietarul terenului, cât și SA „Regia Apă-Canal Soroca”, operatorul

serviciilor de alimentare cu apă, au declarat că nu le aparține și nu se află la balanța

lor instalația internă de apă ce asigură alimentarea cu apă a unor locatari din str.

xxxxx, deoarece au construit-o locatarii.

Conform art. 320 alin.(1) Cod civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou,

realizat de persoană pentru sine se dobândește de către aceasta dacă legea sau

contractul nu prevede altfel.

În contextul prevederilor art. 1 al Legii cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10

februarie 1999, sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă reprezintă un

ansamblu de construcții, instalații, acțiuni și operațiuni (procedee) prin care apa

captată dintr-o sursă naturală este tratată, transportată, înmagazinată și distribuită

consumatorului cu o presiune stabilă, conform normelor de cantitate și calitate în

vigoare.

Astfel, instanța de apel a constatat că suportul probatoriu prezentat

demonstrează că porțiunea din rețeaua de alimentare cu apă existentă pe str. xxxxx,

este o instalație internă de alimentare cu apă. Nu s-a probat precum că ar fi fost

efectuate anumite construcții pentru funcționarea rețelei și astfel acestea nu urmează

a fi înregistrate în Registrul bunurilor imobile cu acordarea numărului cadastral,

reprezentând, de fapt, doar țevi în sol.

Lipsa la SA „Regia Apă-Canal Soroca” a actelor privind construcția porțiunii

din rețeaua de alimentare cu apă existentă pe str. xxxxx, din surse proprii sau de la

bugetul de stat, lipsa la balanța întreprinderii precum și nefectuarea anumitor lucrări

de reprație sau înlocuire a țevilor, confirmă că SA „Regia Apă-Canal Soroca” nu

este proprietarul acesteia și respectiv nu pot elibera condițiile tehnice pentru

conectare la instalație.

De asemenea, instanța de apel a indicată că proprietarul terenului-administrația

publică locală nu are pretenții față de locatari referitor la trecerea țevilor de

alimentare cu apă pe terenul public, or, locatarii au dreptul de folosință a terenului

respectiv.

La 02 martie 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.104), Tatiana

Polivannaia, prin intermediul avocatului Elena Vlas, a declarat recurs împotriva

deciziei din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți solicitând casarea acesteia, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depuse de Tatiana Polivannaia.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat esențial și a

aplicat eronat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată

și a interpretat în mod eronat legea.

Opinează că instanța de fond a admis probe suplimentare peste termenul stabilit

pentru prezentarea probelor, însă nu a soluționat chestiunea privind admisibilitatea

acestor probe și temeinicia motivelor de neprezentare a acestora în termen. La fel, a

fost încălcată procedura legală, acceptând probe inadmisibile, întemeindu-și

hotărârea pe acestea. Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond a

procedat corect, însă nu a confirmat poziția sa conform legii.

La 13 martie 2018, Oleg Zaporojcenco a declarat recurs împotriva deciziei din

4

31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți solicitând casarea acesteia și hotărârea

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii depuse

de Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco și recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

SA „Regia Apă-Canal Soroca” de a conecta la sistemul de alimentare cu apă

apartamentul nr. xxxxx, la rețeaua de alimentare cu apă amplasată pe terenul din str.

xxxxx, fără acordul locatarilor care locuiesc pe str. xxxxx - Victor Coval, Tina

Grabovscaia, Maria Zara, Veronica Glavan, obligarea SA „Regia Apă-Canal

Soroca” de a elibera toate actele permisive pentru conectarea la apă a apartamentului

xxxxx și de a obliga SA „Regia Apă-Canal Soroca” să branșeze la sistemul de

alimentare cu apă de pe terenul public din str. xxxxx - apartamentul xxxxx, fără

acordul locatarilor Victor Coval, Tina Grabovscaia, Maria Zara, Veronica Glavan.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au adoptat

actele de dispoziție cu încălcări grave de procedură și au aplicat eronat normele de

drept material.

Consideră că instanța de judecată a apreciat în mod arbitrar probele, ilegal a

repartizat sarcina probațiunii între participanții la proces, a acceptat și și-a bazat

hotărârea pe probe inadmisibile, a încălcat principiile unui proces judiciar echitabil.

Susține că în rezultatul aprecierii arbitrare a probelor, instanța a constatat că

este proprietate privată conducta în litigiu; a aplicat eronat normele de drept material

prin interpretarea eronată a competenței SA „Regia Apă-Canal Soroca” de a ține

evidența dreptului de proprietate asupra tuturor rețelelor de alimentare cu apă și nu

a aplicat prevederile art. 329 alin.(1) Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 31 octombrie 2017. Tatiana

Polivannaia, prin intermediul avocatului Elena Vlas, a declarat recurs la 02 martie

2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.104), iar Oleg Zaporojcenco a

declarat recurs la 13 martie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 16 ianuarie 2018, conform scrisorilor de însoțire (Vol.II, f.d.74-75) și a

fost recepționată către Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco la 19 ianuarie

2018, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.78, 82), iar avocatul Elena Vlas a

recepționat-o la 22 ianuarie 2018, conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.76).

Astfel, recursurile se consideră a fi declarate în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Tatiana Polivannaia, prin

intermediul avocatului Elena Vlas și de Oleg Zaporojcenco, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

5

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Tatiana Polivannaia, prin

intermediul avocatului Elena Vlas și de Oleg Zaporojcenco, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Tatiana Polivannaia, prin intermediul

avocatului Elena Vlas și de Oleg Zaporojcenco.

6

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Tatiana Polivannaia, prin

intermediul avocatului Elena Vlas și de Oleg Zaporojcenco împotriva deciziei din

31 octombrie 2017 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7