2ra-644/22 — recunoasterea netemeinciei refuzului eliberarii acordului la bransare la apa

2ra-644/22 — recunoasterea netemeinciei refuzului eliberarii acordului la bransare la apa (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-644/2022

2-19146048-01-2ra-11052022

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (R. Rusu-Parii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Zaporojcenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Polivannaia și Oleg Zaporojcenco împotriva lui Victor Covali, Tinei Grabovscaia,

Mariei Zara și Veronicăi Glavan, intervenienții accesorii SA „Regia Apă-Canal

Soroca” și Consiliul orășenesc Soroca cu privire la recunoașterea netemeiniciei

refuzului eliberării acordului de branșare la apă și stabilirea condițiilor echitabile

pentru branșare la sistemul de alimentare cu apă,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 11 septembrie 2019, Tatiana Polivannaia și Oleg Zaporojcenco, au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Covali, Tina Grabovscaia,

Maria Zara și Veronica Glavan, intervenienții accesorii SA „Regia Apă-Canal

Soroca” și Consiliul orășănesc Soroca cu privire la recunoașterea netemeiniciei

refuzului eliberării acordului de branșare la apă și stabilirea condițiilor echitabile

pentru branșare la sistemul de alimentare cu apă.

În motivarea acțiunii a invocat că soții Tatiana Polivannaia și Oleg

Zaporojcenco sunt invalizi de gradul 2, fiind proprietarii apartamentului nr. x din

str. Xxxx, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare (privatizare) nr. 4033 din

15.06.2015.

Apartamentul este situat la sol, în blocul locativ care dispune de teren

adiacent care nu este privatizat și constituie proprietate municipală. În calitate de

vecini sînt Covali Victor (ap. x), Grabovscaia Tina (ap. x, x), Zara Maria (ap. x),

Glavan Veronica (ap. x).

Deși apartamentul este situat în partea centrală a orașului Soroca și accesul la

apă îl au toți vecinii, apartamentul reclamanților nu este conectat la sistemul de

1

alimentare cu apă, deși în curtea din str. Xxxx, există conductă de apă la care sunt

branșate toate apartamentele din curtea comună, cu excepția apartamentului lor.

Au subliniat că vecinii din start au perceput ostil faptul instalării lor în anul

2013 în apartamentul dat, creând obstacole în folosința normală a apartamentului,

fiind provocate mai multe conflicte în mod artificial.

Lipsa accesului la apă în apartament constituie limitarea dreptului la folosință

normală a imobilului și limitarea drepturilor personale ca locuitori în acest spațiu.

Aceasta limitare devine insuportabilă ținând cont că Tatiana Polivannaia este

invalidă de gr. x cu forma xxxx, de 2 ori fiind în xx - având mereu nevoie de apă

pentru evitarea agravării sănătății și unei crize puternice, Oleg Zaporojcenco este

invalid de gr. x xxxx.

Astfel, în pofida faptului că din cauza stării precare a sănătății li se interzice

să ridice mai mult de 5 kilograme, zi de zi sunt nevoiți să ia apă la o distanță mai

mare de 1 km.

Mai mult, nefiind în stare să își asigure pe timp de iarnă cu apă pentru

necesitățile curente și rezerva pentru stingerea potențialului incendiu (casa se

încălzește cu cuptor, rezerva este necesară conform regulilor anti-incendiare RT

DSE 1.01-2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1159 din 24.10.2007, pct.

106), ținând cont de distanța mare până la izvor, drumul alunecos și timpul rece,

fiecare iarnă o trăiesc în stare de risc, fiind nevoiți să lupte pentru existență.

Începând cu anul 2016 de mai multe ori s-au adresat la SA „Regia Apă-Canal

Soroca” cu solicitări privind branșarea apartamentului la sistemul de alimentare cu

apă în curte comună din str. Xxxx. Inițial, SA „Regia Apă-Canal Soroca” a dat

răspuns pozitiv, însă ulterior a cerut acordul pentru branșarea lor din partea

vecinilor din curtea comună - str. Xxxx, deoarece conducta de apă a fost trasată de

către vecini și din contul lor până la instalarea lor în apartament.

Adresându-se la vecinii Zara Maria, Glavan Veronica, Covali Victor,

Grabovscaia Tina, au solicitat acordul de branșare la apă prin instalația existentă în

curtea comună, cu condiția compensării rezonabile și proporționale a cheltuielilor

suportate pentru construcția conductei de apă, însă vecinii au refuzat categoric să

dea acordul la branșarea apartamentului lor la conductă de apă construită,

propunându-le doar să traseze separat o altă conductă de apă separată de la

magistrală, evident doar din contul lor propriu.

Indică că în refuzul scris vecinii nu au solicitat careva sume pentru acordul la

branșare, iar refuzul de branșare nu a fost motivat nici într-un fel.

În vederea apărării drepturilor sale au contestat în instanța de judecată refuzul

furnizorului de apă SA „Regia Apă-Canal Soroca” să branșeze apartamentul lor la

apă fără acordul vecinilor, deoarece l-au considerat vădit ilegal și au solicitat

obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca” să branșeze apartamentul lor la apă fără

acordul vecinilor.

Astfel, conform cererii de chemare în judecată și cererilor de concretizare, au

solicitat recunoașterea netemeiniciei refuzului eliberării acordului de branșare la

apă a branșa apartamentul nr.x din str. Xxxx la conducta de apă situată pe terenul

de pe aceiași adresă fără acordul locuitorilor care domiciliază pe adresa or. xxxx,

str. Xxxx, - Covali Victor, Grabovscaici Tina, Glavan Veronica, Zara Maria.

Obligarea SA „Regia Apă-Canal Soroca” să elibereze toate actele permisive pentru

branșare la apă și a branșa la sistemul de alimentare cu apă pe terenul de pe adresa

2

or. xxxx, str. Xxxx, apartamentul nr. x fără acordul vecinilor Covali Victor,

Grabovscaia Tina, Glavan Veronica, Zara Maria.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 30 mai 2017 a fost respinsă acțiunea

înaintată împotriva SA „Regia Apă-Canal Soroca” și Consiliului or. Soroca.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2017 a fost

respinsă cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018 a fost declarată

inadmisibilă cererea de recurs depusă împotriva deciziei instanței de apel.

Astfel, procesul judiciar precedent a fost pierdut, iar prin hotărîrea irevocabilă

instanța de judecată a constatat că proprietarii conductei de apă în curtea comună

de pe adresa or. xxxx, str. xxxx sunt Covali Victor, Grabovscaia Tina, Glavan

Veronica, Zara Maria, iar Oleg Zaporojcenco și Tatiana Polivannaia sunt în drept

să branșeze apartamentul la apă de la conducta magistrală, care trece lângă ogradă

comună, iar SA „Regia Apă-Canal Soroca” va elibera condițiile tehnice necesare.

În acest sens, după emiterea încheierii Curții Supreme de Justiție din 25

aprilie 2018 s-au adresat cu cerere către SA „Regia Apa Canal Soroca” prin care au

solicitat eliberarea actelor permisive pentru construcția conductei de apă separată

la apartamentul nr. x de la magistrală, cu punct de unire lângă ograda comună de

pe str. Xxxx.

După examinare cererii depuse SA „Regia Apa Canal Soroca” a eliberat aviz

de branșare nr. 63 din 21.05.2018 cu punct de unire lângă ograda comună.

Ulterior, adresându-se conform procedurii la Primăria or. Soroca cu cerere

privind eliberarea certificatului de urbanism, au primit răspunsul Primăriei or.

Soroca, prin care s-a solicitat prezentarea acordului vecinilor Zara, Glavan, Covali,

Grabovscaia pentru construcție, s-a menționat că avizul de branșare nr. 63 din

21.05.2018 eliberat de SA „Regia Apa Canal Soroca”, nu corespunde cerințelor

legale și nu poate fi considerat valabil.

Ca urmare, adresându-se cu cerere către vecini în vederea primirii acordului la

construcția conductei de apă de la magistrală, nu au primit niciun răspuns. În

consecință, reclamanții opiniază că în rezultatul procesului judiciar finalizat nu a

obținut apărare efectivă a dreptului la apă și nici o posibilitate reală pentru branșare

la apă printr-un mod alternativ, invocat de SA „Regia Apa Canal Soroca”,

Consiliul or. Soroca și de către vecinii în fața instanței de judecată în procesul de

judecată intentat anterior împotriva SA „Regia Apa Canal Soroca”, deoarece s-a

dovedit că branșarea directă a apartamentului la magistrală prin conductă separată

este imposibilă și ilegală.

În cadrul procesului judiciar precedent împotriva SA „Regia Apa Canal

Soroca” și Consiliului or. Soroca au invocat că refuzul în branșare este ilegal

deoarece branșarea dată nu necesită în principiu acordul vecinilor, vecinii în

procesul precedent au fost atrași ca intervenienți accesorii și nu ca pârâți, din care

motive au fost în imposibilitate de a înainta careva pretenții față de acestea, prin

urmare, consideră că rezultatele precedentului proces nu limitează dreptul lor la

înaintarea prezentei acțiuni.

În opinia reclamanților, posibilitatea de a branșa la conducta de apă

proprietatea pârâților este unica modalitate tehnică rezonabilă și legală de branșare

a apartamentului lor la apă, iar legea în acest caz obligă pârâții ca proprietari a

conductei și beneficiarii apei cu surplus să tolereze așa branșare în schimbul unei

compensații rezonabile.

3

Consideră că refuzul neîntemeiat de branșare la apă și solicitarea achitării

compensații excesive și discriminatorii duce la încălcarea drepturilor fundamentale

prevăzute de Constituție.

Au solicitat recunoașterea ca fiind neîntemeiat refuzul pârâților Covali Victor,

Grabovscaia Tina, Zara Maria, Glavan Veronica de a elibera acordul la branșare a

apartamentului nr.x din str. Xxxx or. xxxx, care aparține cu drept de proprietate

reclamanților, la conducta de apă situată în curtea comună de pe adresa or. xxxx,

str. Xxxx, număr cadastral xxxx, obligarea pârâților să elibereze acordul la

branșare a apartamentului nr.x din str. Xxxx or. xxxx, la conducta de apă situată în

curtea comună de pe adresa xxx, str. Xxxx, număr cadastral xxxx, precum și să nu

creeze reclamanților careva obstacole la branșare și să dea acordul la eliberarea

certificatului de urbanism, întocmirea proiectului de branșare, autorizației de

construcție pentru executarea lucrărilor de branșare și să îndeplinească orice altă

formalitate legată de branșare a apartamentului nr. x în schimbul compensației

pecuniare unice care va fi achitată de către reclamanți în sumă totală de 2000 de lei

(câte 500 de lei fiecăruia pârât).

Prin hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Polivannaia Tatiana și

Zaporojcenco Oleg împotriva lui Covali Victor, Grabovscaia Tina, Zara Maria și

Glavan Veronica, intervenienții accesorii SA „Regia Apă-Canal Soroca” și

Consiliul orășănesc Soroca cu privire la recunoașterea netemeiniciei refuzului

eliberării acordului de branșare la apă și stabilirea condițiilor echitabile pentru

branșare la sistemul de alimentare cu apă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Oleg Zaporojcenco, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Soroca,

sediul Florești din 29 decembrie 2020.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că nu pot fi obligații Covali

Victor, Grabovscaia Tina, Zara Maria și Glavan Veronica să dea acordul la

branșarea apartamentul nr. x situat în or. xxxx str. Xxxx, la sistemul de alimentare

cu apă or, acest acord poate fi eliberat de către Covali Victor, Grabovscaia Tina,

Zara Maria și Glavan Veronica în urma negocierilor directe și după o corectă și

prealabilă despăgubire, în caz contrar, obținerea acordului pârâților de branșare la

conducta cu apă, prin concursul instanței de judecată ar constitui o imixtiune în

dreptul de proprietate privată al pârâților, fapt care este inadmisibil.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantului precum că prima instanță era obligată să soluționeze dreptul încălcat al

reclamanților de acces la apă, urmând să dovedească existența posibilității reale de

a realiza acest drept în careva alt mod or, prin prisma art. 240 alin. (3) și art. 373

alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărîrea în

limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

A subliniat că atât în cadrul instanței de fond, cât și în cadrul examinării

cauzei în apel, Polivannaia Tatiana și Zaporojcenco Oleg nu au înaintat careva

pretenții privind recunoașterea încălcării drepturilor reclamanților de acces la apă.

Astfel, argumentele apelantului poartă un caracter pur declarativ, constituind

opinia subiectivă a apelantului, fără a avea un suport juridic. Or, instanța

judecătorească nu a negat faptul că Polivannaia Tatiana și Zaporojcenco Oleg au

dreptul de acces la apă potabilă, însă instanța de judecată a relevat că acest drept

4

urmează a fi realizat ca urmare a respectării cerințelor impuse de lege pentru

branșarea/racordarea la sistemul public de alimentare cu apă.

În final, instanța de apel a conchis că instanța de fond a examinat cauza sub

toate aspectele, stabilind caracterul raportului juridic dintre părți, circumstanțele de

fapt real existente, legea materială ce guvernează prezenta cauză.

La 26 aprilie 2022, Oleg Zaporojcenco a declarat recurs împotriva deciziei din

25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei contestate,

adoptarea unei hotărâri noi privind admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a ignorat temeiurile de

drept invocate în acțiunea și în cererea de apel și nu a aplicat corespunzător norma

de drept pe care trebuia să o aplice, art. 593 alin. (1) din Codul civil.

În opinia recurentului, lipsa accesului la apă prin orice modalitate (inclusiv de

la magistrală) decât branșarea la conducta de apă a pârâților, probată în mod

incontestabil în cadrul procesului, constituie temei pentru limitarea dreptului de

proprietate al pârâților asupra porțiunii litigioase a conductei de apă în cauză,

deoarece dreptul de acces la apă (dreptul la viață, sănătate, bunăstare) este prioritar

fața de dreptul de proprietate asupra acestei conducte de apă. Contrar concluziilor

instanței de apel, existența dreptului încălcat de acces la apă justifică intervenția

instanței de judecată în raporturile juridice între părțile litigiului, îndeosebi în

situația când limitarea unui drept de proprietate trebuie să aibă loc în schimbul unei

despăgubiri juste, care urmează fi stabilită de instanța de judecată, iar refuzul

acordării accesului la apă nu este motivat nici într-un mod.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost expediată

părților prin intermediul oficiului poștal la 16 februarie 2022 (f.d. 45, vol. II), fiind

recepționată de către recurent la 17 martie 2022 (DS8006266989AS) (f.d. 72, vol.

II). Astfel recursul depus la 26 aprilie 2022 de către Oleg Zaporojcenco, este în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 11 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (f.d. 76, vol. II).

La 06 iunie 2022, Victor Coval, Tina Grabovscaia, Maria Zara și Veronica

Glavan au depus referință pe marginea recursului declarat, solicitând respingerea

acestuia (f.d. 86-87, vol. II).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

5

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

6

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Oleg Zaporojcenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul înaintat de Oleg Zaporojcenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

7