2ri-119/18 — recunoasterea dreptului de proprietate si separarea bunului din masa debitoare

2ri-119/18 — recunoasterea dreptului de proprietate si separarea bunului din masa debitoare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: D. Corolevschi dosarul nr. 2ri-119/18

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă, Svetlana Filincova

Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către reprezentantul lui Igor Jmacenco,

avocatul Eugenia Jelamschi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Jmacenco împotriva

Societății cu răspundere limitată „Pro-Leasing”, intervenient principal Banca

comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate și separarea bunului din masa debitoare și la acțiunea

reconvențională a lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Pro-Leasing”, în

proces de insolvabilitate, Nicolae Bostan împotriva lui Igor Jmacenco, intervenient

principal Banca comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la

constatarea nulității absolute a actului de verificare, a actului de transmitere a bunului

în proprietate și a ordinelor nr. 011 și nr. 011/3 din 09 noiembrie 2012, încasarea

datoriei și a penalității,

împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017, prin care a fost

respinsă acțiunea inițială și a fost admisă parțial acțiunea reconvențională,

c o n s t a t ă:

La 21 martie 2017, Igor Jmacenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Pro-Leasing” SRL, intervenient principal BC „Moldindconbank”

SA cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și separarea bunului din masa

debitoare.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 27 octombrie 2009, între SRL „Pro-

Leasing” și el a fost încheiat contractul de leasing financiar sub nr. 0004-2009,

conform căruia SRL „Pro-Leasing” a procurat și i-a transmis spre folosință

temporară automobilul de model Mitsubishi Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008,

cu nr. de înmatriculare xxxx, iar el s-a obligat să achite plata conform graficului

prevăzut în contract în sumă de 440999,55 de lei.

A menționat că, a executat integral condițiile contractuale pînă la data expirării

termenului stabilit, fapt confirmat prin actul de verificare din 31 ianuarie 2011 și

actul de transmitere în proprietate din 09 noiembrie 2012.

1

A susținut că, la 09 noiembrie 2012, i-a fost eliberată de către pârâtă procura

nr.21, prin care a fost împuternicit să efectueze procedura de radiere la subdiviziunile

teritoriale a DÎTCCA a automobilului de model Mitsubishi Outlander 3.0 AT și

ordinul nr.011/3, prin care a fost împuternicit pentru scoaterea de la evidență a

automobilului enunțat.

A afirmat că, în aceeași zi, prin ordinul nr. 011, a fost ordonată scoaterea de la

evidență a automobilului enunțat.

A invocat că, el a achitat toate plățile aferente contractului de leasing financiar

nr. 0004-2009 din 27 octombrie 2009, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată

prin contract privind eliberarea automobilului de sub gaj.

A relevat că, conform art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea cu privire la leasing și

pct. 3.5 din contractul de leasing financiar, bunul trece în proprietatea locatarului

dacă au fost efectuate toate plățile ce rezultă din obligațiile contractuale.

A declarat că, în legătură cu faptul că, dreptul de proprietate asupra

automobilului de model Mitsubishi Outlander 3.0 AT, cu n/î xxxx, a intervenit la

data achitării contractului de leasing financiar – 09 noiembrie 2012, iar procesul de

insolvabilitate față de SRL „Pro-Leasing” a fost început ulterior, la 30 septembrie

2013, automobilul de model Mitsubishi Outlander 3.0 AT, nr. caroseriei xxxx, anul

producerii 2008, cu n/î xxxx, nr. motor xxxxx, nu mai constituia proprietatea SRL

„Pro-Leasing” din 09 noiembrie 2012 și urma a fi exclus din masa debitoare.

A menționat că, art. 923 alin. (3) și (4) din Codul civil prevede că, la expirarea

contractului de leasing, locatorul va respecta dreptul de opțiune a locatarului de a

procura bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile

contractuale.

A precizat că, conform art. 48 alin. (1) și (3) din Legea insolvabilității, a

expediat în adresa administratorului insolvabilității o cerere de separare a bunului din

masa debitorială, la adresa care figurează la Camera Înregistrării de Stat, însă prin

răspunsul nr. 87 din 02 martie 201 a primit refuz la cererea de soluționare a litigiului

pe cale extrajudiciară, pe motiv că administratorul nu poate dispune separarea din

masa debitorială fără acordul creditorului gajist.

Solicită recunoașterea dreptului său de proprietate asupra automobilului de

model Mitsubishi Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008, cu n/î xxxx, separarea din

bunurile SRL „Pro-Leasing” în proces de insolvabilitate a automobilului de model

Mitsubishi Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008, cu n/î xxxx și anularea

sechestrelor aplicate de instanțele judecătorești asupra bunului separat.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2017 acțiunea a fost admisă, a

fost separat din masa debitoare a SRL „Pro-Leasing” în proces de insolvabilitate

automobilul de model Mitsubishi Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008, cu n/î

xxxx, cu drept de proprietate al lui Igor Jmacenco și au fost anulate sechestrele și

interdicțiile aplicate asupra automobilului enunțat de către organele abilitate cu drept

de aplicare a sechestrului, inclusiv de instanța de insolvabilitate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 septembrie 2017 a fost admis

recursul declarat de către lichidatorul SRL „Pro-Leasing”, în proces de

insolvabilitate, Nicolae Bostan, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost trimisă

cauza spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt complet de judecători.

2

La 09 noiembrie 2017, lichidatorul SRL „Pro-Leasing”, în proces de

insolvabilitate, Nicolae Bostan a depus cerere reconvențională împotriva lui Igor

Jmacenco, intervenient principal BC „Moldindconbank” SA cu privire la constatarea

nulității absolute a actului de verificare, a actului de transmitere a bunului în

proprietate și a ordinelor nr. 011 și nr. 011/3 din 09 noiembrie 2012, încasarea

datoriei și a penalității.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, la 27 octombrie 2009, între

SRL „Pro-Leasing”, în calitate de locator și Igor Jmacenco, în calitate de locatar, a

fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 0004-2009, în baza căruia locatorul a

transmis în posesia și folosința locatarului automobilul de model Mitsubishi

Outlander 3.0 AT, nr. caroserie xxxx, nr. motorului xxxx, cu nr. înmatriculare xxxx,

anul producere 2008, iar ultimul s-a obligat să achite suma totală de 440999,55 de

lei, divizată în plăți periodice conform graficului de achitare stabilit în anexa nr. 4 la

contract.

A menționat că, la pct. 7.2 al contractului de leasing financiar enunțat, părțile

au determinat locul executării obligațiilor și, anume, la contul bancar sau la un alt loc

indicat de către locator locatorului.

A susținut că, reieșind din prevederile art. 48 alin. (1) al Legii insolvabilității,

solicitantul separării trebuie să-și întemeieze cererea în primul rînd pe un drept real,

însă din materialele prezentate de către Igor Jmacenco nu rezultă careva drept real,

motiv din care cerința pretinsă de el este neîntemeiată.

A afirmat că, în urma analizei extraselor bancare ale SRL „Pro-Leasing”, cu

toate că părțile au prevăzut efectuarea plăților la contul bancar de decontare, nu sunt

careva plăți efectuate la contul bancar de către Igor Jmacenco conform contractului

de leasing, iar conform materialelor probatorii (facturi, chitanțe și bonuri fiscale),

prezentate de către solicitantul separării bunului, s-a constatat că pentru automobilul,

a cărui se solicită recunoașterea dreptului de proprietate, a fost achitată doar suma de

181101,10 lei.

A relevat că, datoria contractuală pentru automobilul de model Mitsubishi

Outlander 3.0 AT, nr. caroseriei xxxx, nr. motorului xxxx, cu n/î xxxx, anul

producerii 2008, constituie suma de 259898,45 de lei, iar actele întocmite în legătură

cu transmiterea în proprietate se dovedesc a fi lovite de nulitate absolută.

A declarat că, în ceea ce privește nulitatea absolută a actului de verificare între

SRL „Pro-Leasing” și Igor Jmacenco pe suma de 417604,48 de lei din 31 ianuarie

2011, acesta urma a fi întocmit și încheiat în baza documentelor primare și, anume,

bonuri de casă fiscale sau chitanțe bancare, iar în cazul în care faptele economice

indicate în act nu au un suport juridic probat, acesta se dovedește a fi lovit de nulitate

absolută în partea actului de verificare neprobat documentar.

A invocat că, în condițiile în care se constată neîndeplinirea obligațiilor

contractuale de leasing de către Igor Jmacenco, actele încheiate și, anume, actul de

transmitere în proprietate din 09 noiembrie 2012, ordinul nr. 011 din 09 noiembrie

2012 privind scoaterea de la evidență a automobilului și ordinul nr. 011/3 din 09

noiembrie 2012 se dovedesc a fi absolut nule.

A mai invocat că, la momentul semnării, Sergiu Sergentu nici nu era înregistrat

în calitate de director la Camera Înregistrării de Stat, astfel, nici nu avea dreptul de a

3

semna asemenea acte privind transmiterea în proprietate a automobilului, ceea ce în

cazul dat este evident că persoanei juridice SRL „Pro-Leasing” îi lipsea capacitatea

de exercițiu, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Codul civil, care reglementează că

drepturile și obligațiile persoanei juridice se execută prin administrator.

Solicită constatarea nulității absolută a actului de verificare din 31 ianuarie

2011 între SRL „Pro-Leasing” și Igor Jmacenco pe suma de 417604,48 de lei în

partea faptelor economice neconfirmate documentar, a actului de transmitere în

proprietate din 09 noiembrie 2012, a ordinului nr. 011 din 09 noiembrie 2012 și a

ordinului nr. 011/3 din 09 noiembrie 2012, cu aducerea părților în poziția inițială și

încasarea de la Igor Jmacenco în beneficiul SRL „Pro-Leasing” a sumei de

259898,45 de lei, în calitate de datorie contractuală și a sumei de 233908,20 de lei,

în calitate de penalitate contractuală.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017 acțiunea inițială a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial,

a fost constatată nulitatea absolută a actului de verificare din 31 ianuarie 2011 între

SRL „Pro-Leasing” și Igor Jmacenco pe suma de 417604,48 de lei în partea faptelor

economice neconfirmate documentar, a actului de transmitere în proprietate din 09

noiembrie 2012, a ordinului nr. 011 din 09 noiembrie 2012 și a ordinului nr. 011/3

din 09 noiembrie 2012, cu aducerea părților în poziția inițială și a fost încasată de la

Igor Jmacenco în beneficiul SRL „Pro-Leasing” suma de 259898,45 de lei, în calitate

de datorie contractuală. În rest acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată. A fost încasată de la Igor Jmacenco în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 7017,24 de lei.

La 05 ianuarie 2018 și 19 februarie 2018, în termenul prevăzut de lege,

reprezentantul lui Igor Jmacenco, avocatul Eugenia Jelamschi, a declarat recurs

împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii inițiale.

În motivarea recursului indică faptul că, hotărârea instanței de insolvabilitate

este neîntemeiată.

Menționează că, instanța de insolvabilitate a reținut că, recurentul recunoaște

faptul că, nu a achitat pe deplin contravaloarea automobilului în cauză, invocând

prevederile art. 123 alin. (6) CPC, însă cele constatate de instanță nu corespund

faptelor examinate, or, nici Igor Jmacenco și nici reprezentantul acestuia nu au

recunoscut faptul că nu a fost achitată pe deplin contravaloarea automobilului. Faptul

că recurentul nu deține bonurile de plată nu confirmă că nu a achitat.

Susține că, nu este în obligația locatarului de a păstra toate aceste facturi sau

bonuri, cu atât mai mult că, aceste facturi sunt eliberate locatarului într-un exemplar,

iar un exemplar este păstrat la evidența contabilă a locatorului.

Afirmă că, conform art. 226 din Codul civil, actul juridic, încheiat fără

respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se

demonstrează că cealaltă parte a știut sau trebuia să știe despre limitări, or, acest fapt

nu putea fi cunoscut de către recurent pe motivul că atât contractul de leasing, cât și

toate actele ce au urmat erau ștampilate și contrasemnate de către aceeași persoană.

Relevă că, conform certificatului nr. 102 din 07 octombrie 2014, eliberat de

4

către ÎS Camera Înregistrării de Stat, Oficiul teritorial Edineț, la 12 decembrie 2011,

a fost schimbat administratorul SRL „Pro-Leasing”, fiind Andrei Țarălungă, însă la

acel moment, Igor Jmacenco nu mai avea datorii față de SRL „Pro-Leasing”, probând

acest fapt prin actul de verificare din 31 ianuarie 2011, semnat de ambele părți, cu

aplicarea ștampilei SSRL „Pro-Leasing”.

Invocă că, conform actului de verificare din 31 ianuarie 2011, Igor Jmacenco

a efectuat toate plățile aferente contractului de leasing financiar nr. 0004-2009 din

27 octombrie 2009 înainte de termen, adică la 31 ianuarie 2011 prin ordinul de

încasare nr. 36, achitând suma de 156863,13 lei, astfel, acesta nu mai avea careva

datorii față de SRL „Pro-Leasing”.

Mai invocă că, chiar dacă să se presupună că, recurentul nu a achitat tranșele

obligatorii anterioare conform contractului, acesta nicidecum nu putea să se

folosească și să posede bunul, deoarece locatorul are dreptul la revindecarea bunului

în caz de neachitare în termen de 30 de zile de la data scadentă stabilită în contract,

însă acest fapt nu s-a produs.

Declară că, recurentul și-a onorat obligațiile contractuale pînă la intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Pro-Leasing”, acesta fiind intentat prin

hotărârea Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2013, adică după doi ani și opt luni.

Menționează că, recurentul, în perioada contractului, nu a avut careva

încălcări, nu a suportat careva penalități față de SRL „Pro-Leasing”.

Prin referințele depuse la 05 martie 2018 și 19 martie 2018 BC

„Moldindconbank” SA și lichidatorul SRL „Pro-Leasing”, în proces de

insolvabilitate, Nicolae Bostan au solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Igor Jmacenco

recunoașterea dreptului său de proprietate asupra automobilului de model Mitsubishi

Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008, cu n/î xxxx, separarea din bunurile SRL

„Pro-Leasing” în proces de insolvabilitate a automobilului de model Mitsubishi

Outlander 3.0 AT, anul producerii 2008, cu n/î xxxx și anularea sechestrelor aplicate

de instanțele judecătorești asupra bunului separat.

La rândul său, lichidatorul SRL „Pro-Leasing”, în proces de insolvabilitate,

Nicolae Bostan, înaintând prezenta cerere reconvențională, a solicitat constatarea

nulității absolute a actului de verificare din 31 ianuarie 2011 între SRL „Pro-Leasing”

și Igor Jmacenco pe suma de 417604,48 de lei în partea faptelor economice

neconfirmate documentar, a actului de transmitere în proprietate din 09 noiembrie

5

2012, a ordinului nr. 011 din 09 noiembrie 2012 și a ordinului nr. 011/3 din 09

noiembrie 2012, cu aducerea părților în poziția inițială și încasarea de la Igor

Jmacenco în beneficiul SRL „Pro-Leasing” a sumei de 259898,45 de lei, în calitate

de datorie contractuală și a sumei de 233908,20 de lei, în calitate de penalitate

contractuală.

Instanța de insolvabilitate, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns

la concluzia netemeiniciei acțiunii inițiale și temeiniciei parțiale a acțiunii

reconvenționale, constatând nulitatea absolută a actului de verificare din 31 ianuarie

2011 între SRL „Pro-Leasing” și Igor Jmacenco pe suma de 417604,48 de lei în

partea faptelor economice neconfirmate documentar, a actului de transmitere în

proprietate din 09 noiembrie 2012, a ordinului nr. 011 din 09 noiembrie 2012 și a

ordinului nr. 011/3 din 09 noiembrie 2012, cu aducerea părților în poziția inițială și

încasând de la Igor Jmacenco în beneficiul SRL „Pro-Leasing” suma de 259898,45

de lei, în calitate de datorie contractuală, în rest respingând acțiunea reconvențională

ca fiind neîntemeiată.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) CPC, la deliberarea hotărârii, instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare

la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța.

La caz, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată, însă, că contrar prevederilor legale menționate,

concluziile instanței de insolvabilitate sunt expuse într-o formă evazivă, incertă,

neavând putere de convingere.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Mai mult ca atât, instanța de insolvabilitate, admițând parțial acțiunea

reconvențională, urma să verifice dacă lichidatorul SRL „Pro-Leasing”, în proces de

insolvabilitate, Nicolae Bostan corect a înaintat acțiunea reconvențională în instanța

de insolvabilitate.

Or, conform art. 104 din Legea insolvabilității, pe tot parcursul perioadei de

observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului și/sau al

procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanța

de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele

afectează bunurile debitorului:

6

a) orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani

precedenți intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile

creditorilor;

b) transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani

precedenți înaintării cererii introductive, cu excepția actelor de îndeplinire a unor

obligații morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care

generozitatea donatorului este proporțională patrimoniului său;

c) tranzacțiile încheiate în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii

introductive, în care prestația debitorului este vădit mai mare decît cea primită;

d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei

datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni

precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creșterea sumei pe care

creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;

e) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei

datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni

precedente înaintării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care

nu ajunseră la scadență;

f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanții pentru

o creanță care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii

introductive sau pentru o creanță a unui acționar sau asociat al debitorului într-o

perioadă similară, dacă aceste creanțe nu au ajuns la scadență pînă la data intentării

procedurii de insolvabilitate;

g) orice acte încheiate și garanții acordate de către debitor după înaintarea

cererii introductive.

Conform art. 105 alin. (1) din Legea enunțată, pe tot parcursul perioadei de

observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului și/sau al

procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanța

de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării tranzacțiilor încheiate de debitor în

ultimele 24 de luni precedente înaintării cererii introductive, dacă acestea sunt în

dauna intereselor creditorilor, cu următoarele persoane:

a) cu un asociat în comandită sau cu un asociat care deține cel puțin 20% din

capitalul social al debitorului, atunci cînd debitorul este societate în comandită sau

societate în nume colectiv;

b) cu un asociat (acționar) care deține cel puțin 20% din capitalul social al

debitorului, atunci cînd debitorul este societate pe acțiuni sau societate cu răspundere

limitată;

c) cu o persoană care se încadrează în prevederile art.247 alin.(1);

d) cu un coproprietar – asupra unui bun comun indivizibil;

e) cu o persoană care se încadrează în prevederile art.63 alin.(6).

Totodată, instanța de recurs mai reține că, instanța de insolvabilitate, la

primirea cererii reconvenționale, nu a respectat procedura de primire a acesteia

prevăzută de art. 173 CPC.

În contextul dat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, cele descrise cert indică la examinarea

superficială a cauzei și prin urmare, instanța de recurs este în imposibilitate să

7

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea instanței de insolvabilitate

și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să adopte o hotărâre întemeiată și legală,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către reprezentantul lui Igor Jmacenco, avocatul

Eugenia Jelamschi.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017 în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Jmacenco împotriva

Societății cu răspundere limitată „Pro-Leasing”, intervenient principal Banca

comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate și separarea bunului din masa debitoare și la acțiunea

reconvențională a lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Pro-Leasing”, în

proces de insolvabilitate, Nicolae Bostan împotriva lui Igor Jmacenco, intervenient

principal Banca comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la

constatarea nulității absolute a actului de verificare, a actului de transmitere a bunului

în proprietate și a ordinelor nr. 011 și nr. 011/3 din 09 noiembrie 2012, încasarea

datoriei și a penalității, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Valeriu Doagă

Svetlana Filincova

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8