3ra-293/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul 3ra-293/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecătorul: O. Parfeni

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecătorii: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la informație și la examinarea cererii, obligarea

examinării cererii și prezentării informației solicitate, precum și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 14 martie 2017, prin

care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe,

c o n s t a t ă:

La 14 februarie 2017, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la constatarea

1

încălcării dreptului la informație și la examinarea cererii, obligarea examinării cererii

și prezentării informației solicitate, precum și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că la 05

ianuarie 2017, prin intermediul poștei electronice, s-a adresat Procuraturii Generale cu

o plîngere, prin care a sesizat despre acțiunile infracționale, comise de angajații

Inspectoratului Național de Patrulare.

Străisteanu Gheorghe a menționat că în demersul expediat prin intermediul poștei

electronice, a solicitat confirmarea recepționării, data și numărul de înregistrare a

prezentei cereri, însă recepționarea, data și numărul de înregistrare a cererii din 05

ianuarie 2017, nu i-a fost confirmată, iar angajații Procuraturii Generale nu au

reacționat la solicitarea sa.

Reclamantul indică că la 13 ianuarie 2017, la fel a expediat, prin intermediul

poștei electronice, o altă cerere, în baza Legii privind accesul la informație, prin care a

solicitat repetat, să fie informat despre data și numărul de înregistrare a cererii din 05

ianuarie 2017, însă cererea a fost lăsată fără răspuns.

Străisteanu Gheorghe mai menționează că, în acest fel, angajații Procuraturii

Generale a RM, i-au încălcat dreptul la informație și dreptul la examinarea cererii din

13 ianuarie 2017, în termenul stabilit de lege.

Astfel, reclamantul a concluzionat că cererea din 13 ianuarie 2017, nu a fost

recepționată, înregistrată și examinată conform legislației în vigoare, fapt ce duce la

încălcarea termenului de 15 zile privind furnizarea informației solicitate, o depoziție

imperativă prevăzută expres de Legea privind accesul la informație, fiindu-i încălcat

dreptul la informație, prevăzut de Constituția Republicii Moldova și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire la cerința privind repararea prejudiciului moral, reclamantul a

menționat că, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în

termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție

de răspundere din cadrul ei, se repară integral de autoritatea publică, iar persoana cu

funcție de răspundere, va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave.

Reclamantul declară că prejudiciul moral și material se află în legătură directă,

cu acțiunile contrare Legii cu privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, fapt ce

denotă că angajații Procuraturii Generale a RM, au ignorat intenționat termenul

prevăzut de lege pentru soluționarea cerințelor indicate în cererea din 13 ianuarie 2017

și furnizarea informației solicitate.

Totodată, reclamantul a relatat că informația solicitată a fost și este necesară

pentru a fi prezentată în instanța de judecată, la examinarea unui alt dosar civil.

2

Reclamantul a estimat mărimea prejudiciului moral la suma de 715 lei, susținând

că acesta a fost cauzat, prin sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al

acțiunilor persoanelor cu funcție de răspundere din cadrul Procuraturii Generale a RM,

comise vădit contrar legislației, în suferințe continue din cauza nenumăratelor ilegalități

comise în privința sa de către angajații Procuraturii.

Străisteanu Gheorghe solicită, constatarea încălcării dreptului său la informație

și dreptul la examinarea cererii din 13 ianuarie 2017, în termenul stabilit de lege;

obligarea Procuraturii Generale să examineze cererea din 13 ianuarie 2017 în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să-i prezinte informația solicitată;

încasarea de la Procuratura Generală a RM a sumei de 715 lei, cu titlu de prejudiciu

moral, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termenul prevăzut de lege, a

cererii din 13 ianuarie 2017 și prin refuzul de a furniza informația solicitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 14 martie 2017, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu Gheorghe. A fost

constatată încălcarea dreptului la informație și la examinarea în termenul stabilit de lege

a cererii lui Străisteanu Gheorghe din 13 ianuarie 2017 de către Procuratura Generală

și s-a obligat Procuratura Generală să examineze cererea lui Străisteanu Gheorghe din

13 ianuarie 2017 potrivit prevederilor Legii RM nr. 190 din 19.07.1994 coroborată cu

Legea nr. 982 din 11.05.2000 și să emită răspuns. În rest, cererea de chemare în judecată

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova și menținută hotărârea primei

instanțe.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, Procuratura

Generală a RM nu a respectat termenul stabilit de lege pentru examinarea cererii de

acces la informație depusă de Străsiteanu Gheorghe, or, la caz s-a stabilit că, cererile de

acces la informație au fost depuse la 05 ianuarie 2017, respectiv, la 13 ianuarie 2017.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat critic alegațiile invocate de Procuratura

Generală a RM precum că la adresa electronică a Procuraturii Generale a RM, nu au

parvenit cererile depuse de Străisteanu Gheorghe, deoarece prin extrasul din poșta

electronică a ultimului rezultă cert că cererile respective au fost depuse, iar Procuratura

Generală le- a recepționat.

Concomitent instanța de apel, în partea respingerii cererii de chemare în judecată,

a remarcat că Străisteanu Gheorghe nu a prezentat probe plauzibile, care ar demonstra

suportarea de către acesta a prejudiciilor fizice și psihice, determinate de omisiunea

adusă de pârât, precum și nu a indicat, care drepturi personale nepatrimoniale în sensul

3

art. 1422 Cod Civil, i-au fost lezate prin inacțiunile pârâtului. Totodată, a reiterat că

admiterea revendicărilor cu privire la constatarea încălcării termenului de examinare a

cererii de acces la informație și obligarea eliberării informației solicitate, reprezintă prin

sine o satisfacție echitabilă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de Străisteanu

Gheorghe.

La 12 decembrie 2017, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului, Procuratura Generală a invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație

că, probele prezentate și anume extrasul din registrul electronic de intrare a

documentelor Procuraturii Generale pentru perioada 13 ianuarie 2017 – 20 ianuarie

2017, din care reiese că cererea lui Străisteanu Gheorghe din 13 ianuarie 2017, nu a

parvenit prin poșta electronică a Procuraturii.

Recurenta și-a întemeiat prezenta cerere de recurs în baza art. 10 alin. (1) al Legii

cu privire la petiționare, și anume, că petițiile, ce nu întrunesc condițiile prevăzute la

alin. (1), al Legii nominalizate se consideră anonime și nu se examinează.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, copia decizie Curții de Apel Chișinău din 07

noiembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în

adresa recurentei, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, la 08 decembrie 2017,

fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire, însă dovezi privind recepționarea

acesteia, la materialele cauzei lipsesc (f.d. 79).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 12 decembrie 2017, în termen.

La 14 februarie 2017, în adresa intimatului Străisteanu Gheorghe a fost expediată

copia recursului declarat de Procuratura Generală cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La rândul său, Străisteanu Gheorghe nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Procuratura Generală în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Procuratura Generală, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de către Procuratura Generală

se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Procuratura Generală.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

A consideră inadmisibil recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu Gheorghe împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la informație și la examinarea cererii, obligarea examinării cererii și

prezentării informației solicitate, precum și repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6