2r-245/18 — repararea prejudiciului material

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2r-245/2018

judecător: C. Ursache

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Alexandru Mițcul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru

Mițcul împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Întreprinderea Municipală „Regia Autosalubritate” și executorului

judecătoresc Vera Rotaru cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, prin

care s-a restituit cererea de apel înaintată de Alexandru Mițcul împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La 20 martie 2015, Alexandru Mițcul a depus cerere de chemare împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu ÎM „Regia Autosalubritate” și

executorului judecătoresc Vera Rotaru cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 aprilie 2016 s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Mițcul.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 11 aprilie 2016,

Alexandru Mițcul a depus cerere de apel nemotivat, solicitând casarea integrală a

hotărârii cu pronunțarea unei noi hotărâri de admiterea integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Alexandru Mițcul și i s-a comunicat apelantului despre

necesitatea prezentării cererii de apel motivate, acordându-i pentru aceasta un

termen până la 28 septembrie 2016, ora 10:30.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 s-a

restituit cererea de apel depusă de Alexandru Mițcul împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 aprilie 2016, pe motiv că nu a

îndeplinit în termen indicațiile din încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie

2016.

La 30 octombrie 2017, Alexandru Mițcul a depus cerere de recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, solicitând

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de apel spre

examinare.

În motivarea recursului a invocat că, consideră încheierea instanței de apel

pasibilă casării, exprimându-și dezacordul cu soluția instanței de apel.

A mai invocat că, s-a aflat o perioadă îndelungată sub arest preventiv, și

totodată a fost grav bolnav, fapt din care a fost în imposibilitate de depune apelul

motivat în termen.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din actele pricinii rezultă că, încheierea Curții de Apel Chișinău din 28

septembrie 2016, a fost expediată în adresa părților la 17 octombrie 2016 (f.d.

188), însă la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării, astfel,

instanța de recurs consideră recursul declarat la 30 octombrie 2017, ca depus în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu

normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la acea fază a

procesului, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă cererea

de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este

depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se

dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. 369, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit

în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.

368, alin. (1) Cod de procedură civilă.

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul

conchide că instanța de apel corect a restituit cererea de apel depusă de Alexandru

Mițcul, or, acesta nu s-a conformat dispozițiilor încheierii Curții de Apel Chișinău

din 22 iunie 2016, și nu a prezentat apelul motivat în termenul stabilit.

Astfel, actele cauzei cert denotă că, instanța de apel a expediat în adresa

apelantului copia încheierii de a nu da curs cererii de apel, acordându-i acestuia

un termen până la 28 septembrie 2016, ora 10:30 pentru prezentarea apelului

motivat.

Tot, actele cauzei atestă că apelantul a recepționat copia încheierii

nominalizare la 01 august 2016, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 174).

În această ordine de idei urmează a menționa că, Alexandru Mițcul a

cunoscut despre emiterea încheierii instanței de apel din 22 iunie 2016, deoarece

conform materialelor dosarului a recepționat-o la 01 august 2016, contra

semnătură, prin urmare a avut timp suficient pentru înlăturarea neajunsurilor

menționate în actul procedural, având obligația pozitivă de a întreprinde măsurile

2

necesare în vederea prezentării cererii de apel motivate până la data de 28

septembrie 2016.

Or, în conformitate cu prevederilor art. 61 Cod de procedură civilă, părțile

sânt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În speță, actul judecătoresc de procedură implică cert obligația pozitivă a

apelantului de a prezenta cererea de apel motivate, însă sarcina procedurală nu a

fost realizată de apelant în vederea înlăturării neajunsurilor în termenul stabilit, iar

apelantul nu a contestat actul procedural prin care nu s-a dat curs cererii, astfel se

prezumă recunoașterea legalității.

Mai mult ca atât, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului prin

care susține că, nu a avut posibilitate de a depune cererea de apel în termen

deoarece s-a aflat în arest preventiv din 13 septembrie 2016 până la 06 decembrie

2016, în cazul în care acesta nu a prezentat nici o probă în acest sens.

Totodată, instanța de recurs menționează că nu au fost luate măsurile

necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de

acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie

2007).

De asemenea, instanța de apel este obligată de a crea condiții obiective și

reale pentru ca participanții să-și exercite în volum deplin drepturile sale

procedurale, curmând în mod legal orice abuz din partea lor, și înlăturând pe

măsură posibilităților omisiunile la acest capitol, depistate în orice fază a

procesului.

Instanța de recurs va remarca și practica CEDO, care, în cauza SRL

„Tudor-Comerț” vs. Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează

dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci

când dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi

examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un

drept garantat de articolul 6 din Convenție. Curtea a constatat că, în situația în

care legislația procesuală permite declararea apelului împotriva hotărârilor

instanțelor de fond, instanța de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar

dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislației în vigoare. Afirmația

recurentului precum că, prin încheierea recurată i se îngrădește accesul la justiție,

este neîntemeiat, or în cazul în care solicitantul nu a prezentat bonul de plată a

taxei de stat în conformitate cu prevederile legii, lăsarea cererii fără examinare și

restituirea ei, din motiv, că reclamantul nu a înlăturat neajunsurile indicate în

termeni stabiliți (plata taxei de stat) nu va fi considerată, conform art. 6 CEDO ca

îngrădirea accesului liber la justiție (cauza Romany Caz Grup vs. Moldova,

cererea nr. 11662, 10.06.2010).

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea

din 28 septembrie 2016, deoarece apelantul nu și-a exercitat în volum deplin

drepturile sale procedurale, iar ca consecință Curtea de Apel Chișinău a curmat în

mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a releva și

prevederile art. 10 Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile

3

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos,

în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

Prin prisma normei precitate urmează a reține că, Alexandru Mițcul nu s-a

folosit cu bună știință de drepturile sale procedurale, nu a anunțat instanța despre

imposibilitatea de a se prezenta la examinarea cauze, nu a înaintat cerere de

amânare, contrar prevederilor art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, care

statuează că, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință

de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține încheierea Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Alexandru Mițcul.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Mițcul

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Întreprinderea Municipală „Regia Autosalubritate” și executorului judecătoresc

Vera Rotaru cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4