2r-311/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-311/18

Prima instanță: ( Judecătoria Chișinău, sediul Botanica) V. Hadîrca

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Secrieru, V. Cotorobai

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale și de Gestiune a Fondului

Locativ nr. 15 împotriva Mariei Buzan, Buzan Elena și Buzan Lilia privind încasarea

datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018, prin care s-a

respins cererea de repunere în termen și s-a restituit cererea de apel declarată de Buzan

Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia,

c o n s t a t ă :

La 28 februarie 2017, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele

Întreprinderii Municipale și de Gestiune a Fondului Locativ nr. 15 s-a adresat cu cererea

de chemare în judecată împotriva Mariei Buzan, Buzan Elena și Buzan Lilia solicitând

încasarea datoriei în mărime de 83 680,97 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 2510, 42 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica din 19 mai 2017 s-a admis

acțiunea oblică înaintată de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele

Întreprinderii Municipale și de Gestiune a Fondului Locativ nr. 15.

S-a încasat în mod solidar de la Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia în

beneficiul Întreprinderii Municipale și de Gestiune a Fondului Locativ nr. 15 datoria în

sumă de 83680,97 lei.

S-a încasat în mod solidar de la Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia în

beneficiul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cheltuieli de plata taxei de stat în

mărime de 2510,42 lei.

La 14 noiembrie 2017, Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia au declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica din 19 mai 2017, solicitând

repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, scutirea de la plata

taxei de stat, casarea hotărârii menționate supra.

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018, s-a respins cererea

apelanților privind repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul ca

fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului.

La 12 februarie 2018, Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia au declarat recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea încheierii recurate, repunerea în termenul de declarare a

apelului și restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de

apel, nefiind interpretat corect temeiul juridic, motivele și argumentele invocate în

cererea de apel.

Hotărârea instanței de fond a fost adoptată cu încălcări de procedură, care nu au

fost luate în considerație de către instanța de apel.

Susține recurentul că nu a cunoscut despre intentarea procesului civil, iar pricina

a fost examinată în lipsa sa, fără a avea posibilitatea de a-și apăra poziția, iar despre

hotărârea emisă a aflat în cadrul procedurii de executare.

În opinia recurentului instanța de apel nu a dat o calificare corectă probelor din

dosar, nu a apreciat toate probele în ansamblu din punct de vedere a concludentei,

utilității și coroborării acestora, în coraport cu circumstanțele de fapt.

Susține că instanța de apel nu a examinat cererea de repunere în termen conform

situației existente de fapt și a argumentelor invocate de către apelant, iar reieșind din

prevederile art.13 al Convenției CtEDO recurentului i s-a încălcat dreptul al un recurs

efectiv, art.20 din Constituția Republicii Moldova, art. 5 Codul de procedură civilă.

Consideră că prin soluția emisă de către instanța de apel i se încalcă grav

principiul accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 al

Convenției CEDO.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că

Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 01 februarie 2018.

Potrivit prevederilor art. 425 din Codul de procedură civilă termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Cererea de recurs a fost înregistrată la 12 februarie 2018, respectiv recursul este

depus în termenul prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.426 alin. (1) și (3) din Codul de procedura civilă, recursul

împotriva încheierii se depune și se examinează în modul stabilit de prezentul capitol,

cu excepțiile stabilite de prezenta secțiune.

Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet

din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Analizând legalitatea încheierii atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs și a materialelor dosarului, Colegiul consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins din următoarele motive.

2

Cu referire la argumentele recurentului privind încălcarea dreptului la justiție prin

restituirea apelului din motivul depunerii în termenul legal de declarare, se reține

următoarele.

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Conform actelor din dosar se reține că, la 19 mai 2017, instanța de fond a

pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești pe cauza dată.

La pronunțarea dispozitivului pârâții Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia nu

au fost prezenți.

Potrivit scrisorii de comunicare a instanței, pârâților le-a fost expediat

dispozitivul hotărârii judecătorești, prin intermediul oficiului poștal, iar la 23 mai 2017 a

fost recepționat contra semnătură (f.d.43).

La 14 noiembrie 2017, Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia au declarat apel

împotriva hotărârii judecătoriei Chișinău, sediul Botanica 19 mai 2017.

În conformitate cu art.362 alin.(1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare

a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea

nu prevede altfel.

Astfel, reieșind din norma citată mai sus termenul legal de declare a apelului,

pentru apelant a expirat la 19 iunie 2017.

Conform alin. (3) art.362 Codul de procedură civilă repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Respectiv, conform art.116 Cod de procedură civilă repunerea în termen este

posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest termen din

motive întemeiate cu anexarea probelor, ce argumentează această cerere.

La caz, Colegiul constată că instanța de apel corect a constatat că cererea de

repunere în termenul de apel este neîntemeiată.

Argumentul recurenților precum că, nu a cunoscut despre examinarea litigiului în

instanța de fond, deoarece nu a fost citați legal și nici despre emiterea hotărârii

judecătorești la fel nu au cunoscut, din care motiv nu au avut posibilitatea de a ataca

hotărârea în termen, Colegiul îl consideră neîntemeiat.

Colegiul reține că, instanța de fond a respectat prevederile legale de citare a

pârâtului, fiind citat în primă instanță. După pronunțarea dispozitivului, instanța a

expediat în adresa pârâților copia acestuia, fiind recepționat încă în data de 23 mai 2017.

În acest context, susținerile recurenților precum că au cunoscut despre hotărârea

judecătorească din 19 mai 2017, abia la 31 octombrie 2017, sunt nejustificate și

neîntemeiate și nu au decît scopul de induce în eroare instanța de judecată.

Norma prevăzută de art.362 alin.1) Cod de procedură civilă statuează expres

începerea curgerii termenului de contestare.

Așadar, termenele procedurale prin existența lor nu fac altceva decât să asigure

certitudinea drepturilor și stabilitatea raporturilor juridice, fapt ce duce în mod evident

la respectarea principiului legalității, pe de o parte, și a interesului părților de a-și

pregăti temeinic apărarea, astfel încât să nu fie supuse unor sancțiuni severe, pe de altă

parte.

3

Decăderea reprezintă sancțiunea procesuală ce constă în pierderea dreptului

privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act de procedura,

neexercitat în termenul prescris de lege.

Potrivit jurisprudenței CtEDO dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus,

în anumite circumstanțe, unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru

prescripție (Stubbings și alții împotriva Regatului Unit pct. 51 -52).

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, a statuat că

dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după un

interval considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte convingătoare, o

asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un

mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care

ele au cunoștință.

Art.116 alin.(4) Codul de procedură civilă, statuează că repunerea în termen nu

poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să

cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură, la caz nu

este aplicabilă deoarece recurentul nu a invocat împrejurări care l-au împiedicat a

declara apelul în termenul legal.

Corect a reținut instanța de apel că motivele indicate de apelanți nu sunt de natură

de a repune în termenul de declarare a apelului.

Astfel, depunerea cererii de apel împotriva hotărârii din 19 mai 2017, la 14

noiembrie 2017, peste șase luni, demonstrează o neglijență a drepturilor procedurale

stipulate în legislația națională.

În speță, soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel este compatibilă

cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că, ține de obligația apelantului de a lua măsurile

necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (cazul Van Hani versus

Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cazul în care accesul la instanță este restricționat prin lege sau în fapt, Curtea

examinează dacă restricția atinge fondul dreptului și, în special, dacă urmărește un scop

legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul vizat: Ashingdane împotriva Regatului Unit, pct. 57.

În cazul în care restricția este compatibilă cu principiile stabilite, nu rezultă nicio

încălcare a art. 6 § 1.

Colegiu reține că, pentru a se putea cere repunerea în termenul de declarare a

apelului, partea trebuie sa facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința

4

sa, deci a unei împrejurări care sa excludă culpa părții respective, însă se constată

contrariul.

În afară de aceasta, în conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de

procedură civilă, părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă

prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Instanța de recurs notează că, instanța de apel, corect a concluzionat despre

restituirea cererii de apel declarată de Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia

deoarece apelanții au omis termenul legal de contestare a hotărârii judecătorești, precum

și motive întemeiate privind repunerea în termen a apelului nu s-au constatat.

Având în vedere cele expuse, încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie

2018, este întemeiată și legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept

procedural și urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a) art.428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A respinge recursul declarat de Buzan Maria, Buzan Elena și Buzan Lilia.

A menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2018, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale și de Gestiune a Fondului

Locativ nr. 15 împotriva Mariei Buzan, Buzan Elena și Buzan Lilia privind încasarea

datoriei

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

5