2ra-418/18 — excluderea sumelor din cont

Dosar nr. 2ra-418/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

(judecător Mihai Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Bulgac Lidia, Dașchevici Grigore, Sîrbu Victoria)

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcții a

Locuințelor nr. 231,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tafi Jana împotriva

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 231, intervenientul accesoriu ÎM

„INFOCOM” cu privire la excluderea sumelor bănești de pe cont,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr. 231 și menținută

hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 28 octombrie 2014, Tafi Jana s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare

în judecată împotriva Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 231, intervenientul

accesoriu ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea sumelor bănești de pe cont (f.d. 5).

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta a indicat că este proprietarul apartamentului

nr. 29, situat pe str. Petru Rareș; 48, mun. Chișinău, iar la 12 septembrie 2014 în adresa sa

a fost expediată factura nr. 119242035 pentru luna iulie, cu scadența la 31 august 2014,

pentru serviciile comunale, în care era indicat la capitolul datorii suma de 3664,33 lei și la

capitolul deservirea blocului locativ suma de 100 lei lunar, deși reclamanta susținea că

aceste sume au fost înaintate spre plată în lipsa unui temei.

Reclamanta a menționat că, la 16 septembrie 2014 a remis în adresa pârâtului și a

intervenientului accesoriu o cerere prealabilă, prin care a solicitat să fie informată despre

serviciile ce i-au fost prestate, perioada și bazele de calcul a sumelor indicate în factură cu

titlu de datorie și de deservire a blocului locativ, cererea prealabilă fiind recepționată de

către pârât la 23 septembrie 2014, iar de către intervenientul accesoriu la data de 19

septembrie 2014.

1

Mai invoca că, la 09 octombrie 2014, în adresa reprezentantului său, ÎM „Infocom” a

remis răspunsul nr. 2520 din 01 octombrie 2014, prin care a fost informată că toate calculele

pentru serviciile locativ-comunale pentru apartamentul indicat sunt efectuate în baza

informației primare, prezentate lunar de către gestionarul fondului locativ CCL-231, fiind

anexat la răspuns și cererea adresată de Președintele CCL-231 către ÎM „Infocom” nr. 4362

din 25 iulie 2014 și o listă incompletă despre plățile pentru serviciile comunale pretinse de

pârât.

A mai menționat că anterior pe rolul Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău s-a aflat în

procedură cauza inițiată la cererea de chemare în judecată a CCL-231 către Tafi Jana și alții,

prin care s-a solicitat încasarea din contul acesteia în beneficiul CCL-231 a datoriei pentru

serviciile comunale în sumă de 7783,08, iar în ședința de judecată reprezentantului CCL-

231 i s-au înmânat copiile tuturor facturilor ce confirmau achitarea serviciilor comunale

calculate pentru apartamentul reclamantei.

După modificarea pretențiilor înaintate în acțiune inițială, Tafi Jana a solicitat

admiterea acțiunii cu dispunerea excluderii sumei de pe contul deschis de CCL-231 pentru

apartamentul nr. 29 din str. Petru Rareș 48, mun. Chișinău, a sumei cu titlu de datorie de

3663,33 lei și cu titlu de deservirea blocului locativ în mărime de 100 lei lunar (f.d.35-36).

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015, cererea de

chemare în judecată înaintată de Tafi Jana a fost admisă, s-a dispus obligarea CCL-231 să

excludă de pe contul deschis de CCL-231 pentru apartamentul nr. 29, situat pe str. Pertu

Rareș 48, mun. Chișinău, ce aparține Janei Tafi (cont număr 7860460) a sumei cu titlu de

datorie de 64,85 lei și a sumei cu titlu de deservirea blocului locativ de 100 lei lunar, cu

încasarea din contul CCL-231 în beneficiul Janei Tafi sumei de 2150 lei, dintre care suma

de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și 150 lei cu titlu de taxă de stat achitată

de reclamantă la depunerea acțiunii (f.d. 52, 78-82).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 iulie 2016 Cooperativa de

Construcții a Locuințelor nr. 231 a contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii. Totodată, apelantul a solicitat repunerea în termenul de contestare

a hotărârii primei instanțe (f.d. 56-58).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 s-a admis cererea

apelantului CCL-231 privind repunerea în termenul de declarare a apelului, cu repunerea

apelantul în termenul de apel omis (f.d. 73-76).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 28 septembrie 2017, a respins apelul declarat de Cooperativa de Construcții a

Locuințelor nr. 231 împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24

decembrie 2015, , cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 98-103).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că, pârâtul

CCL nr. 231 neîntemeiat a inclus cu titlu de datorie suma de 64,85 lei și suma de 100 lei

pentru deservirea blocului locativ, în condițiile în care, pârâtul nu a prezentat careva acte

confirmative care să justifice stabilirea tarifului de 100 lei pentru deservirea blocului și nu

a fost justificată datoria de 64,85 lei, modalitatea de calcul și serviciile care au fost prestate

și care se presupune că nu au fost achitate de către reclamantă.

2

La data de 11 ianuarie 2018, Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr. 231, prin

intermediul reprezentantului său, administratorul Chiticari Iurie, a depus recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău Râșcani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2015, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să fie respinsă

integral cererea de chemare în judecată depusă de Tafi Jana împotriva Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 231, intervenient accesoriu ÎM „INFOCOM”, privind

excluderea sumelor bănești de pe cont (f.d. 107-111).

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat că instanța de apel a

examinat cauza în lipsa sa, lipsind apelantul de dreptul de a prezenta probe suplimentare și

de a-și expune argumentele sale împotriva pretențiilor înaintate de Tafi Jana. Or, la

momentul când reprezentantul apelantului s-a prezentat în ședința de judecată și anume la

ora 10.10-10.15, a constatat că ședința de judecată fiind fixată pentru 28 septembrie 2017,

ora 10.00, deja a avut loc și a fost pronunțată decizia. În astfel de împrejurări, reprezentantul

recurentului consideră că a fost în imposibilitate de a prezenta probe importante pentru

soluționarea justă a cauzei și anume Statutul CCL nr. 231, procesul-verbal al Adunării CCL

nr. 231, care demonstrează netemeinicia acțiunii înaintate de reclamanta Tafi Jana.

Verificând argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cooperativa de Construcții a

Locuințelor nr. 231 este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 07 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a cererii

de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună

de la data primirii copiei respective (f.d. 138).

Având în vedere că, intimatul Tafi Jana, în termenul acordat, nu a depus referință la

cererea de recurs depusă de Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr. 231, instanța de

recurs va dispune examinarea recursului în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 15254 (f.d. 104), decizia Curții de Apel Chișinău din

28 septembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces, la data de 30

octombrie 2017.

Luând în considerare faptul că la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării actului contestat, nu poate fi stabilită cu precizie data la care recurentul a făcut

cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel, în așa fel recursul depus la data de 11

ianuarie 2018 se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

3

În speță, recursul a fost înaintat de Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr. 231,

care este parte în proces, astfel temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă

nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură

civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a)

Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Potrivit alin. (1) art. 441 Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

4

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-

se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, fără a administra noi dovezi.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Iar din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat

criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța

de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și nu au

vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art.

6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se

emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul

recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic

inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului,

care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la

judecarea cauzei în ordinea de apel și în prima instanță, completul ajunge în mod unanim la

5

concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr.

231 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cooperativa de Construcții a Locuințelor nr. 231 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6