2ra-465/18 — modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

prima instanță: I. Barbacaru dosarul nr. 2ra-465/18

(Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Sagaidac Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sagaidac Andrei

împotriva Tatianei Sagaidac cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 27 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Sagaidac Andrei și menținută hotărîrea din 15 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2016 Sagaidac Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Sagaidac cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii a indicat că la 23.09.2008 Judecătoria Dubăsari a emis

titlul executoriu nr.2-244/08 prin care s-a dispus încasarea de la Sagaidac Andrei în

beneficiul Tatianei Sagaidac a pensiei de întreținere a copilului minor yyyyy în

mărime de 1/4 cotă parte din toate veniturile, începând cu data de 13.08.2008 până

la atingerea majoratului.

Astfel, începând cu luna decembrie 2008 documentul executoriu se executa

lunar prin reținerile efectuate din salariul cu acumularea sumelor pe contul

creditorului Sagaidac Tatiana, iar dovada acestui fapt constituie certificatul eliberat

de BC „Eximbank” SA din 21.04.2016.

A mai menționat reclamantul că ulterior, în 2009 s-a recăsătorit, iar din

căsătorie au rezultat copiii xxxxxx și zzzzz.

Reclamantul a invocat că deși avea la întreținere 3 copii, dînsul continua să

achite pensia alimentară în cuantum de 1/4 cotă parte din salariu, deoarece la acel

moment își putea permite să întrețină 3 copii din salariul plătit de angajatorul BC

„Eximbank” SA.

A menționat că la 21.02.2013 a încheiat cu BC „Eximbank” SA contractele

de credit nr.5073 și nr.5074, în temeiul cărora a beneficiat de un împrumut în

mărime de 1 439 000 lei pentru procurarea apartamentului și pentru lucrări de

reparație.

La 05.04.2016 s-a adresat cu cerere către angajatorul BC „Eximbank” SA

prin care a solicitat acordarea concediului neplătit pentru îngrijirea copiilor minori

în vârstă de 3 și 6 ani, începând cu 22.04.2016 pînă la 20.04.2019. Conform

extrasului din ordinul nr.167-P din 14.04.2016 i s-a acordat concediu pentru

îngrijirea copiilor pentru perioada 22.04.2016 – 20.04.2019. Astfel, întrucît situația

financiară la data depunerii prezentei cereri s-a înrăutățit considerabil pe motiv că

se află în concediu neplătit pentru îngrijirea copiilor, este în dificultate de a-și onora

toate obligațiile, atît a celor formate în baza contractelor de credit, cît și de

întreținere a copiilor, solicitînd modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor yyyyy.

Prin hotărîrea din 15 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani)

acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Sagaidac Andrei a depus cerere

de apel, solicitînd casarea acesteia și emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 27 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Sagaidac Andrei și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 02 octombrie 2017 Sagaidac Andrei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material.

A menționat că deși prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari a fost stabilită pensia

de întreținere a copilului minor yyyyy în mărime de ¼ cotă-parte din salariu și/sau

alte venituri, trebuie avute în vedere și circumstanțele referitoare la starea materială

a părintelui. Deci, în situația în care apare o schimbare în ceea ce privește

mijloacele celui ce prestează întreținerea, instanța de judecată, în dependență de

împrejurări, poate micșora pensia de întreținere. În opinia recurentului, instanța

urma să stabilească cuantumul prevăzut de lege 1/6 cotă-parte.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării

acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 02 octombrie 2017 se

consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Sagaidac Andrei în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sagaidac Andrei nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

3

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Sagaidac Andrei.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Sagaidac Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4