2ra-2205/17 — Modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra–2205/17

Instanța de fond: E. Galușceac

Instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Macovenco Natalia,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Macovenco Natalia către Macovenco Evghenii, privind modificarea cuantumului

pensiei de întreținere pentru copilul minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Macovenco Natalia și menținută hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2015, Macovenco Natalia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Macovenco Evghenii cu privire la modificarea cuantumului pensiei

de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta Macovenco Natalia a indicat că, prin

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 mai 2013, a fost desfăcută

căsătoria dintre Macovenco Natalia și Macovenco Evghenii, dispusă încasarea de

la Macovenco Evghenii în folosul lui Macovenco Natalia a pensiei pentru

întreținerea copilului minor în mărime de 4000 lei lunar, dispusă încasarea de la

Macovenco Evghenii în folosul lui Macovenco Natalia a pensiei de întreținere

pentru fostul soț, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului

comun timp de 3 ani după nașterea acestuia în mărime de 3000 lei lunar.

A menționat că, în prezent copilul minor comun a împlinit vârsta de 3 ani, iar

pârâtul a încetat să achite suma de 3000 lei pentru întreținerea ei.

Pârâtul activează din octombrie 2009 până în prezent în calitate de director

general la firma “Filetti”, salariul căruia constituie sumele cuprinse între 60000 lei

- 150000 lei lunar, din care considerente urmează a fi încasată din contul lui

Macovenco Evghenii suma de 15000 lei, ce constituie 1/4 din salariul acestuia.

Reclamanta a mai indicat că, cheltuielile pârâtului pe anul 2013 au constituit

sumele de 90700 euro și 63000 lei. Tot în 2013, Macovenco Evghenii a luat un

credit în sumă de 850000 lei de la BC “Moldova Agroindbank”. Cheltuielile

pârâtului pe anul 2014 au constituit sumele de 7500 euro, 147000 lei și 4900 euro.

În viziunea reclamantei, suma de 4000 lei pe care o achită Macovenco

Evghenii pentru întreținerea fiicei sale este vădit insuficientă, luând în considerație

că, copilul are nevoie de alimentare suplimentară, medicamente, călătorii la mare,

pentru achitarea grădiniței, pentru activitățile de dans, limbi străine, bazin, haine,

cărți etc., care necesită cheltuieli enorme. Numai pentru grădiniță lunar reclamanta

achită suma de 3400 lei.

Reclamanta a solicitat instanței de judecată, modificarea cuantumului pensiei

de întreținere a copilului minor stabilit prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău nr. 2-3063/13 din 07 mai 2013, cu încasarea de la Macovenco Evghenii

în folosul ei a pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de 15000

lunar, începând cu data adresării cererii de chemare în judecată - 30.03.2015, până

la atingerea majoratului copilului minor.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

cererea de chemare în judecată depusă de Macovenco Natalia către Macovenco

Evghenii, privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul

minor, a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Macovenco Natalia și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 19 octombrie 2016.

La 01 septembrie 2017, Macovenco Natalia a depus o cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului declarat, Macovenco Natalia a reiterat motivele de

fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor

anexate la materialele cauzei motiv pentru care a soluționat greșit cauza, a

interpretat eronat normele de drept procedura care a dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei.

La data de 13 decembrie 2017, Macovenco Evghenii prin intermediul

avocatului Constantin Bria, a depus referință asupra cererii de recurs, solicitând

declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Macovenco Natalia, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Macovenco Natalia, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Macovenco Natalia.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Macovenco Natalia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova