2ri-108/18 — tragerea la raspundere subsidiara

2ri-108/18 — tragerea la raspundere subsidiara (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ri-108/18

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (M. Moraru)

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală

Judecători Valeriu Doagă

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de administratorul insolvabilității Societății cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian,

în cauza la cererea depusă de administratorul insolvabilității Societății cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale Societății cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”,

împotriva hotărârii din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 septembrie 2016 creditorul SRL „Gaznolia” a depus cerere introductivă

cu privire la declararea debitorului SRL „Tat-Gazgrup” în stare de insolvabilitate și

intentarea procedurii de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup” din motivul

incapacității de plată.

Prin încheierea din 06 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul SRL „Gaznolia” cu privire

la intentarea procedurii de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup”, a fost pus

sub observație debitorul, prin desemnarea lui Sergiu Casian în funcția de

administrator provizoriu.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost intentat

procesul de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup”; a fost desemnat în funcția

de administrator al procesului de insolvabilitate SRL „Tat-Gazgrup”- Sergiu Casian.

La data de 11 mai 2017 administratorul insolvabilității SRL „Tat-Gazgrup”-

Sergiu Casian a depus cerere prin care a solicitat tragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale SRL „Tat-Gazgrup”:administratorul Iurie

Nicov, asociații Natalia Nicov, Adrian Vrancean, Eugenia Ursu și încasarea în mod

solidar de la Iurie Nicov, Natalia Nicov, Adrian Vrancean, Eugenia Ursu o parte din

datoriile debitorului și anume creanțele de rangul III și V în sumă totală de 406597,

58 de lei.

În motivarea cererii s-a invocat că din extrasul din Registrul de stat al

persoanelor juridice, rezultă că SRL „Tat-Gazgrup” a fost înregistrată la 27 aprilie

2000, Iurie Nicov a fost înregistrat ca administrator al SRL „Tat-Gazgrup”, iar

Natalia Nicov, Adrian Vrancean și Eugenia Ursu în calitate de asociați ai SRL „Tat-

Gazgrup”.

1

În contextul prevederilor art. 248 alin. (1) lit. a), c), h), alin.(5), (6) al Legii

insolvabilității, administratorul insolvabilității SRL „Tat-Gazgrup” a pretins

tragerea la răspundere subsidiară a administratorului SRL „Tat-Gazgrup”- Iurie

Nicov și a asociațiilor SRL „Tat-Gazgrup”-Natalia Nicov, Adrian Vrancean și

Eugenia Ursu, indicând că la 22 aprilie 2017 au fost validate creanțele creditorilor

în sumă totală de 409927, 04 lei, inclusiv penalități în sumă de 3329, 46 de lei, care

urmează a fi încasate în mod solidar de la personale cu funcție de răspundere ale

debitorului și anume: Iurie Nicov, Natalia Nicov, Adrian Vrancean și Eugenia Ursu.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind neîntemeiată și depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 248 al Legii

insolvabilității cererea depusă de administratorul insolvabilității SRL „Tat-

Gazgrup”-Sergiu Casian cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale SRL „Tat-Gazgrup” și încasarea în mod solidar a sumei

de 406597, 58 de lei de la administratorul statutar Iurie Nicov și asociații Natalia

Nicov, Adrian Vrancean și Eugenia Ursu.

La 29 decembrie 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.95),

administratorul insolvabilității SRL „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian a declarat recurs

împotriva hotărârii din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de insolvabilitate a respins

cererea privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale SRL „Tat-Gazgrup” axându-se pe trei motive și anume că creanțele

SRL „Gaznolia” și ale Serviciului Fiscal de Stat sunt prescrise, nu au fost prezentate

probe veridice și concludente în recunoașterea vinovăției pârâților și cererea de

atragere la răspundere subsidiară fost depusă tardiv.

Menționează recurentul că în cazul în care hotărârea din 28 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău privind intentarea procedurii de insolvabilitate în privința

SRL „Tat-Gazgrup” și hotărârea din 22 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău

privind validarea creanțelor sunt definitive și irevocabile, nu poate fi aplicat

termenul de prescripție extinctivă. Or, conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind

apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție

extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă

până la încheierea dezbaterilor în fond, iar persoanele cu funcții de răspundere ale

debitorului nu au invocat prescripția nici până la intentarea procedurii, nici până la

validarea creanțelor.

Indică recurentul că, din conținutul hotărârii contestate rezultă că instanța de

insolvabilitate a stabilit că organele de conducere ale debitorului nu au prezentat nici

administratorului provizoriu, nici administratorului insolvabilității informațiile

solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu privire la activitatea și la

patrimoniul său, precum și documentele activității economice și documentele de

evidență contabilă, or, această situație se încadrează în norma prevăzută de art. 248

alin. (1) lit. e) al Legii insolvabilității- ținerea unei contabilități fictive sau contrare

prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a

documentelor de constituire.

Recurentul consideră că este eronată concluzia instanței de insolvabilitate

precum că organele de conducere ale debitorului vor răspunde solidar pentru

nedepunerea cererii introductive doar în termen de 30 de zile calendaristice din data

survenirii temeiurilor de intentare a procedurii de insolvabilitate.

2

Precizează recurentul că în ședință de judecată s-a constatat cu certitudine că

prin hotărârea din 16 mai 2006 a Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău

s-a încasat de la SRL „Tat-Gazgrup” în beneficiul SRL „Gaznolia” datoria în valoare

de 19700 de dolari SUA și suma de 8087 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform art. 88 Codul de executare, documentul executoriu a fost prezentat

executorului judecătoresc spre executare, care ulterior l-a restituit fără executare,

deoarece pârâtul nu dispune nici de surse financiare, nici de bunuri. La fel, s-a

constatat că întreprinderea debitoare se află în incapacitate de plată din anul 2006

când și a stopat activitatea din motivul lipsei veniturilor, ce a avut ca efect adoptarea

hotărârii din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a dispus

intentarea procedurii de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup”. Incontestabil

întreprinderea se afla în incapacitate de plată chiar și până la data emiterii hotărârii

din 16 mai 2006 a Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău. Conform

dispozițiilor art. 26 al Legii insolvabilității nr. 632/14.11.2001 în vigoare la acel

moment, dispoziții ce se regăsesc în art. 14 al Legii insolvabilității nr.

149/29.06.2012, debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu

mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor de

insolvabilitate. SRL „Tat-Gazgrup” nu a depus cererea introductivă nici în 30 zile

calendaristice și nici ulterior nu a executat obligația de a depune cererea introductivă,

or, generarea unei datorii de 19700 de dolari SUA denotă survenirea stării de

insolvabilitate a debitorului. În concluzie, s-a conchis că administratorul

insolvabilității a prezentat suficiente probe care dovedesc culpa pârâților și anume:

-existența stării de insolvabilitate; - lipsa masei debitoare; - lipsa documentelor

activității economice și documentelor de evidență contabilă;-nedepunerea cererii

introductive.

În contextul celor expuse, opinează că instanța de insolvabilitate urma să țină

cont precum că sarcina probațiunii de a dovedi contrariul o au pârâții, or, aceștea nu

au combătut cu nici o probă concludentă, pertinentă și utilă starea de solvabilitate a

debitorului, nu au probat ce acțiuni au întreprins pentru depășirea stării de

insolvabilitate, care au fost motivele de nedepunere a cererii introductive și de ce nu

au prezentat nici până la moment documentele activității economice și documentele

de evidență contabilă ale debitorului.

Consideră că pârâții intenționat nu au prezentat informațiile solicitate de

administrator cu privire la activitatea și patrimoniul debitorului, precum și

documentele activității economice și documentele de evidență contabilă pentru a-și

ascunde acțiunile lor culpabile în cadrul administrării și conducerii SRL „Tat-

Gazgrup”.

Art. 248 alin.(1), (5) al Legii insolvabilității stabilește expres că identificarea

persoanelor culpabile se face doar în cadrul procesului de insolvabilitate, iar

termenul de prescripție se aplică doar în raport cu perioada derulării procesului de

insolvabilitate. Astfel, în condițiile când hotărârea din 28 noiembrie2016 privind

intentare a procedurii de insolvabilitate nu a fost contestată de nici un participant la

proces, fiind definitivă și irevocabilă, susține că cererea privind tragerea pârâților la

răspundere subsidiară a fost depusă în baza hotărârii adunării creditorilor din 10

martie 2017, în interiorul termenelor prevăzute de norma citată. De altfel, doar după

intentarea procedurii de insolvabilitate, atât creditorii, cât și administratorul

insolvabilității au avut posibilitatea să cunoască despre existența condițiilor de

3

insolvabilitate la SRL “Tat-Gazgrup” și cine sunt persoanele cu funcții de

răspundere ale debitorului cărora le poate fi imputată starea de insolvabilitate.

Conform art.8 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat hotărârea contestată la data de 14

decembrie 2017, iar administratorul insolvabilității SRL „Tat-Gazgrup”-Sergiu

Casian a declarat recurs la data de 29 decembrie 2017, conform sigiliului oficiului

poștal (f.d.95), ceea ce denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului prin prisma argumentelor invocate în recurs, în

raport cu normele de drept, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de administratorul

insolvabilității SRL „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian, cu casarea hotărârii contestate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art. 5 alin.(5) lit. f) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

una din principalele competențe ale instanței de insolvabilitate în cadrul prezentei

legi este tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au

contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum și sesizarea organelor de urmărire

penală în legătură cu faptele reprobabile săvârșite de aceștia.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea din 28 noiembrie 2016 a Curții

de Apel Chișinău s-a admis cererea introductivă depusă de creditorul SRL

„Gaznolia” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL

„Tat-Gazgrup” și s-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Tat-Gazgrup” cu

intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup” (f.d.55).

Conform art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția

stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului

insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din

datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de

conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat

insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau

4

creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale

în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor

debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d)

procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități

fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția

documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea continuării

unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g)

dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui

creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului

de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus

daune proprietății debitorului.

Prin cererea depusă la 11 mai 2017, administratorul insolvabilității SRL „Tat-

Gazgrup”-Sergiu Casian, în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a), c), h) al Legii

insolvabilității, a solicitat tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor

de conducere ale SRL „Tat-Gazgrup”: administratorul Iurie Nicov, asociații Natalia

Nicov, Adrian Vrancean, Eugenia Ursu și încasarea în mod solidar de la Iurie Nicov,

Natalia Nicov, Adrian Vrancean, Eugenia Ursu o parte din datoriile debitorului și

anume creanțele de rangul III și V în sumă totală de 406597, 58 de lei (f.d.2-3).

Colegiul relevă că instanța de insolvabilitate eronat și contrar normelor de drept

și circumstanțelor cauzei a dispus prin hotărârea din 14 decembrie 2017 respingerea,

ca fiind neîntemeiată și depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 248 al Legii

insolvabilității, a cererii depuse de administratorul insolvabilității SRL „Tat-

Gazgrup”-Sergiu Casian cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale SRL „Tat-Gazgrup” și încasarea în mod solidar a sumei

de 406597, 58 de lei de la administratorul statutar Iurie Nicov și asociații Natalia

Nicov, Adrian Vrancean și Eugenia Ursu (f.d.82-87).

Colegiul notează că instanța de insolvabilitate a reținut că creanța creditorului

SRL „Gaznolia” a apărut în temeiul unei hotărâri judecătorești emise în anul 2006 și

s-a aflat în procedură de executare timp de 10 ani într-o stare latentă, fără

întreprinderea anumitor măsuri concrete de către SRL „Gaznolia” sau executorul

judecătoresc întru recuperarea datoriei, iar creanța Serviciului Fiscal de Stat de

rangul III în sumă de 1661, 96 de lei și creanța de rangul VI în sumă de 3329, 46 de

lei, la fel, ar fi prescrisă, deoarece debitorul și-ar fi încetat activitatea în anul 2006 și

aceasta ar fi fost formată până în anul 2006, cu toate că ar fi indicată la situația anului

2016.

La acest capitol, Colegiul relevă că instanța de insolvabilitate constatând aceste

circumstanțe, a ignorat faptul că aceste creanțe deja au fost validate conform

tabelului definitiv al creanțelor SRL „Tat-Gazgrup” la situația din 23 ianuarie 2017,

fiind aplicată semnătura judecătorului (f.d.56).

Or, conform art. 143 alin. (7) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

în urma verificării tabelului de creanțe definitiv și a materialelor din dosar, cu

audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanței de insolvabilitate va

valida creanțele incluse în tabel și necontestate de creditori semnând în rubrica

„Validat” în dreptul fiecărei creanțe trecute în tabel de administrator/lichidator. În

cazul depunerii contestațiilor, judecătorul va semna în rubrica „Contestat” în dreptul

creanței contestate și va consemna personal cu cifre în rubrica „Creanțe cu titlu

provizoriu” suma creanței pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării

5

contestației. Judecătorul va menționa în tabel și persoana care a depus contestația.

Mențiunile respective vor fi trecute pe cambii și pe alte titluri de creanțe.

Conform alineatului 8 al aceluiași articol, consemnarea judecătorului în tabelul

definitiv consolidat al creanțelor are efectul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile pentru toate creanțele validate, conform valorii și rangului lor, precum și

pentru debitor, administrator/lichidator și pentru toți creditorii chirografari și

creditorii garantați. După validarea creanțelor din tabelul definitiv, numai titularii

creanțelor consemnate în tabel pot să participe la votul planului de restructurare sau

la orice repartiție de sume, în caz de faliment etc.

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că a fost aplicată deja semnătura

judecătorului la rubrica „validat” în tabelul definitiv al creanțelor și anume în partea

ce vizează creditorii SRL „Gaznolia” și Serviciul Fiscal de Stat, nu mai poate fi

invocată prescrierea creanțelor.

De altfel, instanța de insolvabilitate admite contradicții în ipotezele sale în

condițiile când a și validat creanțele prin aplicarea semnăturii, însă în hotărârea

contestată invocă că ar fi prescrise.

Mai mult ca atât, în speță nu au fost prezentate înscrisuri care să ateste

contrariul sau cel puțin contestarea creanțelor validate, argument invocat și de

recurent, or, întru evitarea interpretărilor și înlăturarea confuziilor, aceste aspecte

urmează a fi luate în considerare și după caz verificate la rejudecarea cauzei.

În ceea ce privește constatarea instanței de insolvabilitate precum că cererea ar

fi depusă peste termenul stabilit de art. 248 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, Colegiul notează că această concluzie se datorează unei interpretări

eronate a legii.

Or, conform art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost

cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de

insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de intentare a

procedurii de insolvabilitate.

Conform art. 272 Codul civil termenul de prescripție extinctivă începe să curgă

de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

În sensul normelor citate se distinge că termenul de 3 ani stabilit pentru

depunerea cererii de angajare a răspunderii subsidiare nu poate începe a curge decât

după intentarea procesului de insolvabilitate.

Sub acest aspect, Colegiul reține argumentul recurentului precum că

identificarea persoanelor culpabile se realizează doar în cadrul procesului de

insolvabilitate.

Conform art. 101 alin. (1) Cod civil, prin hotărâre judecătorească, persoana

juridică poate fi declarată insolvabilă dacă ea nu-și poate onora obligațiile de plată

față de creditori. Temeiurile și modul de declarare de către instanța de judecată a

persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că prin hotărârea din 28 noiembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea introductivă depusă de creditorul

SRL „Gaznolia” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL

„Tat-Gazgrup” și s-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Tat-Gazgrup” cu

intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Tat-Gazgrup.

6

În contextul prevederilor art. 66 alin.(1) lit. o) al Legii insolvabilității nr. 149

din 29 iunie 2012, una din atribuțiile principale ale administratorului

insolvabilității/lichidatorului este îndeplinirea hotărârilor instanței de insolvabilitate,

a hotărârilor adunării creditorilor și ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele

competenței lor, emiterea de ordine, decizii, dispoziții și de alte acte în vederea

exercitării atribuțiilor.

Astfel în baza hotărârii adunării creditorilor din 10 martie 2017 s-a decis

înaintarea cererii privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale debitorului SRL „Tat-Gazgrup”.

În atare circumstanțe, nu poate fi invocată omiterea termenului prevăzut de art.

248 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în condițiile când unul din

temeiurile ce a dus la adresarea prezentei cereri a constituit nedepunerea cererii de

intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14 (art. 248 alin.(1)

lit. h) al Legii insolvabilității).

Or, conform art. 14 alin. (1), (2) al Legii insolvabilității, debitorul este obligat

să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10. (2)

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă și în cazul în care: a) executarea

integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza

imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor celorlalți creditori; b) în

cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul

nu poate satisface integral creanțele creditorilor.

La caz, Colegiul remarcă că instanța de insolvabilitate invocând omiterea

termenului a concluzionat contrar normelor de drept în raport cu circumstanțele

cauzei. Or, oportunitatea și necesitatea depunerii cererii privind răspunderea

subsidiară a membrilor organelor de conducere poate fi determinată doar în cadrul

procesului de insolvabilitate.

Concomitent Colegiul relevă că administrator al insolvabilității este persoană

desemnată în condițiile prezentei legi pentru supravegherea și/sau administrarea

debitorului în perioada de observație, în procesul de insolvabilitate și/sau pe durata

restructurării în conformitate cu competențele stabilite de prezenta lege (art. 2 al

Legii insolvabilității).

Astfel, pornind de la normele de drept specifice procesului de insolvabilitate și

dispozițiile legale pertinente litigiilor privind tragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere, Colegiul precizează că doar ulterior intentării

procesului de insolvabilitate pot fi determinate cauzele ce au dus la insolvabilitatea

debitorului și persoanele responsabile de starea de insolvabilitate a debitorului.

În acest sens fiind relevante argumentele recurentului precum că doar după

intentarea procesului de insolvabilitate atât creditorii, cât și administratorul

insolvabilității au avut posibilitatea de a afla despre condițiile de insolvabilitate ale

debitorului și persoanele responsabile.

De altfel, chiar și în condițiile când persoana juridică nu a mai activat din anul

2006, fapt invocat de instanța de insolvabilitate, este de remarcat că acest aspect nu

exclude posibilitatea administratorului insolvabilității de a se adresa în instanța de

judecată cu cerere privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor

de conducere după intentarea procesului de insolvabilitate, în condițiile când

nedepunerea cererii introductive de însuși debitor este un temei invocat în acest sens.

Or, cererea cu privire la tragerea persoanelor la răspundere subsidiară poate fi

introdusă după intentarea procedurii de insolvabilitate în termen de 3 ani de la data

7

la care s-a cunoscut sau trebuia să fie cunoscut faptul că dânșii au cauzat starea de

insolvabilitate.

În speță, Colegiul reiterează că intentarea procesului de insolvabilitate în

privința SRL „Tat-Gazgrup” s-a realizat prin hotărârea judecătorească din 28

noiembrie 2016 ca rezultat al admiterii cererii introductive depuse de creditorul SRL

„Gaznolia”, or, însuși debitorul nu a depus o astfel de cerere. Respectiv cererea

privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului a fost înaintată în interiorul termenului prevăzut de lege.

La rejudecarea cauzei, de către instanța de insolvabilitate urmează a fi verificate

circumstanțele enunțate în raport cu probele prezentate și normele de drept relevante

speței, pentru a se determina temeinicia/netemeinicia cerințelor prin prisma

normelor aplicabile raportului litigios.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a stabilit în mod

cert încălcarea normelor de drept de către instanța de insolvabilitate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea instanței de insolvabilitate, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt complet de

judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de administratorul insolvabilității Societatea cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian.

Se casează hotărârea din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza la cererea depusă de administratorul insolvabilității Societății cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”-Sergiu Casian cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale Societății cu

Răspundere Limitată „Tat-Gazgrup”, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de insolvabilitate-Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Oleg Sternioală

Judecători Valeriu Doagă

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8