2ra-370/18 — recunoasterea faptului privind procurarea mijlocului de transport

Dosar nr. 2ra-370/18

Prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul Central

(judecător Valentina Suruceanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Anatolie Minciună, Victoria Sîrbu și Viorica Mihaila)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Căpățână Boris, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Balaban Galina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Căpățînă Boris împotriva

Biroului Vamal Leușeni, Șendrea Nicolae, intervenient accesoriu Darii Gheorghe cu privire la

recunoașterea faptului procurării automobilului, obligarea Biroului Vamal Leușeni de a elibera

mijlocul de transport și obligarea pârâtului de a achita taxa pentru păstrarea mijlocului de

transport la Biroul Vamal Leușeni și acțiunea reconvențională depusă de Șendrea Nicolae

împotriva lui Căpățînă Boris, intervenient accesoriu Biroul Vamal Leușeni cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Căpățână Boris și menținută hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Central

din 28 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 11 ianuarie 2017, Căpățînă Boris a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Leușeni, Șendrea Nicolae cu privire la recunoașterea faptului

procurării automobilului, obligarea Biroului Vamal Leușeni de a elibera mijlocul de transport

și obligarea pârâtului de a achita taxa pentru păstrarea mijlocului de transport la Biroul Vamal

Leușeni (f.d. 3-6).

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 28.10.2008, a încheiat cu

Condrea Aurel în calitate de vice-director al SRL ,,NB Auto” contractul nr. 116, prin care

ultimul și-a asumat obligația de selectare, procurare, transportare din Germania în Republica

Moldova a unității de transport de model ”Mercedes Benz 515 CDI” în beneficiul lui Căpățînă

Boris, și anume a autoturismului nou, destinat transportării pasagerilor cu 21 locuri, anul

fabricării 2008 de culoarea albă, motorul 2.2, lungimea caroseriei peste 7 metri, de tip maxilan.

În acest sens, reclamantul a transmis lui Condrea Aurel, pentru procurarea unității de transport

menționate, suma de 43 000 Euro.

1

Reclamantul mai indică că, pentru identificarea și procurarea unității de transport,

Condrea Aurel a încheiat cu Șendrea Nicolae la data de 28.10.2008 contractul nr. 116-A, prin

care acesta s-a obligat să procure și să transmită SRL ,,NB Auto” autoturismul conform

caracteristicilor stipulate, primind de la Condrea Aurel suma de 43 000 Euro.

Susține că la data de 30.12.2008, Șendrea Nicolae aflându-se în Germania, or. Tubingen,

str. Dusseldorfer 8, la sediul întreprinderii ,,THT GmbH&Co.KG”, unde era expus pentru

vânzare microbuzul de model ,,Mercedes 515 CDI”, cu numărul VIN-WDB9066551S335932,

de culoare albă, anul fabricării 2008, fără destinația de transportare a pasagerilor, a negociat

cu vănzătorul prețul de vânzare până la 24 500 Euro.

Totodată, menționează faptul că Șendrea Nicolae, după ce a achitat vânzătorului, în

numerar, suma de 20 000 Euro, 1-a angajat pe Darie Gheorghe, care presta servicii de transport

a autovehiculelor din țările europene, iar la data de 09.02.2009, Șendrea Nicolae a achitat

vânzătorului suma rămasă de 4500 Euro.

Afirmă reclamantul că, la solicitarea lui Șendrea Nicolae, vânzătorul și organul vamal al

Germaniei ,,Zoll” au perfectat și au eliberat pe numele lui Darie Gheorghe factura comercială

INVOICE cu denumirea Rechung/Kaufvertrag nr. 09 032/21, precum și declarația Uniunii

Europene de export ”Europaische Gemeinshaft” nr. AV6784468 din 09.02.2009, în care era

indicat prețul real de procurare a unității de transport în sumă de 24 500 Euro și certificatele

de înmatriculare cu indicarea numerelor de export cu seria TU 444T.

Invocă și faptul că Șendrea Nocolae a falsificat Actele de însoțire a mijlocului de transport

în care au fost introduse un preț mai mare de procurare a microbuzului și anume de 31 900

Euro, în scopul însușirii diferenței în mărime de 7 400 Euro. Ulterior, Darie Gheorghe aflându-

se în zona de control vamal Leușeni i-a prezentat actele primite de la Șendrea Nicolae pentru

petrecerea procedurilor vamale care conform raportului de expertiză nr. 921 din 28.03.2009,

au fost falsificate.

Precizează că pe cazul dat a fost intentată o cauză penală în privința lui Șendrea Nicolae,

în cadrul căreia, reclamantul a fost recunoscut în calitate de parte vătămată. Prin sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 octombrie 2013, Șendrea Nicolae învinuit de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (4) și art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, a

fost achitat, pe motiv că, faptele acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii și respinsă

acțiunea civilă. Prin decizia Colegului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2014,

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 octombrie 2013, a fost casată, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care,

procesul penal în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, Șendrea Nicolae a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsă de 7 ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de răspundere materială pe un termen de 3 ani.

Totodată, s-a încasat de la Șendrea Nicolae în contul părții vătămate Căpățînă Boris suma de

7000 Euro. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2014

a fost menținută Decizia Curții de Apel Chișinău.

Susține că în legătură cu faptul că, la momentul introducerii mijlocului de transport de

model ”Mercedes Benz” 906 KA, în țară, au apărut întrebări legate de tranzitul și permisiunea

2

întroducerii în țară, acesta a fost depozitat pentru păstrare la parcarea cu plată ce aparține

Biroului Vamal Leușeni.

Invocă că la data de 06.04.2016, s-a adresat cu cerere Biroului Vamal Leușeni, pentru a i

se elibera automobilul, însă a primit refuz.

Solicită obligarea Biroului Vamal Leușeni de a elibera mijlocul de transport și obligarea

pârâtului Șendrea Nicolae de a achita taxa pentru păstrarea mijlocului de transport.

La data de 24.05.2017, reprezentantul reclamantului Căpățînă Boris, avocatul Galina

Balaban a înaintat cerere de modificare a pretenților, solicitând recunoașterea faptului

procurării automobilului de model ,,Mercedes-Benz” tip: 515 CDI, cu șasiul nr.

WDB9066551S335932, cu numărul de export Seria TU444T (f.d.115-116).

La data de 27 aprilie 2017, reprezentantul pârâtului Șendrea Nicolae, avocatul Ciobanu-

Nițuleac Vladislav a înaintat acțiune reconvențională în care a solicitat respingerea acțiunii

înaintate de Căpățînă Boris și încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în legătură

cu procesul dat, în sumă de 5 000 lei (f.d. 112-113).

Prin încheierea Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 24 mai 2017, în prezenta cauză

civilă a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Gheorghe Darii (f.d.122-124).

Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 28 iunie 2017, acțiunea depusă

de către Căpățînă Boris împotriva Biroului Vamal Leușeni, Șendrea Nicolae, intervenient

accesoriu Darii Gheorghe cu privire la recunoașterea faptului procurării automobilului,

obligarea Biroului Vamal Leușeni de a elibera mijlocul de transport și obligarea pârâtului

Șendrea Nicolae de a achita taxa pentru păstrarea mijlocului de transport la Biroul Vamal

Leușeni, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu admiterea parțială a acțiunii reconvenționale

depusă de Șendrea Nicolae și încasarea de la Căpățînă Boris a cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică în mărime de 3 500 lei (f.d. 131, 135-140).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din

13 decembrie 2017, a respins apelul declarat de Căpățână Boris împotriva hotărârii

Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 28 iunie 2017, cu menținerea hotărârii primei instanțe

(f.d. 173-183).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că, pretenția

reclamantului privind obligarea Biroului Vamal Leușeni de a elibera mijlocul de transport este

neîntemeiată, or, la introducerea în țară a mijlocului de transport nu au fost achitate drepturile

de import, în conformitate cu prevederile Codului Vamal.

Totodată instanțele au concluzionat că pretenției cu privire la recunoașterea faptului

procurării automobilului, urmează a fi respinsă luând în considerație că, prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2017, adoptată în cauza penală privind

învinuirea lui Șendrea Nicolae în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (4) și art.

361 alin. (2) lit. d) Cod penal, s-a constatat cu certitudine că automobilul în litigiu a fost

procurat pentru Căpățînă Boris, or, faptele stabilite prin decizia irevocabilă a Curții de Apel

Chișinău, conform art.123 CPC, sunt degrevate de probațiune în litigiul în speță, iar instanțele

nu urmează a se expune repetat pe marginea acestor fapte.

Mai mult ca atât, instanțele au reținut că potrivit clauzelor contractului nr. 116 din

28.10.2008, se atestă cu certitudine că automobilul de model ,,Mercedes” a fost adus din

Germania pentru Căpățînă Boris. Astfel, instanțele ierarhic inferioare au conchis că Șendrea

3

Nicolae nu poate fi obligat de către instanță să achite taxele pentru aflarea automobilului la

Biroul Vamal Leușeni.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 17 ianuarie 2018, Căpățînă Boris,

prin intermediul reprezentantului său, avocatul Balaban Galina, a depus recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Hâncești, sediul central din 28 iunie 2017, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie admise integral pretențiile Căpățînă Boris (f.d. 186-192).

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul

examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept material și anume prevederile art. 19,

art. 1272 Cod Vamal. Recurentul consideră eronate concluziile instanței de fond și celei de

apel, potrivit cărora acțiunea a fost respinsă integral, în condițiile în care în soluțiile sale,

instanțele au constatat că prin decizia penală s-a decis că asupra corpului delict urmează să se

expună instanța civilă. De asemenea, consideră eronată concluzia privind respingerea

pretenției reclamantului privind obligarea lui Șendrea Nicolae de a achita taxa pentru serviciile

vamale pentru păstrarea automobilului pe motiv că, conform contractului nr. 116 din

28.10.2008, automobilul de model "Mercedes", a fost adus din Germania pentru Căpățînă

Boris, iar Șendrea Nicolae nu poate fi obligat la achitarea taxei pentru aflarea automobilului la

Biroul Vamal Leușeni.

Reprezentantul recurentului menționează că având în vedere că acțiunea înaintată face

parte din categoria acțiunilor privind repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

pretențiile înaintate de Căpățînă Boris au fost întemeiate pe prevederile art. 1398 alin.(l) Cod

Civil, potrivit căruia, cel ce acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție, este obligat să

repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune. Norma de drept citată prevede răspunderea delictuală a persoanelor care

au atentat la drepturile absolute ale persoanei vătămate. Deaceia răspunderea pentru dauna

cauzată are caracter delictual, independent de faptul, dacă persoana vătămată se află sau nu în

raporturi contractuale cu delicventul. Or, în condițiile când toate actele ce țin de procurarea

automobilului sunt pe numele lui Darie Gheorghe ( Pașaportul tehnic al autovehiculului,

factura comercială din 09.02.2009, Declarația de export nr. AV 6784468, Chitanța pentru

obiectele primite spre păstrare din 13.03.2009) instanța a reținut neîntemeiată și pretenția

reclamantului Căpățînă Boris privind recunoașterea faptului procurării automobilului de model

"Mercedes Benz" 906 KA 50, deoarece prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 februarie 2017, pronunțată în cauza penală de învinuire a lui Șendrea Nicolae a fost

stabilit că, automobilul respectiv a fost procurat pentru Căpățînă Boris și instanța de judecată

nu poate în ordinea procedurii civile să se expună repetat.

Deasemenea, reprezentantul recurentului în susținerea cererii de recurs a invocat că

instanțele inferioare neîntemeiat au admis acțiunea reconvențională înaintată de reprezentantul

pârâtului Șendrea Nicolae, avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav privind încasarea cheltuielilor

de asistență juridică suportate în legătură cu procesul dat, în sumă de 5000 lei. În acest sens a

indicat că conform mandatului avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav din 23.02.2017 anexat

la materialele cauzei, la rubrica semnătura clientului este aplicată semnătura reprezentantului

4

pârâtului Șendrea Nicolae - Petrușca Iurii, care a fost împuternicit prin procura din 18.02.2014

de a-1 reprezenta în fața tuturor organelor de stat și administrative ale RM. Astfel, Petrușca

Iurii a semnat mandatul avocatului din 23.02.2017 în afara termenului de valabilitate a procurii

menționate, fapt despre care nu se expune nici una dintre cele două instanțe de judecată.

Verificând argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Căpățînă Boris, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Balaban Galina este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului,

un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei

de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 01 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o copie a cererii

de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii copiei respective (f.d. 195).

În termenul acordat, intimatul Șendrea Nicolae, prin intermediul reprezentantului său,

avocatul avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav a depus referință prin care a solicitat respingerea

cererii de recurs depusă de Boris Căpățîna, cu menținerea fără modificare a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 și a hotărârii Hâncești din 28 iunie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 17923 (f.d.185), decizia Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2017 a fost expediată în adresa părților la data de 14 decembrie 2017, astfel recursul

depus la data de 17 ianuarie 2018 se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speță, recursul a fost înaintat de avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav, în temeiul

mandatului avocațial nr. MA nr. 0553022 din 05 ianuarie 2017 (f.d.2), astfel temeiul stipulat

de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă,

completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de

procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

5

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța

de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter devolutiv și

privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile recursului

și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate

și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Iar din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a reluat criticile

formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și instanța de fond s-

au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de

instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și nu au vocația de a

conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în

principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire

la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță

judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

6

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate

fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin

însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc

funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite

conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic inferioare

au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului, care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la judecarea

cauzei în ordinea de apel și în prima instanță, completul ajunge în mod unanim la concluzia de

a considera recursul declarat de Căpățînă Boris, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

său Balaban Galina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Căpățînă Boris, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

Balaban Galina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7

8