3ra-348/18 — anularea refuzului Biroului Vamal Centru de a modifica declaratia vamala primara, obligarea la modificarea declaratiei vamale primare prin eliminarea unei pozitii si eliberarea formularului tipizat TV-26, precum si obligarea la recalcularea drepturilor de import si restituirea drepturilor de import percepute in plus

3ra-348/18 — anularea refuzului Biroului Vamal Centru de a modifica declaratia vamala primara, obligarea la modificarea declaratiei vamale primare prin eliminarea unei pozitii si eliberarea formularului tipizat TV-26, precum si obligarea la recalcularea drepturilor de import si restituirea drepturilor de import percepute in plus (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-348/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (judecător S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Vascan, V. Clima și E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Centru,

în cauza civilă în procedura contenciosului administrativ la cererea de

chemare în judecată înaintată de „Daac-Auto“ SRL împotriva Biroului Vamal

Centru cu privire la anularea refuzului Biroului Vamal Leușeni de a modifica

declarația vamală primară, obligarea Biroului Vamal Centru la modificarea

declarației vamale primare prin eliminarea unei poziții și eliberarea formularului

tipizat TV-26, precum și obligarea Biroului Vamal Centru la recalcularea

drepturilor de import și restituirea drepturilor de import percepute în plus,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, prin care

s-a admis apelul declarat de Cazanir Vitalii, prin intermediul „Daac-Auto“ SRL; s-

a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 04 aprilie 2017;

și s-a emis o nouă hotărâre,

C O N S T A T Ă:

La 14 februarie 2017 „Daac-Auto“ SRL a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Centru (f.d. 5-7), solicitând: (1) anularea

refuzului Biroului Vamal Leușeni, expus în scrisoarea nr. 28/29-2301 din 12

decembrie 2016, de a modifica declarația vamală primară nr. 4503I10512 din 23

noiembrie 2016; (2) obligarea Biroului Vamal Centru la modificarea declarației

vamale primare nr. 4503I10512 din 23 noiembrie 2016 prin eliminarea poziției nr.

1 și eliberarea formularului tipizat TV-26; și (3) obligarea Biroului Vamal Centru

la recalcularea drepturilor de import și restituirea drepturilor de import percepute în

plus.

În motivarea acțiunii, „Daac-Auto“ SRL a relatat că la 23 noiembrie 2016 a

1

întocmit la Biroul Vamal Leușeni (inclus în componența Biroului Vamal Centru

din data de 01 ianuarie 2017) declarația vamală primară nr. 4503I10512, obiect al

căreia erau opt mijloace de transport, printre care și automobilul de model Skoda

Superb Ambition, VIN TMBAB6NP4H7040091, produs în 2016.

A explicat că acest automobil era destinat, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 287/16-SK din 28 octombrie 2016, Reprezentanței comerciale a

Federației Ruse din cadrul Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova, fiind

în mod eronat introdus în declarația vamală primară nr. 4503I10512 din 23

noiembrie 2016.

A precizat că în conformitate cu Convenția de la Viena cu privire la relațiile

diplomatice din 18 aprilie 1961, la importul automobilului nu urmau să fie

calculate și percepute drepturi de import.

A afirmat că, conform art. 1812 Cod vamal, La cererea declarantului, organul

vamal invalidează declarația deja acceptată dacă declarantul furnizează dovezi că

marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător declarației.

A susținut că la 24 noiembrie 2016 și la 01 decembrie 2016 a expediat în

adresa Biroului Vamal Leușeni două cereri, care conțineau solicitările de

modificare a declarației vamale primare nr. 4503I10512 din 23 noiembrie 2016

prin eliminarea poziției nr. 1, emiterea declarației vamale primare cu aplicarea

regimului vamal corect și eliberarea formularului tipizat TV-26.

A arătat că prin scrisoarea nr. 28/29-2301 din 12 decembrie 2016, Biroul

Vamal Leușeni i-a comunicat refuzul de satisfacere a solicitărilor, care la 21

decembrie 2016 a fost contestat la Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

A notat că prin scrisoarea nr. 28/11-857 din 18 ianuarie 2017, Serviciul

Vamal al Republicii Moldova i-a comunicat refuzul de admitere a contestației.

A evidențiat că atât refuzul Biroului Vamal Leușeni, cât și cel al Serviciului

Vamal al Republicii Moldova, este ilegal, fiind emis contrar prevederilor legii.

A specificat că Biroul Vamal Leușeni și-a motivat refuzul pe faptul că

„Daac-Auto“ SRL nu ar fi prezentat documente confirmative privind destinația

afirmată a automobilului.

În acest context, a invocat că atât la declarația vamală primară nr.

4503I10512 din 23 noiembrie 2016, cât și la cererile din 24 noiembrie 2016 și 01

decembrie 2016, a anexat: (1) scrisoarea confirmativă a producătorului

automobilului, din care rezultă că acesta a fost cumpărat de „Daac-Auto“ SRL

anume pentru Reprezentanța comercială a Federației Ruse din cadrul Ambasadei

Federației Ruse în Republica Moldova; (2) contractul de vânzare-cumpărare nr.

287/16-SK din 28 octombrie 2016; și (3) certificatul eliberat de Ministerul

Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova cu privire la

statutul Reprezentanței comerciale a Federației Ruse din cadrul Ambasadei

Federației Ruse în Republica Moldova.

A declarat că la 18 noiembrie 2016 Reprezentanța comercială a Federației

Ruse din cadrul Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova a depus la

Serviciul Vamal al Republicii Moldova un demers privind vămuirea automobilului

cu scutirea de la plata taxelor vamale.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 04 aprilie 2017 (f.d.

44; 47-52), s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 03 mai 2017 avocatul Cazanir Vitalii, acționând în interesele „Daac-

Auto“ SRL, a expediat în adresa Judecătoriei Chișinău (sediul central) o cerere de

apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 54; 55), solicitând casarea

acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea.

La 20 iunie 2017 avocatul Cazanir Vitalii, acționând în interesele „Daac-

Auto“ SRL, a expediat în adresa Curții de Apel Chișinău cererea de apel motivată

împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 58-60; 70).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017 (f.d. 99; 100-

107), s-a admis apelul declarat de Cazanir Vitalii, prin intermediul „Daac-Auto“

SRL; s-a casat integral hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre, prin

care; (1) s-a admis integral acțiunea; (2) s-a declarat ilegal refuzul Biroului Vamal

Leușeni, expus în scrisoarea nr. 28/29-2301 din 12 decembrie 2016, de a modifica

declarația vamală primară nr. 4503I10512 din 23 noiembrie 2016; (3) s-a obligat

Biroul Vamal Centru la modificarea declarației vamale primare nr. 4503I10512 din

23 noiembrie 2016 prin eliminarea poziției nr. 1 și eliberarea formularului tipizat

TV-26; și (4) s-a obligat Biroul Vamal Centru la recalcularea drepturilor de import

și restituirea drepturilor de import percepute în plus.

La 17 ianuarie 2018 Biroul Vamal Centru a depus o cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 145-147), solicitând: (1) casarea acesteia;

și (2) menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, Biroul Vamal Centru a susținut că refuzul expus în

scrisoarea Biroului Vamal Leușeni nr. 28/29-2301 din 12 decembrie 2016 s-a bazat

pe faptul că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 287/16-SK din 28 octombrie

2016 a fost prezentat după acordarea liberului de vamă, iar facilitățile vamale se

acordă destinatarului în momentul vămuirii.

A invocat că în conformitate cu art. 181 alin. (2) lit. c) Cod vamal, nu se

poate efectua rectificare dacă organul vamal a acordat liberul de vamă.

De asemenea, a semnalat că în contractul de vânzare-cumpărare, pretinsul

obiect al tranzacției, și anume automobilul de model Skoda Superb Ambition, VIN

TMBAB6NP4H7040091, nu este identificat în mod expres.

A evidențiat că potrivit pct. 3.2 din contract, prețul de 22 350 dolari SUA

include toate cheltuielile vânzătorului, cu excepția celor de vămuire, pe când în

declarația vamală primară nr. 4503I10512 din 23 noiembrie 2016, prețul a fost

indicat ca fiind în sumă de 18 612, 74 dolari SUA.

A afirmat că instanța de apel a făcut trimitere la art. 1812 Cod vamal, care

reglementează procedura de invalidare a declarației vamale, și nu de modificare a

acesteia, deși prin admiterea acțiunii, s-a dispus anume modificarea declarației

vamale primare nr. 4503I10512 din 23 noiembrie 2016.

A subliniat că nu corespunde realității mențiunea „Daac-Auto“ SRL precum

că la declarația vamală primară aceasta a anexat scrisoarea confirmativă a

producătorului automobilului și contractul de vânzare-cumpărare.

Consideră că este irelevant faptul că Reprezentanța comercială a Federației

3

Ruse din cadrul Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova a depus la

Serviciul Vamal al Republicii Moldova un demers privind vămuirea automobilului

cu scutirea de la plata taxelor vamale.

La 19 februarie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat prin poștă în

adresa „Daac-Auto“ SRL o copie a cererii de recurs, înștiințând-o despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

copiei cererii de recurs, dar „Daac-Auto“ SRL nu a prezentat referința în termenul

indicat, admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa referinței.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Centru

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge în mod unanim la

concluzia că recursul urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele

raționamente.

Conform art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă stipulează că Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că la materialele dosarului nu se află nicio probă referitoare

la data când Biroul Vamal Centru a luat cunoștință de decizia integrală a instanței

de apel, declararea recursului la 17 ianuarie 2018 se consideră a fi produsă cu

respectarea termenului prevăzut la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs, completul constată

existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a) Cod de procedură

civilă.

Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

4

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește

în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite

pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

5

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză și că acestea nu atestă examinarea

raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea

normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil

recursul declarat de Biroul Vamal Centru.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Biroul Vamal Centru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6