2ra-248/18 — încasarea restanței la salariu, penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea restanţei la salariu, penalităţii, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- lipsa probelor care ar confirma restanţa la salariu, declaraţii contradictorii cu privire la cuantumul salariului
2ra-248/18 — încasarea restanței la salariu, penalității, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2ra-248/18
prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central – Gh. Bîrsan
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Albu, Eu. Bejenaru și Au. Toderaș
D E C I Z I E
28 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței Tatiana Vieru
Judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,
Ion Druță și Luiza Gafton
examinând recursul declarat de Munteanu Ion,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Odobescu
Ghenadie în interesele lui Munteanu Ion împotriva societății cu răspundere limitată
,,Reforma-CM” cu privire la încasarea restanței la salariu, penalității de întârziere la
achitarea salariului, compensarea prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență
juridică,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de Munteanu Ion, prin intermediul avocatului Odobescu
Ghenadie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 26 mai 2017,
prin care acțiunea a fost respinsă
c o n s t a t ă:
La 13 martie 2017 avocatul Odobescu Ghenadie, împuternicit prin mandatul din
23 ianuarie 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de înainta
acțiune (f.d. 11), a depus în interesele lui Munteanu Ion cerere de chemare în judecată
împotriva societății cu răspundere limitată ,,Reforma-CM” cu privire la încasarea
restanței la salariu, penalității de întârziere la achitarea salariului, compensarea
prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Odobescu Ghenadie a
indicat că Munteanu Ion a activat la societatea cu răspundere limitată ,,Reforma-CM” în
calitate de paznic în perioada de la 04 octombrie 2013 – decembrie 2015.
A indicat că în luna decembrie 2015 Munteanu Ion a depus cerere de demisie,
care a fost admisă cu emiterea de către angajator a ordinului nr. 29 din 01 decembrie
2015.
În perioada de activitate în cadrul societății cu răspundere limitată ,,Reforma-
CM” s-a acumulat o restanță la salariu în mărime de 96 941 lei, dintre care suma de
3 268 lei constituie penalitatea.
Solicitările lui Munteanu Ion cu privire la achitarea restanțelor salariale nu s-au
soldat cu succes.
Prin adresa nr. 76 din 25 ianuarie 2017 Munteanu Ion a solicitat pârâtului
eliberarea certificatului privind restanțele la salariu, însă nu a primit răspuns.
Dovada existenței restanțelor salariale se confirmă prin răspunsul Inspectoratului
de Stat al Muncii nr. 166 din 12 decembrie 2016.
Avocatul Odobescu Ghenadie solicită încasarea de la societatea cu răspundere
limitată ,,Reforma-CM” în beneficiul lui Munteanu Ion a restanței la salariu în mărime
de 93 673 lei, a penalității pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 3 268 lei, a
prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și cheltuielilor de asistență juridică în
mărime de 500 lei (f.d. 1-10).
1
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 26 mai 2017 s-a respins
cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu Ion (f.d. 101, 113-115).
La 29 mai 2017 avocatul Odobescu Ghenadie a declarat în interesele lui
Munteanu Ion apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central din
26 mai 2017 (f.d. 110-111), iar la 16 iunie 2017 apel motivat împotriva aceleași hotărâri
(f.d. 119-131).
Curtea de Apel Bălți prin decizia din 17 octombrie 2017 a respins apelul declarat
de Munteanu Ion, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie și a menținut
hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 26 mai 2017 (f.d. 148-154).
La 18 decembrie 2017 prin intermediul oficiului poștal Munteanu Ion a declarat
recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2017, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea cererii de recurs Munteanu Ion a indicat că a solicitat intimatului
eliberarea certificatului cu privire la restanțele salariale, însă instanțele de judecată nu
au dispus obligarea societății cu răspundere limitată ,,Reforma-CM” de a prezenta acest
certificat.
Instanțele de judecată eronat au interpretat că prin prezenta acțiune solicită
modificarea contractului de muncă în partea stabilirii salariului, în condițiile în care
dânsul nu cunoștea despre noțiunea salariului minim garantat.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul
este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și
în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra
noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără
înștiințarea participanților la proces.
Judecând recursul declarat Munteanu Ion în limitele invocate pe baza materialelor
din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat și care
urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe
din următoarele motive.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților copia deciziei din 17 octombrie
2017 la 24 noiembrie 2017 (f.d. 156), care a fost recepționată de Munteanu Ion la 30
noiembrie 2017 (f.d. 158), ceea ce denotă că recursul expediat la 18 decembrie 2017
prin trimitere poștală este depus de Munteanu Ion în interiorul termenului de declarare.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței
de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.
Din actele pricinii rezultă că la 04 octombrie 2013 Munteanu Ion și societatea cu
răspundere limitată ,,Reforma-CM” au încheiat contractul individual de muncă nr. 16,
în baza căruia recurentul a fost angajat în calitate de paznic (f.d. 96-97).
2
Din susținerile părților rezultă că Munteanu Ion a activat la societatea cu
răspundere limitată ,,Reforma-CM” în perioada de la 04 octombrie 2013- 01 decembrie
2015, fapt ce se confirmă și prin ordinul nr. 29 din 29 decembrie 2015, din care se
deduce că a fost eliberat din inițiativa proprie (f.d. 100).
În prezenta pricină Munteanu Ion pretinde că în perioada în care a activat în
cadrul întreprinderii s-au acumulat restanțe la salariu în mărime de 93 673 lei, având în
vedere diferența dintre salariul său care i s-a achitat în mărime de 700 lei și salariul
mediu lunar pe economie prognozat pentru anii 2013, 2014 și 2015.
Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înțelegerea
dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o
anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității, iar
angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte
acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă,
precum și să achite la timp și integral salariul.
Conform art. 128 alin. (1)- (3) Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă
sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului
individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată. La stabilirea
și achitarea salariului nu se admite nici o discriminare pe criterii de sex, vârstă,
dizabilitate, origine socială, situație familială, apartenență la o etnie, rasă sau
naționalitate, opțiuni politice sau convingeri religioase, apartenență sau activitate
sindicală. Salariul este confidențial și garantat
Conform art. 130 alin. (1)- (5) Codul muncii, salariul include salariul de bază
(salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile și sporurile la salariul
de bază) și alte plăți de stimulare și compensare. Retribuirea muncii salariatului depinde
de cererea și oferta forței de muncă pe piața muncii, de cantitatea, calitatea și
complexitatea muncii, de condițiile de muncă, de calitățile profesionale ale salariatului,
de rezultatele muncii lui și/sau de rezultatele activității economice a unității. Munca este
retribuită pe unitate de timp sau în acord atît în sistemul tarifar, cît și în sistemele
netarifare de salarizare. În funcție de specificul activității și condițiile economice
concrete, unitățile din sectorul real aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar
și/sau sistemele netarifare de salarizare. Alegerea sistemului de salarizare în cadrul
unității se efectuează de către angajator după consultarea reprezentanților salariaților.
Astfel, în susținerea pretențiilor, Munteanu Ion a făcut referire la Hotărârea
Guvernului nr. 951 din 20 decembrie 2012 privind aprobarea cuantumului salariului
mediu lunar pe economie, prognozat în anul 2013 în sumă de 3 850 lei, Hotărârea
Guvernului nr. 1000 din 13 decembrie 2013 privind aprobarea cuantumului salariului
mediu lunar pe economie, prognozat în anul 2014 în sumă de 4 225 lei și Hotărârea
Guvernului nr. 974 din 04 decembrie 2014 privind aprobarea cuantumului salariului
mediu lunar pe economie, prognozat anului 2015 în sumă de 4 500 lei.
Din tabele de pontaj, rezultă că Munteanu Ion a lucrat în mediu 10 zile pe lună,
uneori și 11 zile, pentru care i se stabilea un salariu de 700 lei lunar (f.d. 70-95).
La materialele pricinii nu sunt probe că pe parcursul activității Munteanu Ion a
avut careva pretenții cu privire la cuantumul salariului ce i se achita de către angajator.
De altfel, lipsesc probe că în perioada în care a activat recurentul s-a adresat Inspecției
Muncii în privința verificării legalității cuantumului salariului ce i se achita.
Or, actele pricinii atestă că cererea prealabilă cu privire la încasarea restanței
salariale a fost adresată de Munteanu Ion societății cu răspundere limitată ,,Reforma-
CM” doar la 28 februarie 2017, iar Inspecției Muncii s-a adresat în anul 2016 (f.d. 51-
21, 53), atunci când deja nu mai avea calitatea de salariat.
3
Pretențiile lui Munteanu Ion cu privire la încasarea restanței salariale formată
dintre diferența salariului său de 700 lei și salariu mediu lunar pe economie, întemeiat
au fost respinse de instanțele de judecată.
Or, la materialele pricinii nu au fost anexate probe că funcția prestată de
Munteanu Ion era salarizată ținând cont de salariu mediu pe economie, cu atât mai mult
că funcția de paznic face parte din personalul auxiliar al întreprinderii și nu este o
funcție de bază.
Nu poate fi reținut ca temei de admitere a recursului răspunsul Inspecției
Teritoriale de Muncă Edineț nr. 166 din 12 decembrie 2016 (f.d. 18), prin care se
comunică că conform listelor de calcul al salariului pentru anii 2013-2015 s-a constatat
că Munteanu Ion a activat în această perioadă câte 80 ore/lunar și avea salariului de 700
lei/lunar, astfel nefiind respectat cuantumul salariului minim garantat de stat pentru
perioada de la 01 mai 2014- 01 decembrie 2015 fapt ce contravine art. 131 alin. (4)
Codul muncii și Hotărârii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la
cuantumul minim garantat în sectorul real.
Conform art. 131 alin. (1) – (5) Codul muncii, orice salariat are dreptul la un
salariu minim garantat. Salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuției evaluată
în monedă națională, mărime stabilită de către stat pentru o muncă simplă, necalificată,
sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe
lună sau pe oră îndeplinită de salariat. În salariul minim nu se includ adaosurile,
sporurile, plățile de stimulare și compensare. Cuantumul salariului minim este
obligatoriu pentru toți angajatorii persoane juridice sau fizice care utilizează munca
salariată, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare. Acest
cuantum nu poate fi diminuat nici prin contractul colectiv de muncă, nici prin contractul
individual de muncă. Cuantumul salariului minim se garantează salariaților numai cu
condiția executării de către ei a obligațiilor (normelor) de muncă în orele de program
stabilite de legislația în vigoare. Conform art. 132 alin. (1)-(2) Codul muncii, salariul
minim pe lună și salariul minim pe oră, calculate pornindu-se de la norma lunară a
timpului de muncă, se stabilesc prin hotărîre de Guvern, după consultarea patronatelor și
sindicatelor. Cuantumul salariului minim se determină și se reexaminează în funcție de
condițiile economice concrete, de nivelul salariului mediu pe economia națională, de
nivelul prognozat al ratei inflației, precum și de alți factori social-economici.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 299 din 23 aprilie 2014, începând cu 1 mai 2014, cuantumul
minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații, instituții cu
autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică,
în continuare – unități), cu excepția ramurii agriculturii și silviculturii, se stabilește în
mărime de 9,77 lei pe oră, sau 1650 lei pe lună, calculat pentru un program complet de
lucru în medie de 169 de ore pe lună. Pentru angajații din ramura agriculturii și
silviculturii, cuantumul minim garantat al salariului se stabilește în mărime de 9,23 lei
pe oră, sau 1560 lei pe lună”.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 219 din 29 aprilie 2015, începând cu 1 mai 2015, cuantumul
minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații, instituții cu
autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică,
în continuare – unități), se stabilește în mărime de 11,25 lei pe oră, sau 1900 lei pe lună,
calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună”.
Prevederile legale citate indică la obligația angajatorului de a stabili salariul minim
garantat în cazul realizării unui program complet de lucru în mediu de 169 ore pe lună.
4
Atât, din răspunsul Inspecției Teritoriale de Muncă Edineț nr. 166 din 12
decembrie 2016, în care se confirmă că recurentul a activat 80 ore/lunar (f.d. 18), din
tabele de pontaj unde se indică că acesta activa 10 și uneori 11 zile pe lună (f.d. 70-95),
cât și din declarațiile recurentului date în ședința de judecată unde afirmă că lucra 10
zile pe lună (f.d. 104), rezultă că Munteanu Ion nu avea un program complet de lucru.
De altfel, instanța de recurs observă că pretențiile lui Munteanu Ion contravin
declarațiilor acestuia din ședința de judecată, conform cărora acesta susține că la început
a primit salariu în mărime de 3 800 lei lunar, însă ulterior primea 2 000 lei pe lună și
concomitent a mai menționat că dificil a primit suma de 8 000 lei (f.d. 104).
Colegiul judiciar ia act și de faptul că în cererea de chemare în judecată Munteanu
Ion pretinde la încasarea diferenței dintre salariul mediu pe economie și salariul său, pe
când în cererea de recurs invocă că nu i s-a achitat salariul minim garantat.
În aceste circumstanțe, instanțele de judecată întemeiat au respins și pretențiile
subsecvente cu privire la încasarea penalității și prejudiciului moral.
În acest sens, instanța de recurs reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...
art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o
instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul
declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse
de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor
Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel și
prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele și au emis o hotărâri legale, iar
argumentele invocate de Munteanu Ion în cererea de recurs poartă caracter declarativ,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e
Se respinge recursul declarat de Munteanu Ion.
Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2017 și hotărârea
Judecătoriei Edineț, sediul Central din 26 mai 2017, în cauza civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui Munteanu
Ion împotriva societății cu răspundere limitată ,,Reforma-CM” cu privire la încasarea
restanței la salariu, penalității de întârziere la achitarea salariului, compensarea
prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței Tatiana Vieru
judecători Iuliana Oprea
Maria Ghervas
Ion Druță
Luiza Gafton
5