2r-70/18 — Constatarea nulitatii actului juridic

2r-70/18 — Constatarea nulitatii actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2r–70/18

Instanța de fond: S. Papuha

Instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând recursul declarat de către Onufrievici Taras prin intermediul

avocatului Brumă Sorin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Smart

Developers” LTD împotriva lui Moskviciov Alexei, Grigoriu Valeriu și

Onufrievici Taras, intervenienți accesorii notarii publici Colomeeț Maria și

Șumcov Andrei, cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care

au fost restituită ca depusă în afara termenului legal apelul declarat de către

Onufrievici Taras împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28

mai 2014,

c o n s t a t ă:

La 22 octombrie 2013, „Smart Developers” LTD a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Moskviciov Alexei, Grigoriu Valeriu și Onufrievici

Taras, intervenienți accesorii notarii publici Colomeeț Maria și Șumcov Andrei, cu

privire la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-

cumpărare a terenului situat în mun. Chișinău, str. XXXX, încheiat între „Smart

Developers” LTD în persoana lui Șevțova Liubovi și Onufrievici Taras la 15

februarie 2013, autentificat de notarul public Colomeeț Maria și a contractului de

vânzare-cumpărare a terenului situat în mun. Chișinău, com. Tohatin, extravilan,

încheiat între „Smart Developers” LTD în persoana lui Șevțova Liubovi și

Grigoriu Valeriu la 29 martie 2013, autentificat de notarul public Șumcov Andrei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014, acțiunea

a fost admisă integral. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-

cumpărare a terenului situat în mun. Chișinău, str. XXXX, încheiat între „Smart

Developers” LTD în persoana lui Șevțova Liubovi și Onufrievici Taras la 15

februarie 2013, autentificat de notarul public Colomeeț Maria și a contractului de

vânzare-cumpărare a terenului situat în mun. Chișinău, com. Tohatin, extravilan,

încheiat între „Smart Developers” LTD în persoana lui Șevțova Liubovi și

Grigoriu Valeriu la 29 martie 2013, autentificat de notarul public Șumcov Andrei.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Moskviciov Alexei, Grigoriu Valeriu și

Onufrievici Taras în beneficiul „Smart Developers” LTD suma de 50 000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

La 16 iunie 2014, Grigoriu Valeriu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 28 mai 2014.

La 29 august 2014, Moskviciov Alexei a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014 și pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin încheierile Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2014, apelul

declarat de către Grigoriu Valeriu a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a)

al Codului de procedură civilă, iar apelul lui Moskviciov Alexei a fost restituit în

temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă.

La 08 aprilie 2015, Moskviciov Alexei a depus repetat cerere de apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014 și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În aceeași zi, la 08 aprilie 2015, și Onufrievici Taras a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

La 16 iunie 2015, Grigoriu Valeriu a declarat repetat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015, au fost restituite ca

depuse în afara termenului legal cererile de apel declarate de către Moskviciov

Alexei, Grigoriu Valeriu și Onufrievici Taras împotriva hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 iulie 2015, a fost încetată

procedura în recurs în legătură cu retragerea de către recurentul Moskviciov Alexei

a cererii de recurs declarate împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17

iunie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 mai 2016, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Moskviciov Alexei

împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

La 27 mai 2016, Moskviciov Alexei a mai depus o cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în termen, admiterea apelului,

casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014 și

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, apelul declarat

de către Moskviciov Alexei a fost restituit ca depus în afara termenului legal.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 mai 2017, a fost admis recursul

declarat de către Moskviciov Alexei, casată încheierea Curții de Apel Chișinău din

15 februarie 2017 și restituită cauza spre rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017, a fost respinsă cererea

de repunere în termen și restituit apelul declarat de către Moskviciov Alexei ca

fiind depus în afara termenului legal.

La 15 septembrie 2017, Onufrievici Taras, prin intermediul avocatului Brumă

Sorin, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 iunie

2015, solicitând repunerea în termen, admiterea recursului și casarea încheierii

recurate în partea restituirii cererii sale de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare

în instanța de apel.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 octombrie 2017, a fost respinsă

cererea de repunere în termen și restituit recursul lui Onufrievici Taras, prin

intermediul avocatului Brumă Sorin împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 17 iunie 2015.

La data de 30 octombrie 2017, Onufrievici Taras, prin intermediul avocatului

Brumă Sorin a depus repetat cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost

respinsă cererea de repunere în termen și restituit apelul declarat de Onufrievici

Taras, prin intermediul avocatului Brumă Sorin, împotriva hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

La data de 19 decembrie 2017, Onufrievici Taras, prin intermediul avocatului

Brumă Sorin, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14

decembrie 2017, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei în instanța de apel

pentru judecarea apelului.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că n-a fost citat legal pentru

ședințele de judecată a instanței de fond, nu a primit dispozitivul hotărârii din

motiv că niciodată nu a locuit pe teritoriul Republicii Moldova și în perioada anilor

2014-2017 s-a aflat pe teritoriul Federației Ruse, a cărui cetățean este, fiind în

imposibilitate de a cunoaște actele judecătorești emise în cadrul prezentei cauze,

neavând nici-un reprezentant.

Totodată, recurentul a negat faptul depunerii de către acesta la data de 08

aprilie 2015 și 16 iunie 2015 a cererii de apel împotriva hotărârii instanței de fond,

invocând la fel, faptul că nu s-ar afla în perioada indicată supra pe teritoriul

Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, a invocat că instanța de apel nu a motivat din ce cauză a

respins probele prezentate de către recurent în susținerea cererii de repunere în

termenul de declarare a apelului, și anume, înscrisurile care demonstrează cu

certitudine datele de contact al acestuia, înscrisurile care probează faptul că el nu a

avut reprezentant în instanțe de judecată în perioada de referință.

A considerat recurentul că, instanța de apel la emiterea încheierii recurate a

încălcat și a aplicat eronat normele de drept material și procesual.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Astfel, raportând normele legale citate supra la circumstanțele cauzei,

Colegiul atestă că încheierea recurată a fost pronunțată public la 14 decembrie

2017, iar depunând la data de 19 decembrie 2017 cererea de recurs, Onufrievici

Taras, prin intermediul avocatului Brumă Sorin, s-a încadrat în termenul legal

enunțat supra.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Onufrievici Taras, prin

intermediul avocatului Brumă Sorin, urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14

decembrie 2017, a fost respinsă cererea de repunere în termen și restituit apelul

declarat de Onufrievici Taras, prin intermediul avocatului Brumă Sorin, împotriva

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 mai 2014.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua

în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de

„Smart Developers” LTD împotriva lui Moskviciov Alexei, Grigoriu Valeriu și

Onufrievici Taras, intervenienți accesorii notarii publici Colomeeț Maria și

Șumcov Andrei, cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare, a fost pronunțat la data de 28 mai 2014.

La fel, este cert și faptul că, pârâtul Onufrievici Taras la ședințele de judecată

în prima instanță nu s-a prezentat, fiind citat legal prin intermediul avizului

publicitar (vol. I, f.d. 193), precum și prin intermediul avocatului Litvinenco Igor

(vol. I, f.d. 173, 187, 200).

Mai mult ca atât, la data de 17 aprilie 2014, Onufrievici Taras a expediat în

adresa instanței judecătorești o cerere, prin intermediul telefaxului de pe numărul

de telefon XXXX din Republica Kazahstan, unde de fapt locuiește, solicitând

amânarea ședinței de judecată până la 18 mai 2014, dată când va putea veni în

mun. Chișinău. (vol. I, f.d. 198)

Astfel, abia la 07 septembrie 2017, peste 3 ani și 4 luni de la emiterea

hotărârii contestate, Onufrievici Taras prin intermediul reprezentantului Barsucova

Daria în baza procurii nr. 77 AB 5233249 din 06 septembrie 2017, a încheiat

contractul de asistență juridică nr. 07-09/17 cu avocatul Brumă Sorin.

În același context, la data de 12 septembrie 2017, avocatul Brumă Sorin în

interesele lui Onufrievici Taras, a făcut cunoștință cu materialele cauzei civile, fapt

confirmat prin semnătura acestuia. (vol. III, f.d. 161)

Cu toate acestea, Onufrievici Taras prin intermediul avocatului Brumă Sorin a

depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe numai la 30 octombrie

2017, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului

de procedură civilă (vol. III, f.d. 207-214). Or, din interpretarea corectă a

prevederilor normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului

curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși recurentul Onufrievici Taras prin intermediul avocatului Brumă Sorin a

invocat că, nu a cunoscut despre examinarea prezentei cauze, nefiind citat legal, și

a aflat despre existența unei hotărâri judecătorești abia la 12 septembrie 2017,

ultimul nu a prezentat cu titlu de probă nici un înscris ce ar confirma

imposibilitatea îndeplinirii actului procesual.

În acest sens, instanța de recurs accentuează că participanții la proces, în

conformitate cu art. 56 alin. (3) al Codului de procedură civilă au obligația de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, iar faptul că nu s-a aflat pe

teritoriul Republicii Moldova, nu justifică imposibilitatea lui Onufrievici Taras pe

parcursul a 3 ani și 4 luni de a face cunoștință cu dosarul și a încheia contract de

asistență juridică cu un avocat.

Se reține că, în cazul în care cererea de repunere în termen ar fi considerată

întemeiată din motivele invocate de către Onufrievici Taras, se va crea situația

când recurenții de rea-credință vor avea posibilitatea să declare recurs din data în

care vor considera necesar să solicite informații de pe materialele cauzei și nu din

data în care ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre emiterea actului

contestat.

Tot aici este de menționat și faptul că, la data de 15 septembrie 2017,

Onufrievici Taras prin intermediul avocatului Brumă Sorin, cunoscând cu

certitudine despre cererile de apel din 08 aprilie 2015 și 16 iunie 2015, semnate de

Onufrievici Taras (vol. II, f.d. 63-64, 79-80) și care se pretind a fi semnate de alte

persoane decât Onufrievici Taras, depunând o cerere de recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015, nu s-a referit în nici o măsură asupra

acestor aspecte și a urmărit exclusiv scopul de casare a încheierii recurate și

rejudecarea în fond al apelului. (vol. III, f.d. 181-184)

Concluzionând cele expuse, Colegiul constată o poziție duală și contradictorie

a avocatului Brumă Sorin în interesele lui Onufrievici Taras, care nefiind deacord

cu hotărârea instanței de fond, susține apelul depus Onufrievici Taras prin

contestarea cu recurs a încheierii instanței de apel, prin care acesta a fost restituit,

solicitând examinarea apelului în fond, și numai după respingerea recursului

depune repetat o cerere de apel.

Acest comportament este interpretat de către instanța de recurs ca unul de rea-

credință, or reținând faptul că recurentul cunoștea cu certitudine despre cauza

intentată împotriva lui, despre o hotărâre nefavorabilă acestuia, reieșind din

materialele cauzei se atestă că Onufrievici Taras intenționează să tergiverseze

executarea unui act judecătoresc și să inducă în eroare prin multitudinea de acțiuni

procesuale întreprinse de către ultimul.

Din acest raționament, Colegiul atestă la caz aplicabilitatea prevederilor art.

61 al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, părțile sunt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Chiar dacă, s-ar fi admis faptul că recurentul Onufrievici Taras nu a fost citat

legal la ședințele de judecată, nu a cunoscut despre litigiul examinat, deși după

cum s-a constatat materialele cauzei atestă o situație absolut opusă, aflând la data

de 12 septembrie 2017, despre existența cauzei, despre actele judecătorești emise,

urma în termen de 30 zile să conteste cu apel hotărârea instanței de fond, adică cel

târziu la data de 12 octombrie 2017.

Din alt punct de vedere, recurentul Onufrievici Taras nu a prezentat absolut

nici o probă ce ar demonstra faptul că acesta nu s-ar afla în perioada de referință pe

teritoriul Republicii Moldova în motivarea cerinței de repunere în termen, motiv

pentru care instanța de apel întemeiat a aplicat sancțiunea procesuală de restituire a

apelului ca unul vădit tardiv.

Instanța de recurs accentuează că, o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei

căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil

adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte

părți la un proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și practica CtEDO, unde se

notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina

unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea

în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac (cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006,

cauza Ponomaryov vs. Ucraina, hotărârea din 03 aprilie 2008).

Cu privire la alegațiile recurentului, ce țin de faptul că pe perioada 2014-2017

nu a avut un reprezentant pe teritoriul Republicii Moldova, instanța de recurs reține

că avocatul Litvinenco Igor, ce îl reprezenta în instanța de judecată, a comunicat

despre lipsa împuternicirilor de reprezentare abia la data de 19 octombrie 2015.

În acest sens, conform art. 75 alin. (4) al Codului de procedură civilă, actele

procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt

obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de

ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Raportând norma legală la speță, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție atestă că, avocatul Litvinenco Igor în

termenul exercitării mandatului de reprezentant a lui Onufrievici Taras, continuând

a fi concomitent și reprezentant a lui Moskviciov Alexei, urma să-i aducă la

cunoștința recurentului despre termenele de judecată fixate, iar la expirarea

împuternicirilor, să-l informeze despre eventualele ședințe preconizate precum și

despre eventualele acte judecătorești emise.

Astfel, citarea legală a reprezentantului se răsfrânge și asupra lui Onufrievici

Taras, iar culpa reprezentantului în cazul necomunicării despre starea lucrurilor

odată cu încetarea împuternicirilor, se echivalează cu culpa nemijlocită a

recurentului, cel din urmă suportând consecințele negative prevăzute de lege pentru

apărarea ineficientă a drepturilor sale.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că soluția instanței

de apel este una întemeiată, iar cererea de recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 urmează a fi respinsă cu menținerea

încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Onufrievici Taras prin intermediul avocatului

Brumă Sorin.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Smart Developers” LTD

împotriva lui Moskviciov Alexei, Grigoriu Valeriu și Onufrievici Taras,

intervenienți accesorii notarii publici Colomeeț Maria și Șumcov Andrei, cu privire

la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova