CASE OF VAVILOVA v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE VAVILOVA v. RUSSIA (Aplicații nos. 28495/18 și 4472/19 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vavilova v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Frédéric Krenc, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Reclamantul a fost reprezentat de dna Ye. Pershakova, un avocat care practică la Moscova. Guvernul rus (“ Guvernul”) a primit notificarea cererilor. Detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală (privare a libertății). De asemenea, ea a ridicat alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției (a se vedea tabelul adăugat). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGEDA ARTICOLUL 5 § 1 din Convenție Reclamantul se plângea că procedurile administrative de escortare și de arestare și deținerea în urma acesteia au fost în contravenție cu art. 5 § 1 din Convenția 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; ...” Curtea a examinat anterior plângeri formulate de persoane arestate și reținute în condiții similare în Rusia. După examinarea reglementărilor interne aplicabile, Curtea a stabilit că, în conformitate cu legislația rusă, escortarea la o secție de poliție și deținerea ulterioră acolo în scopul pregătirii unui dosar administrativ de arestare nu ar fi permisă decât dacă acest dosar nu ar putea fi întocmit la locul în care au fost descoperite supușile infracțiuni. De asemenea, legea impune ca astfel de escorta și deținere să fie un “caz excepțional” și necesar pentru examinarea rapidă și adecvată a presupusului caz administrativ sau pentru asigurarea executării oricărei pedeapse (a se vedea, de exemplu, Navalnyy c. Rusia [GC], nos. 29580/12 și altele 4, § 71, 15 noiembrie 2018). În opinia Curții, nerespectarea acestor cerințe a condus la constatarea unei încălcări a articolului 1 din Convenție (a se vedea, în special, Korneyeva c. Rusia , nr. 72051/17, §§ 34-36, 8 octombrie 2019). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Curtea nu descoperă nimic în dosarele oficiale prezentate pentru a concluziona că recurgerea la astfel de proceduri a fost justificată, conform dreptului rus. Acesta concluzionează că autoritățile naționale nu au respectat normele de procedură interne aplicabile și consideră că arestarea și detenția reclamantului nu au fost „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”. 10. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZUL BEN ESTABLIZAT-LAW 11. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea Karelin c. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016, privind examinarea cazurilor penale în absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii judiciare reglementate de Codul Federal al Infracțiunilor Administrative și Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12, 5 ianuarie 2016, privind măsurile disproporționate luate de autoritățile împotriva organizatorilor și participanților adunărilor publice . Tribunalul a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Saidov v. Rusia) [Comitetul], nr. 31872/19, § 23, 26 iulie 2022), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 16. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. să se alăture cererilor; să se declare plângerile referitoare la detenția ilegală (privarea libertății), astfel cum se prevede în tabelul adăugat mai jos, precum și celelalte plângențe din jurisprudența bine stabilită a Curții (a se vedea, de asemenea, tabelul adăugat), admisibile și noi plângeri în temeiul articolului 5 din convenție inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenția privind detenția ilegală (privarea libertății) (a se vedea tabelul apendice mai jos); deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (detenție ilegală (privare a libertății)) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data de începere a detenției neautorizate Data de încheiere a detenției neautorizate Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 28495/18 05/06/2018 și 4472/19 28/12/2018 Natalya Anatolievna VAVILOVA 1976 Pershakova Yelena Yurievna Moscova 10/05/2018 09/09/2018 10/09/2018 10/09/2018 Reclamantul s-a dus la secția de poliție ca suspect administrativ: fără dovezi/evaluări că nu era posibil, pe loc, să compileze înregistrarea infracțiunilor (art. 27.2 § 1 CAO) și să îndeplinească obiectivele prevăzute la art. 27.1 CAO, de exemplu pentru a stabili identitatea suspectului (a se vedea Korneyeva c. Rusia, nr. 72051/17, § 34, 8 octombrie 2019; Ryabinina și alții c. Rusia [Comitetul]; 50271/06 și 8 alte cereri, § 35, 2 iulie 2019). Detenție ca suspect administrativ: dincolo de perioada de trei ore legală (art. 27.5 alineatul (1)-(4) CAO) (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia; nr. 54381/08 și altele 5, §§ 121-22, 10 aprilie 2018). Reclamantul a luat la secția de poliție ca suspect administrativ în scopul compilarii unui dosar de infracțiune: nici un dosar scris al escortei administrative (art. 27.2 § 3 CAO) (a se vedea Timishev c. Rusia [Comitetul], nr. 47598/08, § 21, 28 noiembrie 2017), Detenție ca suspect administrativ: nici un dosar scris al arestării administrative (art. 27.4 CAO) (a se vedea Timishev c. Rusia [Comitetul], nr. 47598/08, § 21, 28 noiembrie 2017). Detenție ca suspect administrativ: reclamantul a rămas în detenție după compilarea dosarului infracțional (a se vedea Korneyeva c. Rusia, nr. 72051/17, § 35, 8 octombrie 2019). Art. 6 alin. (1) - lipsa imparțialității tribunalului - lipsa unui partid judecător în toate seturile procedurilor administrative (denumite în art. 11 de mai jos); art. 11 alin. (2) - măsuri disproporționate împotriva organizatorilor și a participanților la adunări publice – Manifestare cu distribuția buletinelor de informare în sprijinul dlui Navalnyy în Perm la 02/09/2017; art. 20.2 § 5 din CAO; amendă de RUB 10.000; decizia finală - Tribunalul Regional de Perm 06/12/2017; Manifestarea cu distribuția baloanelor în sprijinul domnului Navalnyy în Perm la 14/10/2017; art. 20.2 § 2 din CAO; serviciul comunitar timp de 24 de ore; decizia finală - Tribunalul Regional de Perm 07/12/2017; Întâlnirea cu dl Navalnyy în Perm la 24/11/2017; art. 20.2 § 2 din CAO; amendă de RUB 25000; decizia finală - Tribunalul Regional de Perm 08/02/2018 Manifestarea împotriva președintelui Putin în Perm la 05/05/2018. Conviciunea în temeiul articolului 20.2 § 8 din CAO cu amendă de RUB 200.000. Curtea Regională de Perm, 28/06/2018. Manifestarea împotriva Reformei Pensiunilor în Perm la 09/09/2018; Convingerea în temeiul articolului 20.2 § 8 din CAO cu o activitate obligatorie de 120 de ore. Tribunalul Regional Perm, 19/10/2018. 3.900 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

VAVILOVA v. RUSSIA

(Applications nos. 28495/18 and 4472/19 – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vavilova v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Frédéric Krenc,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

2.

The applicant was represented by Ms

Ye.

Pershakova

, a lawyer practising in Moscow.

3.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

4.

The relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the unlawful detention (deprivation of liberty). She also raised other complaints under the provisions of the Convention (see the appended table).

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

7.

The applicant complained that the administrative escorting and arrest procedures and her ensuing detention had been in contravention of Article

5

§

1 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:

“1.

Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:...

(c)

the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so; ...”

8.

The Court has previously examined complaints brought by persons arrested and detained in similar circumstances in Russia. Having examined the applicable domestic regulations, the Court established that, under the Russian law, the escorting to a police station and ensuing detention there for the purpose of preparing an administrative arrest record would be permissible only if such record could not be drawn up at the place where the alleged offence had been discovered. The law also required that such escorting and detention be an “exceptional case” and necessary for the prompt and proper examination of the alleged administrative case or to secure the enforcement of any penalty to be imposed (see, for example,

Navalnyy v. Russia

[GC], nos. 29580/12 and 4 others, §

71, 15 November 2018). The authorities’ failure to comply with those requirements, in the Court’s view, led to it finding a violation of Article

5

§

1 of the Convention (see, in particular,

Korneyeva v.

Russia

, no. 72051/17, §§

34-36, 8 October 2019).

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. The Court discerns nothing in the official records submitted to conclude that recourse to such procedures was justified, as required by Russian law. It concludes that that the national authorities failed to comply with applicable rules of domestic procedure and considers that the applicant’s arrest and detention were not “in accordance with a procedure prescribed by law”.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Karelin v. Russia

, no. 926/08, 20 September 2016, concerning examination of criminal cases in the absence of a prosecuting party in the judicial proceedings governed by the Federal Code of Administrative Offences, and

Frumkin v. Russia

, no. 74568/12, 5 January 2016, concerning disproportionate measures taken by the authorities against organisers and participants of public assemblies).

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicant also raised other complaints under Article

5 of the Convention.

13.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Saidov v. Russia

[Committee],

no. 31872/19, §

23, 26 July 2022), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

16.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the unlawful detention (deprivation of liberty), as set out in the appended table below, and the other complaints under well-established case-law of the Court (see also the appended table), admissible

and further complaints under Article

5 of the Convention inadmissible;

Holds

that there has been a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention (deprivation of liberty) (see appended table below);

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention

(unlawful detention (deprivation of liberty))

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Start date of unauthorised detention

End date of unauthorised detention

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

28495/18

05/06/2018

and

4472/19

28/12/2018

Natalya Anatolyevna VAVILOVA

1976

Pershakova Yelena Yuryevna

Moscow

10/05/2018

09/09/2018

10/05/2018

10/09/2018

Applicant taken to the police station as an administrative suspect: no evidence/assessment that it was impracticable, on the spot, to compile the offence record (Art. 27.2 § 1 CAO) and achieve the objectives set out in Art. 27.1 CAO, e.g. to establish the suspect’s identity (see Korneyeva

v. Russia, no. 72051/17, § 34, 8 October 2019; Ryabinina and Others v. Russia [Committee],

nos. 50271/06 and 8 other applications, §

35,

2 July 2019).

Detention as an administrative suspect: beyond the three-hour statutory period (Art.

27.5(1)-(4) CAO) (see Tsvetkova and Others v. Russia,

nos. 54381/08 and 5 others, §§ 121-22, 10 April 2018). Applicant taken to the police station as an administrative suspect for the purposes of compiling an offence record: no written record of the administrative escort (Art. 27.2 §

3 CAO)

(see Timishev v. Russia [Committee],

no. 47598/08, § 21, 28

November 2017),

Detention as an administrative suspect: no written record of the administrative arrest (Art. 27.4 CAO) (see Timishev v. Russia [Committee],

no. 47598/08, §

21, 28 November 2017).

Detention as an administrative suspect: the applicant remained in detention after the offence record had been compiled (see Korneyeva

v. Russia, no. 72051/17, § 35, 8 October 2019).

Art. 6 (1) - lack of impartiality of tribunal - absence of a prosecuting party in all sets of the administrative proceedings (as described for

Article 11 below);

Art. 11 (2) - disproportionate measures against organisers and participants of public assemblies –

Manifestation with distribution of information bulletins in support of Mr Navalnyy in Perm on 02/09/2017; article 20.2 §

5 of CAO; fine of RUB

10,000; final decision - Perm Regional Court 06/12/2017;

Manifestation with distribution of balloons in support of Mr Navalnyy in Perm on 14/10/2017; article 20.2 §

2 of CAO; community service for 24 hours; final decision - Perm Regional Court 07/12/2017;

Meeting with Mr Navalnyy in Perm on 24/11/2017; article 20.2 § 2 of CAO; fine of RUB 25,000; final decision - Perm Regional Court 08/02/2018

Manifestation against President Putin in Perm on 05/05/2018. Conviction under Article

20.2 § 8 of CAO with fine of RUB 200,000. Perm Regional Court, 28/06/2018.

Manifestation against Pension Reform in Perm on 09/09/2018; Conviction under Article 20.2 § 8 of CAO with 120 hours’ compulsory work. Perm Regional Court, 19/10/2018.

3,900

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.