- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 octombrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
Andriyanov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ A ANDRIYANOV v. RUSSIA (Depunerea nr. 9361/18) HOTĂRÂREA Strasburg 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Andriyanov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă în: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 14 februarie 2018. Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Kachanov , un avocat practicant la Yekaterinburg.
Avizul cererii a fost dat guvernului rus („Guvernul”). FACTE Detaliile și informațiile reclamantului relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu a existat niciun remediu eficace în acest sens. La 9 martie 2018, s-a decis să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39. Cu toate acestea, a fost ridicată la 15 aprilie 2018 pentru că reclamantul a fost eliberat. La 13 decembrie 2018, reclamantul a murit. După moartea reclamantului, soția sa, dna Anna Valentinovna Andriyanova, a exprimat dorința de a continua cererea. Guvernul a subliniat că drepturile solicitate de dl Andrianov în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție aparțineau categoriilor de drepturi netransferabile.
10. Curtea reiterează că, în cazurile în care un reclamant a murit după depunerea unei cereri, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții.
Pentru evaluarea de către Curte a poziției persoanei de a menține cererea în numele unui decedat, ceea ce este important nu este dacă drepturile în cauză sunt transferabile moștenitorilor, ci dacă victima a făcut o alegere de a exercita dreptul individual de aplicare în temeiul articolului 34 din Convenție prin activarea mecanismului Convenției (a se vedea Ergezen c. Turcia) , nr. 73359/10, § 29, 8 aprilie 2014). Curtea a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca el sau ea să aibă un interes suficient în cazul (a se vedea Centrul de Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDO 2014]. În acest sens, Curtea reiterează că cazurile privind drepturile omului înainte de a avea în general o dimensiune morală și persoanele apropiate de un reclamant pot avea astfel un interes legitim în asigurarea faptului că se face justiție, chiar și după moartea reclamantului (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDH 2000 XII).
11. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere circumstanțele prezentei cauze, Curtea acceptă faptul că dna Andriyanova are un interes legitim de a urmări cererea în locul reclamantului târziu. Prin urmare, va continua să se ocupe de cazul la cererea sa. Totuși, în mod convenient, va continua să se referiască la dl Andriyanov ca fiind reclamant în prezenta hotărâre. ARTICOLUL 3 ALEGAT AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. 13. Curtea remarcă că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică.
Prin urmare, ar fi putut avea o mare anxietate în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată este adecvată.
14. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 Mai 2010, cu alte referințe) și faptul că în cazul în care este necesară natura unei condiții medicale de supraveghere este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea acestora (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina , nr. 30628/02 , § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe, și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor de închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să le prevadă pentru întregul populație.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea, de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe, și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe). 15. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele în tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat.
Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Blokhin, citat mai sus, §§ 120-50, Reshetnyak c. Rusia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013, și Koryak c. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 16. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție.
Plânsul său trebuie examinat în conformitate cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție va avea un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” 18. Curtea a constatat în multe ocazii că există lipsa unor căi de recurs interne eficiente pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak, citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak, În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele legale sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficace pentru a împiedica presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau pentru a furniza reclamantului un recurs adecvat și suficient pentru plângerile sale în temeiul art. 3 din Convenție.
19. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale, în încălcarea articolului 13 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 21. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kolesnikovich, citat mai sus, §§ 82-92; Tselovalnik v. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015; și Budanov v. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat.
22. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, susține că dna Andriyanova are posibilitatea de a continua procedurile inițiate de solicitant, soțul îndepărtat; declara cererea admisibilă; că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate ale reclamantului în detenție; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește reclamațiile privind calitatea asistenței medicale în detenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească doamnei Andriyanova, moștenitorul reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cererea de a aduce plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsa unui remediu eficace în acest sens) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Reprezentantului și locația Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Date Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 9361/18 14/02/2018 Idiyat Faritovich ANDRIYANOV Născut în 1989 în 2018 Heir Anna Valentinovna ANDRIYANOVA 1972 Roman Yevgenyevich Kachanov Yekaterinburg HIV/SIDA, hepatită lipsa/depusă în consultare de către un specialist, lipsa/depusă în examinarea medicală, lipsa/depusă în testarea medicală, lipsa/depusă/depusă în terapia medicală, reclamantul a avut HIV într-o etapă foarte avansată; nu a avut loc testarea HIV a reclamantului în perioada februarie 2016-mai 2017, având în vedere lipsa sistemelor de testare la instituția medicală penitenciară în care a fost reținut până la eliberarea sa (certificare stabilită de șeful acestei instituții la 05/03/2018); nu a fost furnizat niciun tratament al HIV cel puțin pentru un timp în 2018 și nu a avut loc niciun examen medical regulat privind această boală în acel moment; 24/09/2014 până la 03/04/2018 3 ani (s) și 6 luni (s) și 11 zile (s) 15.000),
care urmează să fie plătite doamnei A. Andriyanova [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF ANDRIYANOV v. RUSSIA (Application no. 9361/18) JUDGMENT STRASBOURG 13 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Andriyanov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 15 September 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 14 February 2018.
The applicant was represented by Mr R. Kachanov , a lawyer practising in Yekaterinburg.
Notice of the application was given to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard.
On 9 March 2018 it was decided to apply an interim measure under Rule 39. However, it was lifted on 15 April 2018 because the applicant was released.
On 13 December 2018 the applicant died. THE LAW AS TO
LOCUS STANDI
OF Mrs Andriyanova
Following the death of the applicant, his wife, Mrs Anna Valentinovna Andriyanova, expressed the wish to pursue the application.
The Government objected noting that the rights claimed by Mr Andriyanov under Articles 3 and 13 of the Convention belonged to the category of non-transferrable rights.
The Court reiterates that, in cases in which an applicant died after having lodged an application, it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court. For the Court’s assessment of the person’s standing to maintain the application on behalf of a deceased, what is important is not whether the rights at issue are transferable to the heirs but whether the victim made a choice to exercise his or her right of individual application under Article 34 of the Convention by activating the Convention mechanism (see Ergezen v. Turkey , no. 73359/10, § 29, 8 April 2014). The Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014). In this connection, the Court reiterates that human rights cases before it generally have a moral dimension and persons near to an applicant may thus have a legitimate interest in ensuring that justice is done, even after the applicant’s death (see Malhous v. the Czech Republic (dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 XII).
In view of the above and having regard to the circumstances of the present case, the Court accepts that Mrs Andriyanova has a legitimate interest in pursuing the application in the late applicant’s stead. It will therefore continue dealing with the case at her request. For convenience, it will, however, continue to refer to Mr Andriyanov as the applicant in the present judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION
12. The applicant complained that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.
The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example, Gorbulya v. Russia , no. 31535/09, § 62, 6 March 2014, with further references, and Pokhlebin v. Ukraine , no. 35581/06, § 62, 20 May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see, inter alia , Ukhan v. Ukraine , no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references, and Kolesnikovich v. Russia , no. 44694/13, § 70, 22 March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance, Sadretdinov v. Russia , no. 17564/06, § 67, 24 May 2016, with further references, and Konovalchuk v. Ukraine , no. 31928/15, § 52, 13 October 2016, with further references).
Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see Blokhin, cited above, §§ 120-50, Reshetnyak v. Russia, no. 56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013, and Koryak v. Russia, no. 24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION
17. The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention had been available to him. His complaint falls to be examined under Article 13 of the Convention, which reads as follows: Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”
The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities, Reshetnyak, cited above, §§ 49-101, and Koryak, also cited above, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicant with adequate and sufficient redress for his complaints under Article 3 of the Convention.
The Court sees no reason which would justify departure from its well ‑ established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints, in breach of Article 13 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
20. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Kolesnikovich, cited above, §§ 82-92; Tselovalnik v. Russia, no. 28333/13, §§ 70-77, 8 October 2015; and Budanov v. Russia, no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Holds that Ms Andriyanova has standing to pursue the proceedings initiated by the applicant, her late husband; Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate medical care of the applicant in detention; Holds that this application discloses a breach of Article 13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention; Holds (a) that the respondent State is to pay Ms Andriyanova, the applicant’s heir, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in this regard) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Principal medical condition Shortcomings in medical treatment Dates Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 9361/18 14/02/2018 Idiyat Faritovich ANDRIYANOV Born in 1989 Died in 2018 Heir : Anna Valentinovna ANDRIYANOVA 1972 Roman Yevgenyevich Kachanov Yekaterinburg HIV/AIDS, hepatitis lack of/delay in consultation by a specialist, lack of/delay in medical examination, lack of/delay in medical testing, lacking/delayed drug therapy, the applicant had HIV at a very advanced stage; no HIV testing of the applicant took place between February 2016 and May 2017 on account of the lack of test systems at the penitentiary medical institution where he had been detained until his release (certificate established by the head of this institution on 05/03/2018); no treatment of HIV was provided at least for some time in 2018 and no regular medical examinations relating to this disease took place at that time 24/09/2014 to 03/04/2018 3 year(s) and 6 month(s) and 11 day(s) 15,000, to be paid to Mrs A. Andriyanova [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.