3ra-15/18 — anularea procesului-verbal, obligarea permiterii plasării mărfurilor în regim vamal de import și încasarea cheltuielilor de depozitare

3ra-15/18 — anularea procesului-verbal, obligarea permiterii plasării mărfurilor în regim vamal de import și încasarea cheltuielilor de depozitare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-15/18

Judecător: S. Papuha

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Ilmava” prin intermediul avocatului Pascal Lilia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Ilmava” împotriva Serviciului Vamal și titularului de drept al

mărcilor comerciale „Ariel” reprezentantul Asociației „React”, cu privire la anularea

procesului-verbal, obligarea permiterii plasării mărfurilor în regim vamal de import și

încasarea cheltuielilor de depozitare,

cererea reconvențională depusă de „The Procter & Gamble Company” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ,,Ilmava” și Serviciului Vamal, cu privire la

constatarea faptului, interzicerea importului de mărfuri și încasarea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Ilmava”, s-a admis

apelul declarat de Serviciul Vamal, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 05 august 2013, SRL ,,Ilmava” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal și titularului de drept al mărcilor comerciale „Ariel”

reprezentantul Asociației „React”, cu privire la anularea procesului-verbal, obligarea

permiterii plasării mărfurilor în regim vamal de import și încasarea cheltuielilor de

depozitare.

1

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 14 februarie 2011 SRL ,,Ilmava” a depus

către Biroul vamal Chișinău declarația vamală nr. 3029 I 2757 prin care au fost

declarate mărfuri (preparate pentru spălat condiționate pentru vânzarea cu amănuntul)

în valoare de 318 624,30 lei, cu greutatea neto 26600 kg.

Menționează că, la 15 februarie 2011 în temeiul unui proces-verbal, marfa a fost

reținută pe motivul precum că face obiectul aplicării măsurilor de protecție a

proprietății intelectuale.

Indică reclamantul că, mărfurile respective se păstrează la antrepozitul vamal

deținut de SRL „Politrans Broker” care solicită achitarea serviciilor în valoare de

129246 lei, precum și scoaterea mărfurilor din antrepozitul vamal.

Astfel, mărfurile date sunt reținute de organele vamale timp de 2 ani, iar titularul

de drept solicită ca toate cheltuielile aferente păstrării și distrugerii mărfurilor în

cauză, să fie suportate de SRL „Ilmava”.

Reclamantul arată că, pârâtul nu-și onorează obligațiile respective și continuă să

rețină marfa în regim vamal suspensiv „antrepozit vamal”, cauzând în acest fel daune

materiale legate de păstrarea mărfurilor respective.

Mai menționează că, organele vamale prin reținerea și plasarea mărfurilor care

constituie obiect al protecției proprietății intelectuale, în regim vamal suspensiv

„antrepozit vamal”, nr. DV3029I2757/14.02.2011, contrar voinței SRL „Ilmava”,

încalcă prevederile art. 24 și art. 304 alin. (1) din Codul vamal.

Relatează că anterior a solicitat de la Serviciul Vamal eliberarea mărfurilor și

anume, preparate pentru spălat condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, detergenți

pentru rufe, total 2217 ambalaj, 17, 604 bucăți, cu scopul plasării lor în regim vamal

de import cu achitarea drepturilor de import aferente, însă această solicitare nu a fost

satisfăcută.

Solicită reclamantul, anularea procesului-verbal din 15 februarie 2011, obligarea

organelor vamale de a permite plasarea mărfurilor preparate pentru spălat

condiționate pentru vânzarea cu amănuntul „Ariel”, detergenți pentru rufe total 2217

ambalaj, 17, 604 bucăți, în valoare de 318 624,30 lei, greutatea neto 26600 kg, în

regim vamal de import cu respectarea cerințelor prevăzute de legislația în vigoare,

obligarea titularului dreptului de proprietate intelectuală de a suporta în conformitate

cu art. 307 alin. (3) Cod vamal, cheltuielile de depozitare în valoare de 129 246 lei.

La 29 octombrie 2013, „The Procter & Gamble Company” a înaintat cerere

reconvențională împotriva SRL ,,Ilmava” și Serviciului Vamal, cu privire la

constatarea faptului, interzicerea importului de mărfuri și încasarea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, prin intermediul notificării nr. 608 din 16

februarie 2011, a fost informat de către Serviciul Vamal că în temeiul art. 304 alin.

(1) Cod vamal, autoritățile vamale din cadrul Biroului vamal Chișinău au reținut ca

fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală marfa

(preparate pentru spălat-detergent) pe care era aplicată ilegal marca protejată „Ariel”.

2

Indică că, marca comercială „Ariel”, atât cea verbală cât și figurativă, este

înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova după compania „The Procter & Gamble

Company”, având numerele de înregistrare în baza de date a mărcilor Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

La 18 februarie 2011, adică în termen de 2 zile din data notificării despre

reținerea lotului suspect de marfă cu marca „Ariel” a fost depusă cererea de

intervenție privind protecția la frontieră a mărcii „Ariel”, care a fost acceptată de

Serviciul Vamal prin notificarea nr. 28/05-2155 din 02.03.2011.

Produsele identificate în urma controlului și reținute de către Serviciul Vamal au

fost vizualizate pe baza fotografiilor realizate și puse la dispoziția titularului de

drepturi.

Față de această situație, reprezentantul companiei „The Procter & Gamble

Company”, prin notificarea nr. 004 din 16.03.2013 a informat Serviciul Vamal că

produsele reținute la 06.01.2013 aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală

asupra mărcii „Ariel”, fiind contrafăcute.

Remarcă că, prin importul efectuat de către SRL „Ilmava” a produselor cu

mărcile „Ariel” s-a încălcat dreptul exclusiv al companiei „The Procter & Gamble

Company” asupra mărcilor sale înregistrate corespunzător în Republica Moldova, iar

„The Procter & Gamble Company”, a confirmat prin notificarea sa că produsul

declarat la vamă de către SRL „Ilmava” nu a fost fabricat de „The Procter & Gamble

Company” și respectiv nu a fost procurat de la careva distribuitor autorizat de această

companie.

A mai indicat că, prin notificarea nr. 28/05-4386 din 29.04.2011, Serviciul

Vamal în conformitate cu prevederile art. 100 și art. 304 din Codul vamal a autorizat

utilizarea destinației vamale „distrugere”, astfel că cele 26600 kg de „Ariel” urmau să

fie distruse în anul 2011.

Susține că mărcile cu nr. R 2041 și nr. 15142 reprezintă un drept de proprietate

intelectuală a companiei „The Procter & Gamble Company”, iar importul și

comercializare neautorizată a produselor ce poartă mărci identice sau similare cu

mărcile menționate aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală

deținute de „The Procter & Gamble Company”, ceia ce reiese din prevederile art. 9

ale Legii nr. 38-XVI din 29.02.2008 privind protecția mărcilor.

De asemenea, specifică și faptul că pe detergentul declarat la import de SRL

„Ilmava” este folosit un semn identic cu marca protejată pentru produse identice cu

cele pentru care marca a fost înregistrată, producând în percepția publicului un risc de

confuzie care include și riscul de asociere, ceia ce cauzează titularului mărcii un

prejudiciu, fapta SRL „Ilmava” încadrându-se și în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (l)

lit. c) din Legea privind protecția mărcilor.

Precizează că, în conformitate cu art. 69 al Legii privind protecția mărcii, în

cazul când s-a constatat încălcarea drepturilor, instanța de judecată poate ordona, la

cererea reclamantului, luarea de măsuri cu privire la produsele cu care s-a încălcat

3

dreptul asupra unei mărci și, în cazurile corespunzătoare, cu privire la materialele și

instrumentele care au servit la crearea și fabricarea acestor produse. Printre măsuri

vor figura în special și distrugerea produselor, care potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, aceasta se realizează din contul pârâtului.

Solicită, constatarea faptului că mărfurile reținute de Biroul vamal Chișinău în

baza notificării nr. 608 din 16.02.2011 și anume, preparate pentru spălat - detergenți

cu marca comercială „Ariel”, cantitatea de 26600 kg, aduc atingere drepturilor

exclusive asupra mărcilor „Ariel” cu nr. R 2041 și nr. 15142, fiind contrafăcute

interzicerea importului de mărfuri, detergent cu marca „Ariel”, cantitatea 26600 kg,

declarate prin declarația nr. 3029 I 2757 din 14.02.2011 de către SRL „Ilmava”;

încasarea prejudiciului moral în sumă de 26600 lei; obligarea și punerea în seama

SRL „Ilmava” tuturor cheltuielilor de depozitare, manipulare și de păstrare a

mărfurilor sub supraveghere vamală, precum și cheltuielile de distrugere sau alte

cheltuieli aferente ori similare; obligarea Serviciului Vamal să anuleze din oficiu

declarația vamală nr. 3029 I 2757 depusă de SRL „Ilmava”, să organizeze și să

coordoneze cu alte instituții interesate distrugerea produselor contrafăcute importate

de SRL „Ilmava” și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 9500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Ilmava” a fost respinsă. S-a admis parțial

cererea reconvențională depusă de „The Procter & Gamble Company”, fiind constatat

că mărfurile reținute de Biroului vamal Chișinău în baza notificării nr. 608 din

16.02.2011 și anume preparate pentru spălat - detergenți cu marca comercială

„Ariel”, cantitatea de 26600 kg, sunt contrafăcute. S-a interzis importul de mărfuri și

anume detergent cu marca „Ariel”, cantitatea 26600 kg declarate prin declarația nr.

3029 I 2757 din data de 14.02.2011 de către SRL „Ilmava”. S-a încasat din contul

SRL „Ilmava” în beneficiul „The Procter & Gamble Company” prejudiciul moral în

sumă de 26 600 lei. S-a obligat Serviciul Vamal să anuleze din oficiu declarația

vamală nr. 3029 I 2757 depusă de SRL „Ilmava” și să organizeze și coordoneze cu

alte instituții interesate distrugerea produselor contrafăcute importate de SRL

„Ilmava” din contul său. În rest pretențiile au fost respinse.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 22 ianuarie 2015 și 26 ianuarie

2015, SRL „Ilmava” și Serviciul Vamal au declarat apel.

La 25 iunie 2015 „The Procter & Gamble Company” a depus cerere de alăturare

la apelul declarat de Servicul Vamal.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, cererea de apel

înaintată de „The Procter & Gamble Company”, a fost restituită.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, s-a respins apelul

declarat de SRL „Ilmava”, s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal, s-a casat

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015, în partea

admiterii cerințelor cererii reconvenționale privind obligarea Serviciului Vamal să

anuleze declarația vamală și să organizeze și să coordoneze cu alte instituiții

4

interesate (Ministerul Ecologiei, Ministerul Sănătății etc.) distrugerea produselor

contrafăcute importate de SRL „Ilmava” din contul său și în această parte a fost

emisă o nouă hotărâre de respingere a acestor cerințe. În rest, hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015, a fost menținută.

La 26 mai 2017 și 12 decembrie 2017, SRL „Ilmava” prin intermediul

avocatului Pascal Lilia, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

dispozițiilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală.

În acest sens, invocă că, nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele pricinii, nu a fost stabilit faptul încălcării dreptului de proprietate

intelectuală asupra mărcilor ce fac obiectul material al prezentului litigiu, precum și

nu a fost dovedit și confirmat faptul încălcării de către SRL ,,Ilmava” a prevederilor

legislației în domeniu.

La fel, invocă că, instanța de judecată urma să dispună din oficiu efectuarea unei

expertize într-u constatarea afirmațiilor pârâtului precum că produsele sunt

contrafăcute.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 10 martie

2016 a fost expediată în adresa părților prin scrisoarea de însoțire cu nr. 1352, fără

dată (f.d. 238 Vol. I), și careva date privind recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului nu există.

Prin urmare, recursul declarat de SRL „Ilmava” la 26 mai 2017, se consideră

depus în termen.

La 13 decembrie 2017, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimaților a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 26 decembrie 2017 și 27 decembrie 2017, „The Procter & Gamble Company”

și Serviciul Vamal și-au valorificat dreptul procedural respectiv și au depus referință,

prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de SRL „Ilmava”, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Ilmava”, este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

6

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Ilmava”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Ilmava” prin

intermediul avocatului Pascal Lilia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

7