3ra-737/17 — contestarea actului administrativ

3ra-737/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Vl. Holban dosarul nr. 3ra-737/17

instanța de apel: N. Traciuc, Iu. Cotruță, G. Dașchevici

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Svetlana Filincova

Ala Cobăneanu, Ion Druță

examinând recursul declarat de Biroul vamal Centru împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „SORINLUX” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului

vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă

La 11 martie 2015 Societatea Comercială „SORINLUX” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare SC „SORINLUX” SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, menționează că, în baza contractului încheiat cu

FOODMATE GELATIN MANUFACTURE CO LTD, și Invoice-ului

nr.SFC14101188 din 11 octombrie 2014, SC „SORINLUX” SRL a procurat izolat de

soie.

Relevă că, la postul vamal Chișinău, a ales regimul vamal de import definitiv, cu

punerea mărfurilor în circulație liberă, iar brokerul vamal a completat, stocat și

înregistrat pe serverul programului informațional Asycuda World declarația vamală în

detaliu: 3029I256 din 06 ianuarie 2015 de plasare în regim de import definitiv a mărfii

cu determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă

ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit. Astfel, a achitat plățile vamale în sumă

de 104 887,27 de lei pentru marfa procurată.

Susține reclamantul că, Biroul vamal Chișinău a refuzat validarea declarațiilor

vamale completate conform metodei 1 și a întocmit Actul de inspecție din 06ianuarie

2015 (pentru declarația vamală 3029 I 256 din 06 ianuarie2015), solicitând de

asemenea completarea formularului tipizat DVV-2. Totodată, la completarea

formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost majorată până la suma de 172 120

de lei, fiind achitat suplimentar suma de 67 232, 73 de lei.

Invocă faptul că, nu este de acord cu acțiunile Biroului vamal Chișinău și cu

conținutul Actului de inspecție din 06 ianuarie 2015 (pentru declarația vamală

1

3029I256 din 06 ianuarie 2015), motiv pentru care, la 21 ianuarie 2015 s-a adresat cu

cerere prealabilă cu privire la restituirea surplusului sumei achitate, iar prin răspunsul

recepționat la 23 februarie 2015 i s-a refuzat în soluționarea cererii prealabile.

Solicită anularea actului de inspecție din 06 ianuarie 2015 pentru declarația

vamală 3029I256 din 06 ianuarie 2015 și obligarea Biroului vamal Chișinău să

restituie suma de 67 232,73 de lei încasate suplimentar de la SC „SORINLUX” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05 iunie 2015 s-a respins

acțiunea SC „SORINLUX” SRL împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ (f.d. 52, 54-59).

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, contrar dispozițiilor

Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe

teritoriul Republicii Moldova, reieșind din borderoul declarației vamale 3029 I 256 din

06 ianuarie 2015, reclamatul nu a prezentat toate documentele care permit calcularea

valorii în vamă a mărfii în conformitate cu metoda 1, și anume: contractul dintre

cumpărător și vânzător, specificările, ofertele de preț de la producător, corespondența

comercială și declarația de export.

Astfel, în temeiul normei precitate, pârâtul a întocmit fișa-act prin care a solicitat

documente suplimentare în vederea confirmării veridicității datelor privind valoarea în

vamă anunțată conform declarației vamale nr. 3029I256 din 06 ianuarie 2015. Astfel, a

oferit posibilitatea declarantului de a determina valoarea în vamă a mărfii conform

metodelor 2, 3, 4 sau 5, însă, ultimul nu a prezentat informația necesară.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 s-a admis apelul

declarat de SC „SORINLUX” SRL; s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 05 iunie2015 și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis integral

acțiunea SC„SORINLUX” SRL împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ, s-a anulat actul de inspecție din 06 ianuarie 2015

pentru declarația vamală nr. 3029I256 din 06 ianuarie 2015 și s-a obligat Biroul vamal

Chișinău să restituie SC„SORINLUX” SRL suma de 67 232,73 de lei, încasată

suplimentar de la SC „SORINLUX” SRL pentru devamarea mărfii importate (f.d. 92,

93-99).

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la determinarea valorii

în vamă a mărfurilor importate în baza declarațiilor vamale nr. 3029I256 din 06

ianuarie 2015, SC „SORINLUX” SRL a prezentat organului vamal toate actele

necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacțiilor încheiate.

Totodată, pentru declarațiile vamale nr. 3029I256 din 06 ianuarie 2015, de către Biroul

vamal Chișinău nu au fost prezentate probe privind necesitatea solicitării de la

declarant a cărorva acte suplimentare.

Astfel, instanța inferioară a considerat că, nu este argumentată solicitarea

organului vamal a actelor suplimentare pe marginea declarației vamale nr. 3029I256

din 06 ianuarie 2015, iar la prezentarea de către declarant a declarațiilor vamale

nr.3029I256 din 06 ianuarie 2015, a majorat plățile vamale fără solicitarea actelor

suplimentare.

Succesiv, instanța de apel a apreciat că este neargumentată concluzia organului

vamal privind necesitatea majorării valorii mărfurilor în vamă, precum nici nu este

confirmat faptul că valoarea declarată de către solicitant nu ar fi fost acoperită cu

probe. Or, faptul că organul vamal, antrenat la vămuirea mărfurilor, poate dispune de

informații, pe care nu le are declarantul, nu instituie limitarea declarantului de a le

2

cunoaște, urmând a-i fi comunicate corespunzător, deoarece dubiile referitor la

informația declarată urma a fi comunicată, precum și rezultatul acestor dubii de

asemenea urma a fi comunicat declarantului SC „SORINLUX” SRL.

La 25 aprilie 2017, Biroul vamal Centru a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău

din 05 iunie 2015 (f.d. 104-109).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ce țin de fondul cauzei și

a invocat că, decizia recurată nu reflectă suportul juridic existent care stă la baza

acțiunilor organului vamal.

Totodată, relevă că intimata nu a demonstrat care sânt acțiunile colaboratorului

vamal ce contravin cu cadrul legal, ci doar și-a expus opinia care nu are la bază suport

probatoriu.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 iulie 2017, recursul declarat de

Biroul vamal Centru a fost considerat admisibil.

Cu referire la împuternicirile recurentului de a exercita calea de atac împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2017, Colegiul remarcă că, prin

ordinul nr. 429-0 emis de Serviciul Vamal al Republicii Moldova la 18 noiembrie

2016 (f.d. 110-111), Birourile vamale Chișinău, Bender, Leușeni și Ungheni

fuzionează prin contopire, formând Biroul vamal Centru. Prin urmare, calea de atac se

consideră a fi declarată de participantul corespunzător.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Biroul vamal Centru urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și menținută

hotărârea primei instanțe, din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit dispozițiilor articolului 24 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, instanța de contencios administrativ examinează cererea cu participarea

reclamantului și pîrîtului și/sau a reprezentanților acestora, în condițiile Codului de

procedură civilă, cu unele excepții prevăzute de prezenta lege.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Materialele cauzei atestă că, conform invoce-ului FC14101188 din 10 noiembrie

2014, SC „SORINLUX” SRL a procurat un lot de marfă – izolat de soie, la prețul de

21 424, 00 dolari SUA.

În scopul vămuirii lotului de mărfuri, prin intermediul brokerului vamal SRL

„VAMGRUP BROKER”, la 06 ianuarie 2015 SC „SORINLUX” SRL a depus la

3

Biroul vamal Chișinău declarația vamală nr. 3029I256, ca metodă de declarare a

valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova

utilizând metoda 1 – metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa

respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit (f.d. 10, 14).

Pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate conform declarației

vamale nr. 3029I256 din 06 ianuarie 2015, conform procedurii stabilite, organul

vamal a solicitat prezentarea următoarelor acte: ofertele de preț de la producător,

cataloagele comerciale, corespondența comercială, certificatele de origine și calitate,

precum și declarația de export. Astfel, având în vedere că, nu au fost prezentate

actele solicitate, nu a fost posibilă aplicarea metodei 1 de determinare a valorii în

vamă și s-a aplicat metoda 2 de determinare a valorii în vamă, propunându-i-se

specialistului în domeniul vămuirii să prezinte formularul DVV-2 cu valoarea în

vamă inițială (f.d. 14 verso).

Succesiv, Colegiul reține că, în urma examinării declarației s-au constatat

suspiciuni de marfă subevaluată cu pierderi de venituri în sumă de 67 232, 73 de lei.

Cu titlu de consecință, la 06 ianuarie 2015, Biroul vamal Chișinău aplicând metoda 6

de determinare a valorii în vamă (metoda de rezervă), a emis actul de inspecție prin

care a majorat valoarea în vamă a mărfurilor importate, SC „SORINLUX” SRL fiind

obligată să achite suplimentar suma de 67 232, 73 de lei (f.d. 8, 15-16 recto-verso).

Nefiind de acord cu actul de inspecție din 06 ianuarie 2015, SC ,,SORINLUX”

SRL s-a adresat cu o cerere prealabilă către Biroul vamal Chișinău, prin care a

solicitat anularea actului de inspecție din 06 ianuarie 2015 pentru declarația vamală

nr.3029I256 din 06 ianuarie 2015 și restituirea sumei de bani achitate suplimentar în

mărime de 67 232,73 de lei (f. d. 35).

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma argumentelor invocate

în recurs, Colegiul constată că actul judecătoresc recurat a fost emis cu aplicarea

eronată a normelor de drept ce guvernează raportul litigios și apreciere arbitrară și

eronată a suportului probator administrat.

În conformitate cu prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

La rândul său, alin. (1) al art. 240 din Codul de procedură civilă prescrie că, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și

admisibilitatea acțiunii.

Conform prevederilor art. 241 din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii. Hotărârea judecătorească constă din

partea introductivă și partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art. 236 alin.(5),

hotărârea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare și

dispozitiv. Fiecare parte a hotărârii se evidențiază separat în textul acesteia. În partea

introductivă se indică locul și data adoptării, denumirea instanței care o pronunță,

numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părților și al celorlalți

participanți la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului și pretenția înaintată

judecății, mențiunea despre caracterul public sau închis al ședinței. În partea

descriptivă se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile pîrîtului și explicațiile

4

celorlalți participanți la proces. În motivare se indică: circumstanțele pricinii,

constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești

privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea

cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărîrii. În cazul în care instanța

judecătorească stabilește modul și termenul de executare a hotărîrii, dispune

executarea ei imediată sau ia măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv se face

o mențiune în acest sens.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt

cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului

la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-

au fost prezentate.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii

obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva

unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar

hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și

dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un

eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul

unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 26 din Legea contenciosului administrativ consemnează în alin. (1) că

actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este

ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu

încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția individului față de actele autorităților

administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28

septembrie 1997 definește actul administrativ ca o manifestare juridică unilaterală de

voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorități publice în

5

vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ

desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorității

publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertățile sau interesele persoanelor

fizice sau juridice și care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcții

judiciare.

Aplicabil speței, Colegiul relevă prevederile art. 5 din Legea cu privire la tariful

vamal, care statuează că sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se

aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Valoarea în

vamă a mărfurilor este determinată în conformitate cu prezenta lege, cu tratatele

internaționale ratificate de Republica Moldova, precum și cu actele normative ale

Guvernului, adoptate în scopul executării acestora.

Aderent, articolul 10 din aceiași lege prescrie că valoarea în vamă a mărfii

introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii

tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii

tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu marfă similară; d) în baza

costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a

mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă. În cazul în care metoda

principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive

se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin

metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) și e) pot fi aplicate în orice

consecutivitate, la dorința declarantului.

Potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a

Comerțului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 8 mai 2001,

ratificat prin Legea nr. 218 din 1 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea

reală care este valoarea de tranzacție.

Prin derogare de la această regulă, dreptul autorității vamale de a stabili, printr-o

echivalență verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul

imposibilității de determinare a valorii reale și în situația unor dubii rezonabile privind

veridicitatea valorii declarate de importator.

Distinct prevederilor legale precitate, la prezentarea declarației vamale nr.

3029I256 din 06 ianuarie 2015 SC „SORINLUX” SRL a anexat următoarele

documente: scrisoarea de trăsură internațională prevăzută de Convenție, factura

comercială (invoice), pașaportul tehnic al mijlocului de transport, permisul

conducătorului internațional de vehicul, conosamentul prevăzut de Convenția ONU cu

privire la transport, parking list, calculul cheltuielilor de transport, certificat de origine,

dispoziția de plată, pro-forma actului comercial, certificatul veterinar eliberat de

serviciul veterinar, permisul fitosanitar, carnetul TIR prevăzut de Convenția cu privire

la transport, declarația electronică (f.d. 30).

La caz, este remarcabil că, conform dispozițiilor pct. 13 din Regulamentul cu

privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 (în

vigoare la data prezentării declarației și emiterii actului de inspecție), pentru

confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul este obligat să prezinte

organului vamal, în corespundere cu cerințele stabilite la alin. (1) art. 7 din Legea cu

privire la tariful vamal, următoarele acte: a) contractul aferent tranzacției de import și

acordurile adiționale la el (în cazul în care acestea au fost încheiate); b) factura

6

(invoice) sau în cazul tranzacțiilor condițional valorice – proforma factura (proforma

invoce); c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată în cazul achitării

prealabile; d) documentele de transport care au însoțit marfa: CMR (scrisoarea de

trăsură internațională), Carnetul TIR, Declarația de tranzit (T1), Air bill (fraht), bill of

lading (conosament maritim), Scrisoarea de trăsură pentru transportul internațional de

mărfuri pe cale ferată; e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare

sau factura de expediție în cazul în care se impun potrivit condițiilor de livrare; f)

polița sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate

fie potrivit condițiilor de livrare, fie asigurate la inițiativa declarantului. Declarantul,

din proprie inițiativă, este în drept să prezinte și alte acte, în scopul confirmării valorii

în vamă anunțate.

Subsecvent, pct. 14 din același Regulament statuează că, în cazul în care organul

vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la pct.13

din prezentul Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal, identifică riscul

de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în

vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit alin. (2) art.7 din Legea cu privire la

tariful vamal, organul vamal solicită în scris declarantului prezentarea necumulativă și

doar a celor acte aferente tranzacției de import a mărfurilor respective care pot justifica

valoarea în vamă anunțată, după cum urmează: a) orice acord posibil între vânzător și

cumpărător care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; b) contractele cu terțe

persoane referitoare la tranzacțiile indirecte; c) corespondența comercială purtată în

vederea încheierii și negocierii prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată; d)

facturile pentru decontări către persoane terțe în beneficiul vînzătorului, dacă acestea

rezultă din contractele încheiate sau alte acte; e) documentele contabile ale

cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau

pentru a obține informații privind comisioanele, profitul sau cheltuielile generale prin

aplicarea metodei deductive și a valorii calculate (altele decît cele prevăzute la pct.13

al prezentului Regulament); f) documentele privind dreptul de proprietate asupra

societăților comerciale implicate în tranzacție, pentru a exclude o posibilă relație de

interdependență dintre vânzător și cumpărător în sensul art.11 alin.(6) din Legea cu

privire la tariful vamal; g) contractul în baza căruia dreptul de proprietate intelectuală

este cesionat; h) copia autentificată de pe declarația de export; i) documentul de plată

pentru cheltuielile de transportare; j) cataloagele, ofertele de preț (listele de prețuri) ale

firmelor producătoare/ vînzătorului; k) certificatul de origine, certificatul de calitate

eliberat de producător; l) lista de încărcare. În cazul în care declarantul nu dispune de

careva acte din cele solicitate suplimentar de organul vamal, declarantul va consemna

acest fapt pe solicitarea scrisă. Declarantul, din proprie inițiativă, este în drept să

prezinte și alte acte în scopul confirmării valorii în vamă anunțate.

Raportând normele legale precitate la circumstanțele faptice ale speței, instanța de

recurs conchide drept injustă concluzia instanței de apel precum că, la determinarea

valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declarației vamale nr. 3029I256 din 06

ianuarie 2015, SC „SORINLUX” SRL a prezentat organului vamal toate actele

necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacției încheiate.

La acest capitol, Colegiul taxează că, la prezentarea declarației vamale

nr.3029I256 din 06 ianuarie 2015, intimatul nu a prezentat organului vamal toate

documentele care permit calcularea valorii în vamă a mărfii în conformitate cu metoda

1, și anume: contractul dintre cumpărător și vânzător, specificările, ofertele de preț de

7

la producător, cataloagele comerciale, corespondența comercială, certificatele de

origine și calitate, precum și declarația de export. Astfel, cu titlu de consecință,

recurenta a întocmit fișa-act prin care a solicitat documente suplimentare în vederea

confirmării veridicității datelor privind valoarea în vamă anunțată conform declarației

vamale nr. 3029I256 din 06 ianuarie 2015 (f.d. 14 verso).

La caz, este remarcabil că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea cu

privire la tariful vamal, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a

mărfii anunțată, declarantul, la cererea autorității vamale, este obligat să prezinte datele

respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date,

declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele

prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază critic concluzia instanței de apel precum

că, organul vamal neîntemeiat a emis actul de inspecție, prin care a fost recalculată și

majorată valoarea în vamă a mărfurilor, or, este indubitabil constatat că organul vamal

a oferit declarantului posibilitatea de a determina valoarea în vamă a mărfii conform

metodelor 2, 3, 4 sau 5, solicitându-i în acest sens prezentarea actelor suplimentare, și

anume: ofertelor de preț de la producător, cataloagelor comerciale, corespondenței

comerciale, certificatelor de origine și calitate, precum și declarației de export, însă,

SC „SORINLUX” SRL nu s-a conformat solicitărilor organului vamal și nu a

prezentat actele solicitate suplimentar.

În altă ordine de idei, Colegiul decelează că potrivit art. 8 alin. (3) din Legea cu

privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea

determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a

considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt

sub nivelul valorii lor de producție) și/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în

drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una

din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Astfel, sensul normei legale precitate îndreptățește organul vamal de a efectua o

reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul stabilit de legislație, în cazul

neonorării de către declarant a obligațiunilor stabilite de legislație.

Coroborând circumstanțele faptice ale speței, constatate și expuse supra, la

normele legale precitate, instanța de recurs consideră că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material pertinente speței și a apreciat arbitrar suportul

probator prezent la materialele cauzei, fapt ce a dus la o concluzie greșită, precum că

organul vamal neîntemeiat a majorat valoarea mărfurilor în vamă. Totodată, Colegiul

conchide că sunt juste și întemeiate concluziile primei instanțe în sensul legalității

acțiunilor Biroului vamal Chișinău, care întemeiat a aplicat metoda pentru

determinarea valorii în vamă a mărfii – metoda de rezervă alias metoda 6.

Din considerentele menționate și având în vedere că, argumentele invocate de

recurentul Biroul vamal Centru și-au găsit confirmare, iar instanța de apel a emis o

decizie neîntemeiată, dictată de concluzii nemotivate și nu a elucidat toate

circumstanțele pertinente speței, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia admiterii

recursului declarat de Biroul vamal Centru, casării integrale a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2016, și menținerii hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, din 05 iunie 2015.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Biroul vamal Centru.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 adoptată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială

„SORINLUX” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului vamal Chișinău

cu privire la contestarea actului administrativ, cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Botanica, mun.Chișinău, din 05 iunie 2015.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Svetlana Filincova

Ala Cobăneanu

Ion Druță

9