3ra-736/17 — anularea actului administrativ si restituirea sumei

3ra-736/17 — anularea actului administrativ si restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Garștea-Bria dosarul nr. 3ra-736/17

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L.Popova

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iuliana Oprea

Judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Centru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială „Sorinlux” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului

Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău și menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 12 august 2016,

c o n s t a t ă :

La data de 23 mai 2016, SC „Sorinlux” SRL, reprezentată de avocatul

Covaliov Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, conform contractului din 10

iulie 2010 și invoice-ului YK60302A din 02 martie 2016 SC ,,Sorinlux” SRL a

procurat marfă: ciorapi, șlapi, tricouri, pantaloni, sandale.

Astfel, susține că la postul vamal Chișinău, ținând cont de art. art. 23, 24 a

Codului vamal, prin care a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea

mărfurilor în circulație liberă, brokerul vamal a completat, stocat, înregistrat pe

serverul programului informațional Asycuda World și a tapat declarația vamală în

detaliu nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016 de plasare în regim de import definitiv

a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu

marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit (art. 11 a Legii cu

privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997), cu completarea

formularului tipizat DVV-1 pentru anunțarea valorii în vamă, determinată prin

metoda nominalizată (metoda 1) în conformitate cu pct. 6 al Hotărârii Guvernului

nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul RM.

Respectiv, la traversarea frontierei de stat a RM, conform declarației

vamale nr. 3029 1 21523 din 14 aprilie 2016 de către SC ,,Sorinlux” SRL au fost

achitate plățile vamale în sumă de 233 157,15 lei pentru marfa procurată.

Indică reclamantul că, din considerente neclare, fără nici un argument,

reprezentantul Biroului vamal a refuzat validarea declarației vamale completate

conform metodei I și a întocmit actul de inspecție din 14 aprilie 2016, prin care

valoarea în vamă a fost majorată până la suma de 356 486,12 lei.

Afirmă că urmare a majorării valorii în vamă, SC ,,Sorinlux” SRL a achitat

suplimentar suma de 123 328,97 lei.

Menționează că la 21 aprilie 2016 a depus organului emitent cerere

prealabilă cu privire la restituirea sumei încasate suplimentar conform actului de

inspecție, dar nu a primit nici un răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 126 din Constituția

Republicii Moldova, Protocolului de aderare al Republicii Moldova la Acordul de

la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului din 05 mai

2001, art. 127 din Codul vamal, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (2) art.

17 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, pct. 19

din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul Republicii Moldova, art. art. 14, 16, 26, 27 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Solicită reclamantul anularea actului de inspecție din 14 aprilie 2016

(pentru declarația vamală nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016), obligarea Biroului

Vamal Chișinău să restituie suma de 123 328,97 lei încasată suplimentar de la SC

,,Sorinlux” SRL pentru vămuirea mărfii importate.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 august 2016

acțiunea a fost admisă integral. S-a anulat decizia Biroului Vamal Chișinău

expusă în actul de inspecție nr. I 21523 din 14 aprilie 2016 privind majorarea

valorii în vamă a mărfurilor importate conform declarației vamale nr. 3929 I

21523 din 14 aprilie 2016. A fost obligat Biroul Vamal Chișinău să restituie către

SC ,,Sorinlux” SRL suma de 123 328,96 lei cu titlu de drepturi de import încasate

ilegal.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12 august 2016.

La data de 01 martie 2017 Biroul Vamal Centru a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel a fost emisă cu

încălcarea normelor de drept material și cu interpretarea eronată a legii.

Susține că este nefondată constatarea instanțelor inferioare precum că

acțiunile organului vamal sunt ilegale, or în acțiunile sale organul vamal se

ghidează de prevederile legislației în vigoare.

Invocă că în temeiul art. 179 Cod vamal, declarația vamală, care se depune

la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare vămuirii.

Astfel, la vămuirea mărfii importate de către SC ,,Sorinlux” SRL, organului vamal

i-au fost prezentate unele documente care în viziunea declarantului confirmă

valoarea în vamă declarată cu aplicarea metodei nr. 1 de determinare a valorii în

vamă.

Menționează că la etapa verificării documentelor de către organul vamal în

baza cărora a fost declarată marfa importată, și anume la verificarea documentelor

anexate și a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarată de către

SC ,,Sorinlux” SRL s-a stabilit cu certitudine faptul că documentele prezentate de

agentul economic nu au furnizat informația necesară pentru confirmarea prețului

tranzacției.

Astfel, afirmă că la declararea mărfii prin depunerea declarației vamale,

lipseau actele obligatorii pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate, și

anume: documentele bancare de plată, contractul de acordare a serviciilor de

transportare, polița sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care

acestea au fost asigurate la inițiativa declarantului. De asemenea, în contractele

de vânzare-cumpărare se prevăd clauze generale fără indicarea sumelor concrete,

a prețului pentru o unitate de marfă, nomenclatorul sortimental al mărfurilor.

Prețul mărfii care face obiectul vânzării este prevăzut într-o sumă de bani, însă nu

se menționează și cantitatea preconizată.

În asemenea situație reiterează că inspectorul vamal, în calitate de factor de

decizie a organului vamal, a acționat în strictă conformitate cu prevederile

legislației RM, și anume cu Ordinul Serviciului Vamal nr. 480-O din 18

decembrie 2006 cu privire la aprobarea metodologiei de prelucrare a declarației

vamale în detaliu, Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600

din 14 mai 2002 și Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie

1997.

Relatează că unicul document care conține careva date despre valoarea

facturală a mărfii importate este invoice-ul, care nefiind probat prin alte

documente, creează dubii organului vamal referitor la datele indicate în acesta ce

se referă la valoarea în vamă a mărfurilor, și mai mult ca atât invoice-ul nu are

legătură cauzală cu contractul de vânzare-cumpărare din speță, contract în care de

fapt nu este indicat prețul pentru o unitate de marfă, circumstanță ce contravine

pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002.

Respectiv, consideră că sunt nefondate concluziile instanțelor ierarhic

inferioare precum că organul vamal nu a constatat careva iregularități, ce i-ar

permite organului vamal să solicite acte suplimentare, iar în temeiul art. 179 alin.

(2) Cod vamal și art. 7 alin. (1), (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380

din 20 noiembrie 1997, organul vamal este în drept să ceară informații

suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte documente

prezentate.

Totodată invocă că, conform pct. 73 alin. (1) din Regulamentul de aplicare

a destinațiilor vamale prevăzut de Codul vamal, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, dacă există îndoieli privind

exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii

în vamă, organul vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări

suplimentare, inclusiv documente sau alte evidente, iar conform alin. (2), dacă

informațiile și documentele prezentate nu sunt în măsură să dovedească

exactitatea valorii în vamă declarate, organul vamal are dreptul să refuze

determinarea valorii în vamă pe baza prețului de tranzacție. Înainte de a lua o

decizie finală, biroul vamal comunică importatorului, în scris, la cerere, motivele

refuzului. În același mod se procedează și în cazul în care importatorul nu

prezintă, în termenul stabilit, documentele solicitate de organul vamal.

Prin urmare, insistă că documentele solicitate de organul vamal urmau a fi

prezentate pe deplin de către SC ,,Sorinlux” SRL pentru a furniza informația

necesară pentru confirmarea valorii în vamă.

Mai indică că la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor s-a utilizat metoda 6

(metoda de rezervă), din cauza imposibilității utilizării metodelor precedente.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia deciziei instanței de apel din 14

decembrie 2016, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților inclusiv și în

adresa recurentului la data de 22 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea

de însoțire nr. 35031/4 (f. d. 138), și a fost recepționată de către Biroul Vamal

Centru la data de 02 ianuarie 2017, fapt ce se confirmă prin ștampila cu nr. de

intrare 1 aplicată pe scrisoarea de însoțire din 22 decembrie 2016 prin care în

adresa recurentului a fost expediată copia deciziei (f. d. 146).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 01 martie 2017, în termen.

La data de 29 mai 2017, în adresa intimatului SC ,,Sorinlux” SRL a fost

expediată copia recursului declarat de către Biroul Vamal Centru cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La data de 06 iunie 2017, SC ,,Sorinlux” SRL a depus referință la recursul

declarat de către Biroul Vamal Centru împotriva deciziei instanței de apel din 14

decembrie 2016, solicitând respingerea cererii de recurs, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2017, recursul

declarat de către Biroul Vamal Centru a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de către Biroul Vamal Centru, de a casa integral decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la

respingerea acțiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, conform contractului din 10 iulie 2010,

prelungit prin acordul adițional nr. 2 din 01 decembrie 2012, nr. 3 din 02 ianuarie

2014 și nr. 4 din 04 ianuarie 2016 încheiat cu Yiwu Karma Import & Export Co

LTD și invoice-lui nr. YK60302A, SC ,,Sorinlux” SRL a procurat marfă, și

anume, ciorapi tricotați pentru copii, șlapi, tricouri, pantaloni tricotați din fibre

sintetice pentru fete, tălpi interioare detașabile, foarfece de grădinar, aparate

pentru măsurarea controlului presiunii, și altele (f. d. 11-13, 82).

În scopul vămuirii lotului de mărfuri, prin intermediul brokerului vamal

,,Vamgrup Broker” SRL a depus la Biroul Vamal Chișinău declarația vamală

nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016, ca metodă de declarare a valorii în vamă la

mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova utilizând Metoda 1

- metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza

prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit (f. d. 14-19).

La fel, la caz s-a stabilit că la 14 aprilie 2016 Biroul Vamal Chișinău,

aplicând metoda 6 de determinare a valorii în vamă (metoda de rezervă), a emis

actul de inspecție nr. I 21523 prin care a majorat valoarea în vamă a mărfurilor

importate, SC „Sorinlux” SRL, fiind obligată să achite suplimentar 123 328,97 lei

(f. d. 67 – 69).

Nefiind de acord cu actul de inspecție emis, la data de 21 aprilie 2016 SC

,,Sorinlux” SRL s-a adresat cu o cerere prealabilă către Biroul Vamal Chișinău și

Serviciul Vamal al RM cu privire la anularea Actului de inspecție din 14 aprilie

2016 (pentru declarația vamală nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016) și restituirea

sumei achitate suplimentar în mărime de 123 328,97 lei (f. d. 9).

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Biroul Vamal Chișinău, SC

„Sorinlux” SRL a solicitat anularea Actului de inspecție din 14 aprilie 2016

(pentru declarația vamală nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016), și obligarea

Biroului Vamal Chișinău să restituie suma de 123 328,97 lei încasată suplimentar

de la SC „Sorinlux” SRL pentru vămuirea mărfii importate.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, dispunând anularea deciziei Biroului Vamal

Chișinău expusă în actul de inspecție nr. I 21523 din 14 aprilie 2016 privind

majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate conform declarației vamale nr.

3929 I 21523 din 14 aprilie 2016 și obligarea Biroului Vamal Chișinău să restituie

către SC ,,Sorinlux” SRL suma de 123 328,96 lei cu titlu de drepturi de import

încasate ilegal.

Judecând apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău, instanța de apel

a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Biroul Vamal

Chișinău, și menținerii hotărârii primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut

că autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă în cazul când

există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice,

Faptul că, alte întreprinderi declară alt preț al mărfii, nu poate fi pus ca bază pentru

alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se iau în

considerație următoarele caracteristici: calitatea, existența mărcii comerciale,

reputația pe piață, țara de origine, producătorul.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că autoritatea vamală

nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că, producția importată de către SC

„Sorinlux” SRL are aceeași calitate ca și mărfurile importate de alți agenți

economici, cu atât mai mult că, autoritatea vamală prezintă descifrările deja

majorate de ei.

Au mai conchis că nici actul de inspecție, nici alte înscrisuri prezentate de

către pârât, nu conțin nici o motivare a deciziei privind necesitatea majorării

valorii în vamă a mărfurilor importate, ci doar în unele cazuri, mențiuni de ordin

general privind necorespunderea actelor prezentate cerințelor instituite de pct. 13-

14 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul RM.

Verificând legalitatea și temeinicia concluziilor instanțelor ierarhic

inferioare, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

concluzia instanțelor judecătorești în sensul admiterii acțiunii SC „Sorinlux” SRL

este una greșită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus

de părți în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține prevederile art. 5 din

Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, sistemul de

determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile

introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Valoarea în vamă a mărfurilor este

determinată în conformitate cu prezenta lege, cu tratatele internaționale ratificate

de Republica Moldova, precum și cu actele normative ale Guvernului, adoptate în

scopul executării acestora.

Conform art. 10 a Legii menționate, valoarea în vamă a mărfii introduse pe

teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii

tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii

tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu marfă similară; d) în

baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda

de rezervă. Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda

determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa

respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte

metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în

vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele

prevăzute la lit. d) și e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorința

declarantului.

Potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației

Mondiale a Comerțului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din

08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218 din 01 iunie 2001, taxele vamale se

evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacție.

Prin derogare de la această regulă, dreptul autorității vamale de a stabili,

printr-o echivalență verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în

cazul imposibilității de determinare a valorii reale și în situația unor dubii

rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Aici, se va remarca că în speță la declarația vamală nr. 3929 I 21523 din 14

aprilie 2016 a fost anexat setul de documente conform borderoului: contract de

vânzare-cumpărare, scrisoare de trăsură, carnetul TIR prevăzut de Convenție,

conosamentul prevăzut de Convenție, factura comercială (invoice), certificatul de

origine, declarația vamală a țării de export, pașaportul tehnic a mijlocului de

transport, permisul conducătorului, calculul cheltuielilor de transport, scrisori ale

agenților economici, packing list, iar în baza declarației vamale societatea a

utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu

marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit (f. d. 10).

Astfel, potrivit pct. 14 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002 (în vigoare la data

depunerii declarației și emiterii actului de inspecție), în cazul în care organul

vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la

pct. 13 din prezentul Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal,

identifică riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de

evaluat cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit art. 7 alin.

(2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, organul

vamal solicită în scris declarantului prezentarea necumulativă și doar a celor acte

aferente tranzacției de import a mărfurilor respective care pot justifica valoarea în

vamă anunțată, după cum urmează:

a) orice acord posibil între vânzător și cumpărător care afectează valoarea

în vamă a mărfurilor;

b) contractele cu terțe persoane referitoare la tranzacțiile indirecte;

c) corespondența comercială purtată în vederea încheierii și negocierii

prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată;

d) facturile pentru decontări către persoane terțe în beneficiul vânzătorului,

dacă acestea rezultă din contractele încheiate sau alte acte;

e) documentele contabile ale cumpărătorului, cum ar fi transferurile de

fonduri către exportator sau vânzător sau pentru a obține informații privind

comisioanele, profitul sau cheltuielile generale prin aplicarea metodei deductive

și a valorii calculate (altele decât cele prevăzute la pct.13 al prezentului

Regulament);

f) documentele privind dreptul de proprietate asupra societăților comerciale

implicate în tranzacție, pentru a exclude o posibilă relație de interdependență

dintre vînzător și cumpărător în sensul art.11 alin.(6) din Legea nr.1380-XIII din

20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal;

g) contractul în baza căruia dreptul de proprietate intelectuală este cesionat;

h) copia autentificată de pe declarația de export;

i) documentul de plată pentru cheltuielile de transportare;

j) cataloagele, ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare

/vânzătorului;

k) certificatul de origine, certificatul de calitate eliberat de producător;

l) lista de încărcare.

În cazul în care declarantul nu dispune de careva acte din cele solicitate

suplimentar de organul vamal, declarantul va consemna acest fapt pe solicitarea

scrisă. Declarantul, din proprie inițiativă, este în drept să prezinte și alte acte în

scopul confirmării valorii în vamă anunțate.

Raportând la caz prevederile enunțate în coroborare cu relatările stabilite

instanța de recurs reține drept incorectă concluzia instanțelor de judecată cu

referire la faptul constatării temeiniciei acțiunii înaintate de SC ,,Sorinlux” SRL,

or pârâtul a întocmit fișa-act prin care a solicitat prezentarea documentelor

suplimentare în vederea confirmării veridicității datelor privind valoarea în vamă

anunțată conform declarației vamale nr. 3029 I 21523 din 14 aprilie 2016 (f. d.

66), însă acestea nu au fost prezentate.

În acest context, urmează a fi menționate prevederile art. 7 alin. (2) din

Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, în cazul în care

este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la

cererea autorității vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă

autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în

drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta

lege.

Instanța de recurs apreciază critic constatarea instanțelor de judecată cu

privire la faptul că organul vamal neîntemeiat a emis actul de inspecție, fiind

recalculată și majorată valoarea în vamă a mărfurilor, or, SC ,,Sorinlux” SRL nu

a prezentat actele solicitate suplimentar de organul vamal.

Mai mult ca atât la caz s-a stabilit că la etapa verificării documentelor de

către organul vamal, în baza cărora a fost declarată marfa importată, și anume la

verificarea documentelor anexate și a corectitudinii determinării valorii în vamă

a mărfii declarată de către SC „Sorinlux” SRL, documentele prezentate de agentul

economic nu au furnizat informația necesară pentru confirmarea prețului

tranzacției. Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare se prevăd clauze generale,

fără indicarea sumelor concrete, a prețului pentru o unitate de marfă,

nomenclatorul sortimental al mărfurilor.

Este important a fi subliniat faptul că SC „Sorinlux” SRL la determinarea

valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declarației vamale: nr. 3029 I 21523

din 14 aprilie 2016 urma să prezinte organului vamal toate actele necesare întru

confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacțiilor încheiate.

Totodată, neonorarea obligațiunilor stabilite de legislație, îndreptățește

organul vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul

stabilit de legislație. Alineatul (3) al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal nr.

1380 din 20 noiembrie 1997 prevede că, în cazul în care nu există date ce ar

confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul

în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator)

nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producție) și/sau nu sunt

suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea

în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode stabilite de lege

În aceste condiții sunt lipsite de sens și urmează a fi respinse susținerile

reclamantului, că organul vamal fără argumente ar fi refuzat validarea declarației

vamale, și mai mult ca atât, tot organul vamal a solicitat reclamantului prezentarea

contractelor cu terțe persoane referitoare la tranzacțiile indirecte, copia

autentificată de pe declarația de export, cataloagele, ofertele de preț (listele de

prețuri) ale firmelor producătoare/vânzătorului, certificatul de origine, certificatul

de calitate eliberat de producător, însă acestea nu au fost prezentate.

Ca urmare, cele relatate în ansamblu atestă că temei pentru declararea

ilegalității actului de inspecție întocmit de Biroul Vamal Chișinău la 14 aprilie

2016 nu este, pe când instanțele ierarhic inferioare la emiterea hotărârii au aplicat

greșit normele de drept material, fapt ce generează casarea acestora și respingerea

acțiunii.

Față de cele ce preced și fiind cert că circumstanțele pricinii au fost

constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară

verificarea suplimentară a careva dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe și a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea

acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Centru.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016

și hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 12 august 2016, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială

„Sorinlux” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău

cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei, și se emite o

nouă hotărâre, prin care:

Se respinge acțiunea Societății Comerciale „Sorinlux” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind contestarea

actului administrativ și restituirea sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iuliana Oprea

Judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva