3ra-613/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Vl. Holban (Jud. Botanica mun. Chișinău) dosarul nr. 3ra-613/17 instanța de apel: A. Panov, M. Anton, A. Bostan (Curtea de Apel Chișinău) D E C I Z I E 12 iulie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru, examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 noiembrie 2016, c o n s t a t ă: La 15 iulie 2016 SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului nr. TH-08 din 16.01.2016 și invoice 055744 din 28.05.2016 SRL „Sorinlux” a procurat: cuptoare electrice, îmbrăcăminte pentru sugari, cuverturi, sandale.

Astfel, la postul vamal Chișinău, ținând cont de art. 23 și 24 ale Codului vamal, prin care a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea mărfurilor în circulație liberă, brokerul vamal a completat, stocat și înregistrat pe serverul programului informațional Asycuda World și a tapat declarația vamală în detaliu: 3029 I 33925 din 03.06.2016 de plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit (art.11 a Legii nr.1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal), cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunțarea valorii în vamă, determinată prin metoda nominalizată (metoda 1) în conformitate cu pct.6 a Hotărârii Guvernului nr.600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul RM.

La traversarea frontierei de stat , conform declarației vamale 3029 I 33925 din 03.06.2016, de către SRL „Sorinlux” au fost achitate plățile vamale în sumă de 317502,74 lei pentru marfa procurată. Menționează că din considerente neclare, fără nici un argument, reprezentantul biroului vamal a refuzat validarea declarațiilor vamale completate conform metodei 1 și a întocmit Actul de inspecție din 03.06.2016 (pentru declarația vamală 3029 1 33925 din 03.06.1206), în care a menționat că urmează a majora valoarea în vamă, solicitând de asemenea completarea formularului tipizat DVV-2. La completarea formularului tipizat DVV-2 pentru declarația vamală 3029 I 33925 din 03.06.2016 valoarea în vamă a fost majorată până la suma de 491688,01 lei.

Respectiv, în urma majorării SRL „Sorinlux” a achitat suplimentar suma de 174185,27 lei. La fel, conform contractului din 10.07.2010 și invoice YK160427A din 27.04.2016 SRL „Sorinlux” a procurat: furnituri, anvelope din cauciuc, camere de aer, aragaz. La traversarea frontierei de stat a RM, conform declarației vamale 3029 I 35311 din 09.06.2016, de către SRL „Sorinlux” au fost achitate plățile vamale în sumă de 181513,60 lei, pentru marfa procurată. Din considerente neclare, fără nici un argument reprezentantul biroului vamal a refuzat validarea declarațiilor vamale completate conform metodei I și a întocmit Actul de inspecție din 09.06.2016 (pentru declarația vamală 3029 I 35311 din 09.06.16), în care a menționat că urmează a majora valoarea în vamă, solicitând de asemenea completarea formularului tipizat DVV-2.

La completarea formularului tipizat DVV-2 pentru declarația vamală: 3029 I 35311 din 09.06.16 valoarea în vamă a fost majorată până la suma de 229656,70 lei. Respectiv, în urma majorării SRL„Sorinlux” a achitat suplimentar suma de 48143,1 lei. Pentru devamarea mărfurilor importate SRL „Sorinlux” a achitat în total suma de 222328,37 lei. SRL „Sorinlux” s-a adresat la 13.06.2016 cu cerere prealabilă cu privire la restituirea sumei menționate mai sus, dar nu a primit răspuns. Consideră reclamantul că autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă în cazul când există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un alt preț al mărfii, nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerație următoarele caracteristici: calitatea, existența mărfii comerciale, reputația pe piață, țara origine, producătorul.

Autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă care ar confirma că producția importată de către SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și mărfurile importate de alți agenți economici, cu atât mai mult ca autoritatea vamală prezintă descifrările deja majorate de ei. Solicită anularea Actului de inspecție din 03.06.16 (pentru declarația vamală 3029 I 33925 din 03.06.2016), anularea Actului de inspecție din 09.06.2016 (pentru declarația vamală 3029 I 35311 din 09.06.2016) și obligarea Biroului vamal 2 Chișinău să restituie suma de 222328,37 lei încasată suplimentar de la SRL „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SRL „Sorinlux” a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” și menținută hotărîrea primei instanțe. La 21 martie 2017, în termenul prevăzut de lege, SRL „Sorinlux” a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului a indicat că pct.14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM expune că în cazul în care organul vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la pct.13 din prezentul Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal, identifică riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit alin.(2) art.7 din Legea cu privire la tariful vamal, solicită în scris declarantului prezentarea necumulativă și doar a celor acte aferente tranzacției de import a mărfurilor respective care pot justifica valoarea în vamă anunțată.

În acest sens, susține că careva probe care ar demonstra că există divergențe între datele prezentate de declarant, la materialele cauzei nu au fost prezentate de Biroiu vamal sau identificarea subevaluării prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, la fel, nu a fost demonstrată. Invocă că faptul că alte întreprinderi declară un preț al mărfii mai mare, nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerație următoarele caracteristici: calitatea, existența mării comerciale, reputația pe piață, țara origine, producătorul. Autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă care ar confirma că producția importată de către SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și mărfurile importate de alți agenți economici, cu atît mai mult ca autoritatea vamală prezintă descifrările deja majorate de ei.

Reține că în cazul din speță, la aplicarea metodei a 6-a s-a folosit informația de care dispune autoritatea vamală, privind importurile similare, însă nu s-a anexat nici o probă ce ar confirma prețul la importul de către alți agenți economici a mărfurilor analogice. În același timp instanța de apel a invocat imposibilitatea aplicării metodei 3 (calcularea valorii în baza tranzacțiilor cu mărfurile identice și similare), motivînd inexistența datelor înregistrate la Biroul vamal a mărfii importate din aceeași țară, același importator, aceeași cantitate, calitate.

Menționează că poziția Biroului vamal se contrazice și anume se menționează că aplicarea metodei a 3 (în baza valorii tranzacției cu marfa similară) a fost imposibilă, deoarece nu există date înregistrate la Biroul vamal a mărfii importate 3 din aceeași tară, același importator, aceeași cantitate, calitate, dar la aplicarea metodei a 6-a unde la fel se folosesc datele importurilor similare, Biroul vamal a găsit marfa similară. Adică metoda a 6 este aceeași metodă a 3-a doar cu aplicarea flexibilității. Astfel, în opinia recurentului nici unul din temeiurile invocate în pct. 13 a Hotărîrii Guvernului nr.600 nu a fost probat, respectiv divergența documentelor nu a fost demonstrată, pe cînd se invocă dreptul de a solicita suplimentar documentele enumerate în pct.14,15 al regulamentului sus menționat, ceea ce este ilegal.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Conform art. 173 Cod vamal, mărfurile și mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile și mijloacele de transport a căror destinație vamală se modifică, alte mărfuri și mijloace de transport în cazurile stabilite în condițiile legii sânt declarate organului vamal.

Conform art. 5 alin.(2) din Legea cu privire la tariful, modul și condițiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse și scoase de pe teritoriul vamal, precum și forma declarației se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislația și cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte. Conform Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08.05. 2001, ratificat prin Legea nr.218-XV din 01.06.2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacție. Prin derogare de la această regulă, dreptul autorității vamale de a stabili, printr-o echivalență verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilității de determinare a valorii reale și în situația unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Din materialele dosarului rezultă că pe perioada de 03.06.2016-09.06.2016 SRL „Sorinlux” a importat marfa în asortiment conform declarațiilor vamale de import definitiv DV nr. 3029 I 33925 din 03.06.2016; 3029 I 35311 din 09.06.2016, ca metodă de declarare a valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova utilizând metoda 1 - metoda de evaluare în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit. Invocând existența temeiurilor prevăzute de art. 8 pct. 1, 2 și 3 al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, Biroul vamal Chișinău a emis actele de inspecție prin care a majorat valoarea în vamă, SRL „Sorinlux” fiind obligată să achite suplimentar 222 328,37 lei.

Considerând ilegale acțiunile autorității vamale, la 13 iunie 2016 SRL „Sorinlux” s-a adresat cu o cerere prealabilă cu privire la anularea actului de 4 inspecție din 09 iunie 2016, actului de inspecție din 03 iunie 2016 și restituirea sumei achitate suplimentar în mărime de 222328,37 lei, însă nu a primit răspuns la cererea respectivă. Prima instanță și instanța de apel, fiind investite cu judecarea cauzei, au respins acțiunea, stabilind că Biroul vamal Chișinău corect a aplicat la caz metoda pentru determinarea valorii în vamă a mărfii-metoda de rezervă nr.6, în timp ce SRL „Sorinlux” nu a prezentat pe deplin organului vamal informația necesară pentru confirmarea valorii în vamă. Iar neonorarea obligațiunilor stabilite de legislație, îndreptățește organul vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul stabilit de legislație.

Instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiate constatările instanțelor ierarhic inferioare. Întru susținerea concluziilor sale instanța de recurs menționează că în conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse.

Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art.8 din Legea cu privire Ia tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă și oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii și suplimentare), prezentate de declarant, și corespunderea lor cu cerințele stabilite.

Conform pct. 13 și 14 a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr.600 din 14.05.2002, pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate declarantul este obligat să prezinte organului vamal următoarele acte: a) contractul aferent tranzacției de import și acordurile adiționale la el; b) factura (invoice) sau în cazul tranzacțiilor condițional valorice - proforma factura (proforma invoce); c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată în cazul achitării prealabile; d) documentele de transport care au însoțit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internațională), Carnetul TIR, Declarația de tranzit (TI), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim), Scrisoarea de trăsură pentru transportul internațional de mărfuri pe cale ferată; e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediție în cazul în care se impun potrivit condițiilor de livrare; f) polița sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condițiilor de livrare, fie asigurate la inițiativa declarantului.

Dar totodată este în drept să prezinte și alte acte din proprie inițiativă în scopul confirmării valorii în vamă anunțate. În acest sens, biroul vamal Chișinău, conform art. 7 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal al RM și a Hotărârii Guvernului 600 din 14.05.2002, prin fișa-act întocmită pentru declarațiile vamale menționate, a solicitat de la agentul economic prezentarea unor acte aferente tranzacției de import în vederea 5 confirmării datelor declarate inițial, precum: corespondența comercială purtată în vederea încheierii și negocierii prețului; cataloagele, ofertele de prețuri ale firmelor producătoare/vânzătorului; copia autentificată de pe declarația de export.

În același context, conform Capitolului II Secțiunea 1 pct.73 al Regulamentului de care a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005, dacă există îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, organul vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe. Dacă informațiile și documentele prezentate nu sunt pe măsură să dovedească exactitatea valorii în vamă declarate, organul vamal are dreptul să refuze determinarea valorii în vamă pe baza prețului de tranzacție. Înainte a lua o decizie finală, biroul vamal comunică importatorului, în scris, la cerere motivele refuzului refuzului.

In același mod se procedează și în cazul în care importatorul nu prezintă, în termenul stabilit, documentele solicitate de organul vamal. Astfel, documentele solicitate de organul vamal urmau a fi prezentate pe deplin de către SRL „Sorinlux” pentru a furniza informația necesară întru confirmarea valorii în vamă. La caz s-a stabilit că la etapa verificării documentelor de către organul vamal, în baza cărora a fost declarată marfa importată, și anume la verificarea documentelor anexate și a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarată de către SRL „Sorinlux”, documentele prezentate de agentul economic nu au furnizat informația necesară pentru confirmarea prețului tranzacției.

Astfel, în contractele de vânzare-cumpărare se prevăd clauze generale, fără indicarea sumelor concrete, a prețului pentru o unitate de marfa, nomenclatorul sortimental al mărfurilor. Prețul mărfii care face obiectul vânzării este prevăzut într- o suma de bani, însă nu se menționează și cantitatea preconizată fiind astfel încălcat (pct. 15 HG 600). Declarantul nu poate confirma condiția de livrare CPT declarată la mărfurile importate din China, or, conform contractului de vânzare-cumpărare sânt prevăzute alte condiții de livrare (CFR, FOB) și în prețul mărfii nu sunt incluse cheltuielile de transport. De asemenea, conform contractului cu Turcia în pct. 3 prevede, că în prețul mărfii este inclus ambalajul și cheltuieli de încărcare, iar potrivit declarației vamale depusă de reclamant este indicat în prețul mărfii și cheltuielile de transport fără careva justificări.

Deoarece actele prezentate organului vamal conțin discrepanțe, dar totodată de către SRL „Sorinlux” nu au fost prezentate actele obligatorii solicitate aferente tranzacției de import care ar justifica valoarea în vamă anunțată, organul vamal, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea cu privire la tariful vamal, a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta informații pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informația și documentele necesare, respectiv în situația creată organul vamal, neavînd posibilitatea de a aplica oarecare din metodele indicate, a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă.

6 Totodată, neonorarea obligațiunilor stabilite de legislație, îndreptățește organul vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul stabilit de legislație. Punctul 3 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal prevede că, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producție) și/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode stabilite de lege.

Prin urmare, din cauza imposibilității utilizării metodelor precedente, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor s-a utilizat metoda 6 – metoda de rezervă. Metodele 2 și 3 de calculare a valorii în vamă a mărfurilor în baza tranzacțiilor cu mărfurile identice sau similare nu au putut fi aplicate deoarece organul vamal nu dispune de informații privind tranzacții cu marfa identică sau similară și nici declarantul a prezentat astfel de informații. Metoda în baza costului unitar al mărfii (metoda nr.4) nu a putut fi aplicată deoarece vamal nu dispune de informații privitor la prețul de realizare pe piața internă a mărfii și nici declarantul nu a prezentat astfel de informații relevante. Metoda 5 -în baza valorii calculate, la fel, a fost imposibil de aplicat, deoarece nu s-a prezentat calculul de producere al mărfii de evaluat.

Astfel, în condițiile în care s-a stabilit că SRL „Sorinlux” nu a prezentat actele obligatorii și cele solicitate aferente tranzacției de import care ar justifica valoarea în vamă anunțată, instanța de recurs consideră justă aprecierea primei instanțe că autoritatea vamală, pe parcursul etapei de verificare a corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă a mărfii, din cauza imposibilității utilizării metodelor 2 si 3 de calculare a valorii în vamă a mărfurilor, a utilizat metoda 6 (metoda de rezervă).

Astfel, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare corect au apreciat ca fiind legale acțiunile Biroului vamal Chișinău și corect a aplicat la caz metoda pentru determinarea valorii în vamă a mărfii – metoda de rezervă nr. 6. Din considerentele menționate și avînd în vedere că decizia instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 și hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016, în cauza civilă la 7 cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu Iurie Bejenaru 8