3ra-1403/17 — constatarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1403/17

Instanța de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău – V. Varaniță,

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai,

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Sorinlux” SRL,

în cauza civilă la acțiunea Societății Comerciale „Sorinlux” SRL împotriva

Serviciului Vamal și Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 22 iunie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Sorinlux” SRL, s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din data de 24 august 2016,

C O N S T A T Ă:

Societatea Comercială „Sorinlux” SRL (în continuare SC „Sorinlux” SRL) la

data de 16 iunie 2017 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal

Chișinău, prin care a solicitat anularea actului de inspecție din data de 30 aprilie

2016, restituirea plății încasate suplimentar pentru vămuirea mărfii importate în sumă

de 81 671,10 lei ( f.d. 4-5).

În motivarea cererii reclamanta a indicat, că în temeiul contractului nr.TH-07

din data de 13 ianuarie 2014 și invoce 055729 din 27 aprilie 2016 a procurat:

cuptoare electrice, aragaz de masă, scări, șlapi. La postul vamal Chișinău, brokerul

vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului informațional Asycuda

World și tapat declarația vamală în detaliu 3029 I 26018 din 30 aprilie 2016 de

plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii

în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de

plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunțarea valorii în vamă,

determinată prin metoda nominalizată (metoda 1).

Astfel, la traversarea frontierei de stat conform declarației vamale - 3029 I

26018 din 30 aprilie 2016 a achitat plățile vamale în sumă de 174 708,61 lei pentru

marfa procurată.

1

Colaboratorul vamal din considerente neclare, fără nici un argument a refuzat

validarea declarațiilor vamale completate conform metodei 1 și a întocmit Actul de

inspecție din 30 aprilie 2016 în care a menționat, că urmează de determinat valoarea

mărfii în vamă după metoda 6, solicitând completarea formularului tipizat DVV-2.

Astfel, la completarea formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost

majorată pentru declarația vamală 3029 I 26018 din 30 aprilie 2016 până la suma de

256 379,71 lei.

Nefiind de acord cu actul de inspecție și cu metoda de declarare a valorii mărfii

în vamă și completarea formularului tipizat DVV – 2, la data de 04 mai 2016 s-a

adresat cu cerere prealabilă cu privire la restituirea sumei achitate în plus, dar nu a

primit răspuns.

În opinia reclamantei actul de inspecție este ilegal și solicită a fi anulat, ori

colaboratorul vamal în cazul depistării unor nereguli de îndeplinire a declarației

vamale conform metodei 1, urma să argumenteze de ce documentele prezentate le-a

considerat insuficiente sau neveridice, ceea ce nu a fost făcut. De asemenea, potrivit

legislației vamale colaboratorul vamal face mențiuni pe versoul DVV-1 în cazul în

care se impune rectificarea calculelor efectuate de către reclamant, însă acesta a

solicitat completarea DVV 2, invocând că SC „Sorimlux” SRL a dat acordul la

majorarea valorii în vamă, fapt care nu corespunde realității.

În susținerea declarării corecte a valorii mărfii în vamă prin metoda 1

reclamanta a indicat, că aceasta a prezentat datele cu privire la prețul veridic a mărfii

importate. În cazul în care metoda 1 nu poate fi aplicată autoritatea vamală este în

drept să determine valoarea în vamă după alte metode de verificare, decât cea aleasă

de către agentul economic. La caz, colaboratorul vamal a aplicat metoda 6 de

determinare a valorii mărfii în vamă, adică în baza tranzacțiilor cu mărfuri similare.

În opinia agentului economic declararea unui alt preț pentru marfa similară de

către alți agenți economici nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la

determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerație următoarele caracteristici:

calitatea, existența mării comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul.

Biroul vamal nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că producția

importată de către SC „Sorinlux” SRL are aceiași calitate ca și mărfurile importate de

alți agenți economici, cu atât mai mult că autoritatea vamală prezintă descifrările deja

majorate de ei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 august 2016,

acțiunea depusă de către SC „Sorinlux” SRL a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată

( f.d. 99, 102-111).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 22 iunie 2017 a respins apelul

declarat de către SC „Sorinlux” SRL, a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din data de 24 august 2016 ( f.d. 139, 140-150).

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 12 octombrie 2017

SC „Sorinlux” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

2

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii ( f.d. 156-159).

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată au

interpretat esențial și aplicat eronat normele de drept material. Biroul Vamal nu a fost

în drept de a determina valoarea mărfii în vamă după metoda 6, ori această metodă se

aplică doar în cazul în care valoarea mărfii nu poate fi determinată prin metoda

precedentă. De asemenea, biroul vamal nu a prezentat nici o probă ce ar confirma

prețul la import de către alți agenți economici pentru aceiași marfă.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

22 iunie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 13

septembrie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către SC „Sorinlux” SRL, la data de

12 ocotmbrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SC

„Sorinlux” SRL, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SC „Sorinlux” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SC „Sorinlux” SRL, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea Ccomercială „Sorinlux” SRL se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4