3ra-1403/17 — constatarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1403/17 — constatarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1403/17
Instanța de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău – V. Varaniță,
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai,
Î N C H E I E R E
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,
judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,
examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Sorinlux” SRL,
în cauza civilă la acțiunea Societății Comerciale „Sorinlux” SRL împotriva
Serviciului Vamal și Biroului Vamal Chișinău privind contestarea actelor
administrative,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 22 iunie 2017, prin care
s-a respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Sorinlux” SRL, s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din data de 24 august 2016,
C O N S T A T Ă:
Societatea Comercială „Sorinlux” SRL (în continuare SC „Sorinlux” SRL) la
data de 16 iunie 2017 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura
contenciosului administrativ împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal
Chișinău, prin care a solicitat anularea actului de inspecție din data de 30 aprilie
2016, restituirea plății încasate suplimentar pentru vămuirea mărfii importate în sumă
de 81 671,10 lei ( f.d. 4-5).
În motivarea cererii reclamanta a indicat, că în temeiul contractului nr.TH-07
din data de 13 ianuarie 2014 și invoce 055729 din 27 aprilie 2016 a procurat:
cuptoare electrice, aragaz de masă, scări, șlapi. La postul vamal Chișinău, brokerul
vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului informațional Asycuda
World și tapat declarația vamală în detaliu 3029 I 26018 din 30 aprilie 2016 de
plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii
în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de
plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunțarea valorii în vamă,
determinată prin metoda nominalizată (metoda 1).
Astfel, la traversarea frontierei de stat conform declarației vamale - 3029 I
26018 din 30 aprilie 2016 a achitat plățile vamale în sumă de 174 708,61 lei pentru
marfa procurată.
1
Colaboratorul vamal din considerente neclare, fără nici un argument a refuzat
validarea declarațiilor vamale completate conform metodei 1 și a întocmit Actul de
inspecție din 30 aprilie 2016 în care a menționat, că urmează de determinat valoarea
mărfii în vamă după metoda 6, solicitând completarea formularului tipizat DVV-2.
Astfel, la completarea formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost
majorată pentru declarația vamală 3029 I 26018 din 30 aprilie 2016 până la suma de
256 379,71 lei.
Nefiind de acord cu actul de inspecție și cu metoda de declarare a valorii mărfii
în vamă și completarea formularului tipizat DVV – 2, la data de 04 mai 2016 s-a
adresat cu cerere prealabilă cu privire la restituirea sumei achitate în plus, dar nu a
primit răspuns.
În opinia reclamantei actul de inspecție este ilegal și solicită a fi anulat, ori
colaboratorul vamal în cazul depistării unor nereguli de îndeplinire a declarației
vamale conform metodei 1, urma să argumenteze de ce documentele prezentate le-a
considerat insuficiente sau neveridice, ceea ce nu a fost făcut. De asemenea, potrivit
legislației vamale colaboratorul vamal face mențiuni pe versoul DVV-1 în cazul în
care se impune rectificarea calculelor efectuate de către reclamant, însă acesta a
solicitat completarea DVV 2, invocând că SC „Sorimlux” SRL a dat acordul la
majorarea valorii în vamă, fapt care nu corespunde realității.
În susținerea declarării corecte a valorii mărfii în vamă prin metoda 1
reclamanta a indicat, că aceasta a prezentat datele cu privire la prețul veridic a mărfii
importate. În cazul în care metoda 1 nu poate fi aplicată autoritatea vamală este în
drept să determine valoarea în vamă după alte metode de verificare, decât cea aleasă
de către agentul economic. La caz, colaboratorul vamal a aplicat metoda 6 de
determinare a valorii mărfii în vamă, adică în baza tranzacțiilor cu mărfuri similare.
În opinia agentului economic declararea unui alt preț pentru marfa similară de
către alți agenți economici nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la
determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerație următoarele caracteristici:
calitatea, existența mării comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul.
Biroul vamal nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că producția
importată de către SC „Sorinlux” SRL are aceiași calitate ca și mărfurile importate de
alți agenți economici, cu atât mai mult că autoritatea vamală prezintă descifrările deja
majorate de ei.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 august 2016,
acțiunea depusă de către SC „Sorinlux” SRL a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată
( f.d. 99, 102-111).
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 22 iunie 2017 a respins apelul
declarat de către SC „Sorinlux” SRL, a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica,
mun. Chișinău din data de 24 august 2016 ( f.d. 139, 140-150).
Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 12 octombrie 2017
SC „Sorinlux” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea
2
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri
privind admiterea acțiunii ( f.d. 156-159).
În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată au
interpretat esențial și aplicat eronat normele de drept material. Biroul Vamal nu a fost
în drept de a determina valoarea mărfii în vamă după metoda 6, ori această metodă se
aplică doar în cazul în care valoarea mărfii nu poate fi determinată prin metoda
precedentă. De asemenea, biroul vamal nu a prezentat nici o probă ce ar confirma
prețul la import de către alți agenți economici pentru aceiași marfă.
În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
22 iunie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 13
septembrie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului
lipsește.
În aceste circumstanțe recursul depus de către SC „Sorinlux” SRL, la data de
12 ocotmbrie 2017, se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SC
„Sorinlux” SRL, este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,
că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a
apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute
ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,
fapt inadmisibil în recurs.
Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
3
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 al. 2, 3 și 4.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către SC „Sorinlux” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal
invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către SC „Sorinlux” SRL, inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Recursul, declarat de către Societatea Ccomercială „Sorinlux” SRL se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecători Iurie Bejenaru
Maria Ghervas
4