3ra-750/18 — Contestarea actului administrativ.

dosarul nr. 3ra – 750/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Central)

Judecătorul: D. Crigan,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru,

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean,

judecători Nicolae Craiu,

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sorinlux”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 02 iunie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”

(în continuare SRL ”Sorinlux”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actelor de inspecție

nr. 3029I27754 din 05 aprilie 2017; nr. 3029I27809 din 05 aprilie 2017;

nr. 3029I28234 din 06 aprilie 2017 și a actului de inspecție nr. 3029I28223 din

06 aprilie 2017 cu obligarea Biroului Vamal Centru de a restitui suma încasată

suplimentar pentru devamarea mărfii în mărime de 237432 lei.

În motivarea acțiunii, SRL ”Sorinlux” a invocat că, conform contractului

TR-1/H2h din 19 septembrie 2016 și Invoice nr. 053408 din 30 martie 2017,

SRL „Sorinlux” a procurat: cuptoare electrice, aragazuri și șlapi. Conform

contractului nr. 11 din 01 iunie 2016 și Invoice nr. 16LYSUNNY131 din

20 februarie 2017, contractului nr. 11 din 01 iunie 2016 și Invoice

nr. 16LYSUNNY123A din 06 februarie 2017 și contractului nr. 11 din

1

01 iunie 2016 și Invoice nr. 16LYSUNNY123B din 06 februarie 2017

SRL „Sorinlux” a procurat veselă.

Reclamantul menționează că, la traversarea frontierei de stat a Republicii

Moldova, conform declarației vamale: nr. 3029I27754 din 05 aprilie 2017 de

către SRL „Sorinlux” au fost achitate plățile vamale în suma de 163634,26 lei

pentru marfa procurată;

- nr. 3029I27809 din 05 aprilie 2017 de către SRL „Sorinlux” au fost

achitate plățile vamale în suma de 108081,44 lei pentru marfa procurată;

- nr. 3029I28234 din 06 aprilie 2017 de către SRL „Sorinlux” au fost

achitate plățile vamale în suma de 111367,18 lei pentru marfa procurată;

- nr. 3029I28223 din 06.04,2017 de către SRL „Sorinlux” au fost achitate

plățile vamale în suma de 111795,44 lei pentru marfa procurată.

SRL „Sorinlux” susține că, funcționarul biroului vamal a refuzat validarea

declarației și a întocmit: Actul de inspecție din 05 aprilie 2017 (pentru declarația

vamală nr. 3029I27754 din 05 aprilie 2017) privind calculul drepturilor de

import/export, prin care a fost majorată suma până la 358662,68 lei, (suplimentar

fiind achitata suma de 195028,42 lei);

- Actul de inspecție din 05 aprilie 2017 (pentru declarația vamală

nr. 3029I27809 din 05 aprilie 2017) privind calculul drepturilor de import/export,

prin care a fost majorată suma până la 111834,48 lei, (suplimentar fiind achitata

suma de 3752,04 lei);

- Actul de inspecție din 06 aprilie 2017 (pentru declarația vamală

nr. 3029I28234 din 06 aprilie 2017) privind calculul drepturilor de import/export,

prin care a fost majorată suma până la 129854,48 lei, (suplimentar fiind achitata

suma de 18487,21 lei);

- Actul de inspecție din 06 aprilie 2017 (pentru declarația vamală

nr. 3029I28223 din 06 aprilie 2017) privind calculul drepturilor de import/export,

prin care a fost majorată suma până la 131958,77 lei, (suplimentar fiind achitata

suma de 20163,33 lei).

Reclamantul susține că la 12 aprilie 2017 a depus cererea prealabilă cu

privire la anularea actelor de inspecție și restituirea sumelor menționate anterior

însă, aceasta a fost lăsată fără soluționare.

SRL „Sorinlux” consideră că autoritatea vamală este în drept să determine

valoarea în vamă în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate

de declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un alt preț al

mărfii, nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece în cazul determinarii

similitudinii mărfurilor se iau în considerație următoarele caracteristici: calitatea

mărfii comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul. Autoritatea

vamală nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că producția importată de

către SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și mărfurile importate de alți agenți

2

economici, cu atât mai mult ca autoritatea vamală prezintă descifrările deja

majorate de ei.

Reclamantul solicită anularea actelor de inspecție nr. 3029I27754 din

05 aprilie 2017; nr.3029I27809 din 05 aprilie 2017; nr.3029I28234 din

06 aprilie 2017 și a actului de inspecție nr. 3029I28223 din 06 aprilie 2017,

obligarea Biroului Vamal Centru de a restitui suma de 237432 lei, încasată

suplimentar pentru devamarea mărfii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 06 iulie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Sorinlux” a fost respinsă ca

fiind nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că documentele prezentate

de SRL „Sorinlux”, contractual de vânzare-cumpărare nu conține informația

relevantă confirmării tranzacției cu privire la preț pentru o unitate de marfă, nu

este stabilită legătura între factura comercială (invoice) cu tranzacția existentă, ca

parte integrantă a contractului. Astfel, dat fiind faptul că reclamantul nu a

prezentat toate documentele care permit calcularea valorii în vamă a mărfii

conform metodei I și celelalte metode succesive, pârâtul just a aplicat metoda de

rezervă și a întocmit actele de inspecție contestate, contrar celor indicate în

cererea de chemare în judecată.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 06 iulie 2017,

SRL „Sorinlux” a depus cerere de apel nemotivată, iar la 22 septembrie 2017

cerere de apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Central)

din 06 iulie 2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii (f.d. 63, 77-

81).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018 s-a respins apelul

declarat de către SRL „Sorinlux”. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Central) din 06 iulie 2017.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 05 aprilie 2018

SRL „Sorinlux” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018 și a hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 06 iulie 2017 cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia

Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018 din motiv că instanța de apel a

emis soluția dată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul relevă că, de către organul vamal nu au fost prezentate dovezi ce

ar demonstra careva încălcări din partea declarantului, dar și probe care ar

confirma că producția importată de SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și

mărfurile importate de către alți agenți economici și a aplicat metoda 6 cu

3

încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Consideră că a fost interpretat eronat art. 11 din Legea cu privire la tariful

vamal, pct. 33,34 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă

a mărfurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, fapt

ce a dus la ilegalitatea deciziei contestate.

Opinează că decizia recurată contravine practicii judiciare a Curții Supreme

de Justiție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

13 februarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Sorinlux” în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

4

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Sorinlux”,

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

5

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Sorinlux”, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Sorinlux”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean

judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

6