3ra-1134/16 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Tatiana Avasiloaie 3ra-1134/16

Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță.

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

societatea cu răspundere limitată „Sorinlux”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la

anularea actului de inspecție din data de 02.04.2015, obligarea pîrîtului să

restituie suma de 16813, 63 lei încasate suplimentar și repararea prejudiciului

moral,

c o n s t a t ă:

La data de 25 mai 2015 societatea cu răspundere limitată „Sorinlux” în

continuare (SRL „Sorinlux”) a depus o cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cerereii, reclamantul a invocat că, potrivit contractului YP15

din 26.01.2015 și invoice PT14D059 din 04.02.15, SRL „Sorinlux” a procurat

mașini manuale pentru tuns iarba neelectrice. La postul vamal Chișinău,

brokerul vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului

informațional Asycuda World și tapat declarația vamală în detaliu: 1 - 3029 I

17180 din 02.04.15 de plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu

determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa

respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit (art. 11 a Legii nr. 1380

din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal), cu completarea formularului tipizat

DVV-1 pentru anunțarea valorii în vamă, determinată prin metoda nominalizată

(metoda 1) în conformitate cu pct.6 a Hotărîrii Guvernului nr.600 din

14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul RM.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii

în vamă colaboratorii vamali au constatat că metoda I de determinare a valorii în

vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc

condițiile prevăzute de art.11 a Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la

tariful vamal.

Menționează că la traversarea frontierei de stat a RM, conform declarației

vamale I - 3029 I 17180 din 02.04.15 de către SRL „Sorinlux” au fost achitate

plățile vamale în sumă de 240911,81 lei pentru marfa procurată. Din

considerente neclare, fără nici un argument reprezentantul biroului vamal a

refuzat validarea declarației vamale completate conform metodei I și a întocmit

Actul de inspecție din 02.04.15 privind calculul (recalculul) drepturilor de

import/export, prin care a fost majorată suma pînă la 257725,44 lei.

Respectiv, în urma majorării SRL „Sorinlux” a achitat suplimentar suma de

16813,63 lei. Nu este de acord cu acțiunile biroului vamal și cu conținutul

Actului de inspecție din 02.04.15 și consideră că a fost întocmit ilegal și

neîntemeiat.

Reclamantul la 16.04.2015 s-a adresat cu cerere prealabilă privind

restituirea sumei menționate mai sus, iar la data de 06.05.2015 a fost emis

răspunsul nr. 4043 pe care îl consideră ilegal.

Valoarea în vamă anunțată, este veridică și este confirmată prin actele

comerciale, de trăsură, bancare respective, contractul, factura comercială,

dispoziția de plată, certificatul de origine, parking list. Dacă autoritatea

vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să

determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de lege.

La etapa verificării documentelor de către organul vamal în baza cărora a

fost declarată marfa importată și anume la verificarea documentelor anexate și a

corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarată de către

SRL”Sorinlux”organul vamal a stabilit faptul că documentele prezentate nu

confirmă valoarea în vamă a mărfii declarate deoarece nu este prezentat setul

complet de documente obligatorii, astfel fiind constatate divergențe în datele

conținute în actele prezentate.

Ulterior reieșind din faptul că actele prezentate nu au fost complete și

conțin divergențe , organul vamal prin actele de inspecție privind calculul

(recalculul) drepturilor de import/export a majorat valoarea în vamă, a aplicat

metoda 6 de rezervă.

Autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă care ar confirma că

producția importată de către SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și mărfurile

importate de alți agenți economici, cu atît mai mult ca autoritatea vamală

prezintă descifrările deja majorate de ei.

A solicitat obligarea Biroului Vamal Chișinău să prezinte Actul de

inspecție din 02.04.15, anularea Actului de inspecție din 02.04.2015, obligarea

Biroului Vamal Chișinău să restituie sumă de 16813,63 lei, încasată suplimentar

de la SRL „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate, încasarea de la Biroul

Vamal Chișinău în beneficiul SRL „Sorinlux” prejudiciul moral în mărime de

10000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 iulie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat actul de inspecție a Biroului Vamal

Chișinău nr.3029 I 17180 din 02.04.2015 (cod declarat BRK46206), s-a încasat

de la Biroul Vamal Chișinău în beneficiul SRL „Sorinlux” suma de

16813,631ei, suma drepturilor de import încasate în plus, în rest pretențiile cu

privire la repararea prejudiciului moral au fost respinse ca fiind neîntemeiate

(f.d.57-60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, s-a admis apelul

declarat de către Biroul Vamal Chișinău, s-a casat hotărîrea judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 08 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal

Chișinău cu privire la anularea actului de inspecție din data de 02 aprilie 2015,

obligarea pîrîtului să restituie suma de 16813,63 lei, încasarea suplimentar și

repararea prejudiciului moral. Și s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a respis

acțiunea SRL”Sorinlux”, ca neîntemeiată (f.d.86-96).

La 09 iunie 2016, SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs a invocat că decizia curții de apel este una

ilegală și neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a legii, cît

și cu aprecierea arbitrară a probelor(f.d101-103).

La data de 08 iulie 2016, Biroul Vamal Chișinău a depus referință,

indicînd că cu recursul declarat de către SRL”Sorinlux” nu sunt deacord, î-l

consideră ca neîntemeiat și care urmează a fi declarat ca fiind

inadmisibil(f.d.108-112).

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarate de către

SRL”Sorinlux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și

a hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarate de către

SRL”Sorinlux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie

temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarate de către SRL”Sorinlux”ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursurile declarate de către societatea cu

răspundere limitată „Sorinlux”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas