3ra-166/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani dosarul nr. 3ra-166/2018

judecător: V. Ciumac

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Simciuc, I. Țurcan, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Santacruz”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Santacruz” împotriva Serviciului Vamal cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin

care s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal și s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017 cu pronunțarea unei noi

hotărâri de încetare a procesului,

c o n s t a t ă :

La 11 ianuarie 2017 SRL „Santacruz” s-a adresat în instanța de judecată

cu cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 iunie 2016 la antrepozitul vamal al

întreprinderii SRL „Santacruz” s-au prezentat inspectorii Serviciului Vamal, care

au efectuat un control de corectitudine a prezentării informațiilor de păstrare a

mărfii sub supravegherea vamală la antrepozitul vamal.

În urma verificării, abateri nu au fost depistate.

Iar, la 29 septembrie 2016, SRL „Santacruz” a depus declarația vamală de

import definitiv și toate documentele de însoțire: invoice-le, cu indicarea

prețurilor și defecțiunilor al fiecărui mijloc, packing Est, cu indicii greutății,

certificatului de la exportator, cu indicii anilor de producere și orelor de

exploatare a tehnicii, certificat de origine, eliberat de Camera de Comerț și

Industrie a Japoniei cu indicii anilor de producere și modelelor tractoarelor

importate, raportul de expertiză al Camerei de Comerț și Industrie al Republicii

1

Moldova cu obiectivele determinării anului de producere și stării tehnice al

tehnicii agricole importate, pentru a efectua importul definitiv al minitractoarelor

japoneze uzate.

Pentru plata impozitelor, aferente importului definitiv menționat, SRL

„Santacruz” a transferat la bugetul de stat suma de 50 000 lei la 30 septembrie

2016, dar brocherii vamali le-au comunicat că colaboratorii Serviciului Vamal au

ridicat de la ei toate documentele primare, inclusiv și declarațiile vamale pentru

verificare.

La 03 octombrie 2016, inspectorul superior al Serviciului Vamal, Cebanu

Octavian a întocmit procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate

sub control vamal, cu interdicția de a ridica marfa indicată în Anexa nr. l la

procesul-verbal în cantitate de 36 de unități, adică toate minitractoarele care se

aflau la antrepozit, până la efectuarea expertizei mărfurilor, deși în documentele

prezentate la 19 septembrie 2016, au fost anexate și rapoartele de expertiză

respective.

Afirma reclamantul că, tot atunci, inspectorii respectivi, au blocat în

programul vamal Asycuda World declarațiile introduse.

Astfel, la 31 octombrie 2016 SRL „Santacruz” a depus o cerere pe numele

Șefului Serviciului Vamal în care a fost descrisă situația creată, solicitându-se

luarea măsurilor și deblocarea activității întreprinderii, cauzată de tergiversarea

procedurilor descrise mai sus, apoi la 28 noiembrie 2016 a fost depusă o

reclamație în care s-au expus argumente suplimentare referitor la acțiunile ilegale

organului vamal.

La 21 decembrie 2016 a fost depusă la Serviciul Vamal cererea prin care

s-a solicitat anularea procesului-verbal de reținere a mărfii din data de 03

octombrie 2016 și restituirea documentelor primare de însoțire a mărfii ridicate pe

marginea controlului, la care au primit răspuns la 05 ianuarie 2017 și 06 ianuarie

2017, cu care reclamantul nu a fost de acord.

Solicită reclamantul anularea procesului-verbal din 03 octombrie 2016 de

reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal, cu interdicția de a

ridica marfa indicată în anexa nr. l al procesului-verbal, precum și obligarea

Serviciul Vamal să restituie documentele primare de însoțire a mărfii ridicate pe

marginea controlului și încasarea prejudiciului moral estimat la suma de 100 000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017

acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulat procesul-verbal emis de Serviciul

Vamal la 03 octombrie 2016 de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub

control vamal ca ilegal. A fost obligat Serviciul Vamal să restituie SRL

„Santacruz” documentele primare de însoțire a mărfii ridicate pe marginea

controlului. În rest pretențiile au fost respinse ca nefondate.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 16 iunie 2017, Serviciul

Vamal a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

din 06 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 s-a admis

apelul declarat de Serviciul Vamal. S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 06 iunie 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a

încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Santacruz” împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului

administrativ, pe motiv că cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

La 11 decembrie 21017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 227, Vol. I).

Iar, la 19 decembrie 2017 și 15 februarie 2018, SRL „Santacruz” a

declarat recurs și respectiv recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 11 decembrie 2017 (f.d. 227, Vol. I), iar la materialele

cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, SRL „Santacruz” a indicat că consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material ce guvernează raportul juridic litigios.

A mai indicat recurentul că instanțele de judecată nu au calificat corect,

din punct de vedere juridic acțiunea cu care au fost investite, fapt ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei, invocând totodată motive de fapt și de drept similare

celor din instanța de apel și prima instanță.

Totodată, SRL „Santacruz” în susținerea recursului a mai invocat aceliași

argumente de fapt și de drept ca și instanțele inferioare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 23 ianuarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Astfel, la 28 februarie 2018, Serviciul Vamal a depus referință, prin care

și-a exprimat opinia față de recursul înaintat, solicitând respingerea acestuia ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

3

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, SRL „Santacruz” în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Santacruz”, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Santacruz” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

5