3ra-166/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani dosarul nr. 3ra-166/2018 judecător: V. Ciumac instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: N. Simciuc, I. Țurcan, V. Sîrbu Î N C H E I E R E 28 februarie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu judecători Ion Druță, Galina Stratulat examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Santacruz”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Santacruz” împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal și s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a procesului, c o n s t a t ă : La 11 ianuarie 2017 SRL „Santacruz” s-a adresat în instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 iunie 2016 la antrepozitul vamal al întreprinderii SRL „Santacruz” s-au prezentat inspectorii Serviciului Vamal, care au efectuat un control de corectitudine a prezentării informațiilor de păstrare a mărfii sub supravegherea vamală la antrepozitul vamal. În urma verificării, abateri nu au fost depistate.

Iar, la 29 septembrie 2016, SRL „Santacruz” a depus declarația vamală de import definitiv și toate documentele de însoțire: invoice-le, cu indicarea prețurilor și defecțiunilor al fiecărui mijloc, packing Est, cu indicii greutății, certificatului de la exportator, cu indicii anilor de producere și orelor de exploatare a tehnicii, certificat de origine, eliberat de Camera de Comerț și Industrie a Japoniei cu indicii anilor de producere și modelelor tractoarelor importate, raportul de expertiză al Camerei de Comerț și Industrie al Republicii 1 Moldova cu obiectivele determinării anului de producere și stării tehnice al tehnicii agricole importate, pentru a efectua importul definitiv al minitractoarelor japoneze uzate.

Pentru plata impozitelor, aferente importului definitiv menționat, SRL „Santacruz” a transferat la bugetul de stat suma de 50 000 lei la 30 septembrie 2016, dar brocherii vamali le-au comunicat că colaboratorii Serviciului Vamal au ridicat de la ei toate documentele primare, inclusiv și declarațiile vamale pentru verificare. La 03 octombrie 2016, inspectorul superior al Serviciului Vamal, Cebanu Octavian a întocmit procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal, cu interdicția de a ridica marfa indicată în Anexa nr. l la procesul-verbal în cantitate de 36 de unități, adică toate minitractoarele care se aflau la antrepozit, până la efectuarea expertizei mărfurilor, deși în documentele prezentate la 19 septembrie 2016, au fost anexate și rapoartele de expertiză respective.

Afirma reclamantul că, tot atunci, inspectorii respectivi, au blocat în programul vamal Asycuda World declarațiile introduse. Astfel, la 31 octombrie 2016 SRL „Santacruz” a depus o cerere pe numele Șefului Serviciului Vamal în care a fost descrisă situația creată, solicitându-se luarea măsurilor și deblocarea activității întreprinderii, cauzată de tergiversarea procedurilor descrise mai sus, apoi la 28 noiembrie 2016 a fost depusă o reclamație în care s-au expus argumente suplimentare referitor la acțiunile ilegale organului vamal. La 21 decembrie 2016 a fost depusă la Serviciul Vamal cererea prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de reținere a mărfii din data de 03 octombrie 2016 și restituirea documentelor primare de însoțire a mărfii ridicate pe marginea controlului, la care au primit răspuns la 05 ianuarie 2017 și 06 ianuarie 2017, cu care reclamantul nu a fost de acord.

Solicită reclamantul anularea procesului-verbal din 03 octombrie 2016 de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal, cu interdicția de a ridica marfa indicată în anexa nr. l al procesului-verbal, precum și obligarea Serviciul Vamal să restituie documentele primare de însoțire a mărfii ridicate pe marginea controlului și încasarea prejudiciului moral estimat la suma de 100 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017 acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulat procesul-verbal emis de Serviciul Vamal la 03 octombrie 2016 de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal ca ilegal. A fost obligat Serviciul Vamal să restituie SRL „Santacruz” documentele primare de însoțire a mărfii ridicate pe marginea controlului.

În rest pretențiile au fost respinse ca nefondate. Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 16 iunie 2017, Serviciul Vamal a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. 2 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal. S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iunie 2017 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Santacruz” împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, pe motiv că cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

La 11 decembrie 21017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei (f.d. 227, Vol. I). Iar, la 19 decembrie 2017 și 15 februarie 2018, SRL „Santacruz” a declarat recurs și respectiv recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată participanților la proces la 11 decembrie 2017 (f.d.

227, Vol. I), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți. În susținerea recursului, SRL „Santacruz” a indicat că consideră neîntemeiată decizia instanței de apel, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material ce guvernează raportul juridic litigios. A mai indicat recurentul că instanțele de judecată nu au calificat corect, din punct de vedere juridic acțiunea cu care au fost investite, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, invocând totodată motive de fapt și de drept similare celor din instanța de apel și prima instanță. Totodată, SRL „Santacruz” în susținerea recursului a mai invocat aceliași argumente de fapt și de drept ca și instanțele inferioare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 23 ianuarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Astfel, la 28 februarie 2018, Serviciul Vamal a depus referință, prin care și-a exprimat opinia față de recursul înaintat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 3 Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Completul Colegiului menționează că, SRL „Santacruz” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Santacruz”, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Santacruz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu judecători Ion Druță Galina Stratulat 5