3ra-51/18 — Contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 3ra-51/18

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Judecător: V. Chisilița

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici și D. Manole

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean și Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Paraschiv Andrei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Paraschiv

Andrei împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, ÎM „Infocom” și APLP

nr. 54/167 cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Paraschiv Andrei, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 12 ianuarie 2017,

A C O N S T A T A T:

La 8 februarie 2016, Andrei Paraschiv a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, ÎM „Infocom” și APLP nr.

54/167 cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea pretențiilor a indicat că ÎM „Infocom” i-a înaintat spre plată ordinul

de încasare a numerarului pentru luna noiembrie 2015 cu nr. 128273141 privind plata

pentru consumul apei potabile și utilizarea apei menajere în sumă totală de 2093,70 lei,

dintre care 2029,37 lei aparent ar constitui datorii. La 21 decembrie 2015 s-a adresat

pîrîților cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat să-i fie prezentată informația

deplină a datoriei și copia contractului încheiat între Societatea pe Acțiuni „Apă Canal

Chișinău” și APLP nr. 54/167.

Reclamantul a mai specificat că prin scrisoarea nr. 3624 din 23 decembrie 2015

ÎM „Infocom” a prezentat informația despre achitarea serviciilor în perioada ianuarie

2002 – noiembrie 2015, iar prin scrisoarea nr. 38 din 11 ianuarie 2016 la cererea

reclamantului din 4 ianuarie 2016, ÎM „Infocom” nu a putut confirma datoriile în sumă

de 1780,95 lei. Prin scrisoarea nr. 1200/264 din 15 ianuarie 2016, Societatea pe

1

Acțiuni „Apă Canal Chișinău” nu a putut confirma existența datoriilor, iar APLP nr.

54/167 nu a examinat cererea prealabilă și nici nu a oferit un răspuns.

La 7 octombrie 2016, reclamantul a depus o cerere prin care și-a concretizat

pretențiile (f.d. 132, vol. I).

Solicita reclamantul anularea parțială a ordinului de încasare a numerarului pe

luna noiembrie 2015 cu nr. 128273141 în sumă de 1773,09 lei, încasarea din contul

pîrîților a prejudiciului moral cauzat, cîte 1000 lei de la fiecare, încasarea din contul

APLP nr. 54/167 a sumei de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în legătură cu

neexaminarea cererii prealabile în termen legal.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 ianuarie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Paraschiv Andrei împotriva Societății pe

Acțiuni „Apă Canal Chișinău”, ÎM „Infocom” și APLP nr. 54/167 cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral a fost respinsă (f.d.

202, 208-2012, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată nu se încadrează parțial în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 10 ianuarie 2017,

Paraschiv Andrei, a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de Paraschiv Andrei, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 12 ianuarie 2017 (f.d. 49, 50-53, vol. II).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 19 octombrie 2017, Paraschiv

Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d. 54, vol. II), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar

certifica data recepționării de către recurent a copie deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

2

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 11 decembrie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar

la 2 ianuarie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că

recurențiil indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot

constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa

cum formal invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Paraschiv Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Paraschiv Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de Paraschiv Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecători Dumitru Visternicean

Iuliana Oprea

4