3ra-456/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-456/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 3ra-456/18
prima instanță: L. Pruteanu
(Judecătoria Chișinău, sediu Buiucani)
instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru
(Curtea de Apel Chișinău)
ÎNCHEIERE
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Paraschiv Andrei,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paraschiv Andrei
împotriva Întreprinderii Municipale „Infocom” și Societății pe Acțiuni „Apă-Canal
Chișinău”, intervenienți accesorii Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate
nr. 54/167 și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/197 cu privire
la contestarea actului administrativ și reparare prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care
a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, a fost
casată hotărîrea din 24 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani și a fost
emisă o hotărîre nouă de respingere a acțiunii
c o n s t a t ă:
La 26 octombrie 2016 Paraschiv Andrei a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ÎM „Infocom” și SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat
anularea cotei-părți a volumului de apă potabilă în mărime de 0, 8506 m.c. din
ordinul nr. 132702055 de încasare a numerarului pentru luna august 2016 înaintat
spre plată de ÎM „Infocom” și încasarea în beneficiul său din contul pîrîților ÎM
„Infocom” și SA „Apă-Canal Chișinău” a cîte 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu
moral.
Ulterior, la 05 ianuarie 2017 reclamantul Paraschiv Andrei s-a adresat cu
cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” și ÎM
„Infocom”, prin care a solicitat anularea cotei-părți a volumului de apă potabilă în
mărime de 1,0489 de m.c. din ordinul nr. 133777378 de încasare a numerarului
pentru luna octombrie 2016 și anularea cotei-părți a volumului de apă potabilă în
mărime de 1,5729 de m.c. din ordinul nr. 134064503 de încasare a numerarului
pentru luna noiembrie 2016, înaintate spre plată de ÎM „Infocom”, precum și
încasarea în beneficiul său din contul pîrîților ÎM „Infocom” și SA „Apă-Canal
Chișinău” a cîte 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.
Consideră reclamantul că încasarea cotei-părți a volumului de apă este ilegală
și neîntemeiată, contravine Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de
canalizare și Regulamentului ANRE nr. 271/2015 din 16.12.2015, deoarece nici el,
nici gestionarul casei de locuit situată pe str. A. Russo 18/1, mun. Chișinău -APLP
54/197, nu dețin relații contractuale cu SA „Apă-Canal Chișinău”.
La fel, actul de stabilire a punctului de delimitare a responsabilității materiale între
furnizor și reclamant nu este semnat.
Prin încheierea din 27 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, pricinile au fost conexate într-un proces unic.
Prin încheierea protocolară din 28 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani, în proces au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii APLP
54/167 și APLP 54/197.
Prin hotărîrea din 24 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
acțiunea a fost admisă parțial; a fost obligat SA „Apă-Canal Chișinău” să excludă
cota-parte a volumului de apă potabilă, calculată pe apartamentul nr. 27 din str.
Aleco Russo, 18/1, mun. Chișinău, indicată în ordinul de încasare în numerar nr.
132702055 - pentru luna august 2016, în mărime de 0,8506 m. c., în ordinul de
încasare în numerar nr. 133777378 - pentru luna octombrie 2016, în mărime de
1,0489 de m. c., în ordinul de încasare în numerar nr. 134064503 - pentru luna
noiembrie 2016, în mărime de 1,5729 de m.c; a fost încasat de la SA „Apă-Canal
Chișinău” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 de lei. Pretenția
privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SA „Apă-Canal Chișinău” a
depus cerere de apel, solicitînd casarea ei cu emiterea unei noi hotărîri de respingere
a acțiunii.
Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis
apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, a fost casată hotărîrea primei instanțe
și a fost emisă o hotărîre nouă de respingere a acțiunii.
La 26 ianuarie 2018, în termenul prevăzut de lege, Paraschiv Andrei a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea ei și
menținerea hotărîrii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea,
reieșind din faptul că SA „Apă-Canal Chișinău” nu dispune de relații contractuale
cu recurentul și cu gestionarul blocului locativ. În opinia recurentului,
responsabilitatea îi revine SA „Apă-Canal Chișinău”, care în instanță nu a prezentat
probe că pentru lunile august, septembrie, octombrie, noiembrie 2016 contorul de
la branșamentul blocului locativ a înregistrat un volum mai mare de apă decît
contoarele instalate în apartamente.
Examinînd temeiurile recursului declarat de Paraschiv Andrei în raport cu
materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
2
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Paraschiv Andrei nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform
secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
3
În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Paraschiv Andrei.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Paraschiv Andrei se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
4