3ra-1617/16 — anularea parțială a datoriilor la plata pentru apă și încasarea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1617/16

Judecător: S. Balmuș

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Paraschiv Andrei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paraschiv

Andrei împotriva Întreprinderii Municipale „Infocom”, Societății pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău”, Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/197, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/167, privind anularea parțială a datoriilor la plata pentru apă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Paraschiv Andrei și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 05 martie 2015,

c o n s t a t ă

La 04 octombrie 2013, Paraschiv Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM ,,Infocom” și SA ,,Apă-Canal Chișinău” privind anularea

parțială a datoriilor la plata pentru apă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, începînd cu luna noiembrie

2007 pîrîții ÎM „Infocom” și SA ,Apă Canal” Chișinău au indicat în ordinele de

încasare a numerarului pentru apa potabilă consumată datorii în sumă de 1 701,33

lei, sumă ce a fost indicată repetat pînă la 01 noiembrie 2011 și care din motive

necunoscute a fost micșorată pînă la 1 655,35 lei.

Menționează reclamantul că, la 31 iulie 2013, s-a adresat pîrîților cu o cerere

prealabilă privind anularea tuturor datoriilor istorice din ordinele de plată a

consumului de apă potabilă în sumă de 1701,33 lei, reieșind din faptul că acestea

sunt lipsite de orice temei juridic, fiind expirat termenul de prescripție, însă

cererea dată nu a fost satisfăcută.

Solicită reclamantul, anularea parțială a datoriilor în sumă de 1655,35 lei

pentru apa potabilă din ordinul de încasare a numerarului pentru luna august 2013

și încasarea de la pîrîți în beneficiul său a sumei de 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin neexaminarea în termen a cererii prealabile din 31

iulie 2013.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15

aprilie 2014, în proces în calitate de copîrît a fost atrasă Asociația Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr. 54/197 (f.d. 90 vol. I).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02

decembrie 2015, în proces în calitate de intervenient accesoriu a fost atrasă

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/167 (f.d. 93 vol. I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 martie 2015, s-a

respins ca neîntemeiată cererea depusă de Paraschiv Andrei către APLP-54/197,

SA „Apă-Canal Chișinău”, ÎM „Infocom” privind anularea parțială a datoriilor la

plata pentru apă și încasarea prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015, s-a respins

apelul declarat de Paraschiv Andrei și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 05 martie 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 mai 2016, s-a admis recursul

declarat de către Paraschiv Andrei, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din

26 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Paraschiv Andrei împotriva întreprinderii municipale ,,Infocom”, societății pe

acțiunii ,,Apă-Canal Chișinău” și Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/197, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/167 privind anularea parțială a datoriilor la plata pentru apă și repararea

prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, întru elucidarea tuturor

circumstanțelor, instanța de apel, la examinarea pricinii urma cu certitudine să

stabilească relațiile contractuale privind furnizarea serviciilor de aprovizionare cu

apă și evacuare a apelor uzate a blocului din str. A. Russo 18/1, mun. Chișinău,

precum și să constate gestionarul fondului locativ responsabil de prezentarea

informației pentru serviciile prestate, deoarece după cum s-a constatat din

materialele dosarului, circumstanțele date se contrazic. Drept consecință, instasnța

de recurs a conchis că instanța de apel nu a determinat definitiv obiectul

probațiunii și circumstanțele ce urmau a fi probate.

După rejudecarea pricinii, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2016, s-a respins apelul declarat de Paraschiv Andrei și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 martie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 august 2016, în termenul

prevăzut de lege, Paraschiv Andrei a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 și a

hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 martie 2015, cu trimiterea

pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, a examinat superficial apelul.

La 19 octombrie 2016, SA „Apă-Canal Chișinău” a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Paraschiv Andrei nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Paraschiv Andrei ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Paraschiv Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță