2ra-101/18 — cu privire la încasarea indemnizatiei lunare pentru întretinerea copilului

Prima instanță: C. Crețu. dosarul nr. 2ra-101/18

Instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici.

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurenta Victoria Budurin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Budurin

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale de Stat cu privire la achitarea

indemnizației pentru întreținerea copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Victoria Budurin și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 08 decembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 02 aprilie 2014, Victoria Budurin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CNAS cu privire la achitarea indemnizației pentru întreținerea copilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la data de 04 august 2012 s-a

căsătorit cu cet. Sergiu Budurin, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie seria

XXXX. În urma căsătoriei, la data de 18 octombrie 2013 s-a născut copilul YYYY,

fapt confirmat prin certificatul de naștere cu seria XXXX.

Indică reclamanta că, este angajată în câmpul muncii, deținând funcția de

director în cadrul S.C. „Biocarb” S.R.L, începând cu data de 31 octombrie 2012.

Prin ordinul nr. XXXX din 14 decembrie 2013, reclamantei i-a fost acordat

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, pentru

perioada de timp 14 decembrie 2013-18 aprilie 2015.

1

Susține reclamanta că, la data de 20 decembrie 2013, a depus la CTAS

Ialoveni cererea nr. XXXX și respectiv tot pachetul de acte necesare cu privire la

plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani, care a fost recepționată de către specialistul Violeta Terni, însă nici în termenul

stabilit de lege și nici până la data înaintării prezentei acțiuni nu a primit nici un

răspuns.

Afirmă reclamanta că, la data de 06 februarie 2014, s-a adresat la CNAS cu

o cerere prealabilă prin care a cerut plata indemnizației lunare pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani.

La data de 07 martie 2014, Președintele CNAS, Maria Borta, prin răspunsul

nr. XVII-B-233/14 a respins cererea Victoriei Budurin comunicându-i că,

solicitarea ultimei nu poate fi soluționată pozitiv deoarece în opinia CNAS această

solicitare subînțelege intenția frauduloasă de stabilire a unui salariu majorat pentru

lunile care se iau în calcul la stabilirea indemnizației pentru a beneficia de

indemnizație majorată pentru creșterea copilului până la vârsta de trei ani,

invocând că, până la producerea riscului asigurat întreprinderea nu a avut

activitate.

La fel, CNAS a menționat că, conform prevederilor art. 258 alin. (1) din

Codul muncii, în cazul în care conducătorul este concomitent și unicul proprietar al

unității, contractul individual de muncă nu se încheie, iar legislația muncii nu se

răsfrânge asupra acestor raporturi.

Invocă reclamanta prevederile art. art. 124 alin. (1), (2), 123 alin. (2) Codul

muncii; art. 18 alin. (1) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004.

Cere reclamanta, admiterea acțiunii, recunoașterea ilegală a răspunsului

CNAS nr. XVII-B-233/17 din 07 martie 2014, obligarea CNAS de a achita

indemnizația pentru îngrijirea copilului și încasarea din contul CNAS a

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime

de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 08 decembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Victoria Budurin și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Ialoveni din 08 decembrie 2016.

La data de 08 septembrie 2017, Victoria Budurin a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 15 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 08

decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a

2

normelor de drept material.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 CPC, termenul de declarare a recursului este de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al

aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Instanța de recurs precizează că, recursul a fost depus de către recurenta

Victoria Budurin la data de 08 septembrie 2017, cu respectarea termenului indicat

la art. 434 CPC. Or, la materialele cauzei civile lipsesc careva probe cu privire la

data recepționării de către recurentă sau reprezentantul acesteia a deciziei integrale

a instanței de apel.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către recurenta Victoria

Budurin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

3

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție mai menționează și faptul că, prin decizia Curții

Constituționale nr. 73 din 27 iulie 2017, excepția de neconstituționalitate ridicată

de Anastasia Cernolev, prin intermediul avocatului Alexandru Bot, cu referire la

pretinsa neconstituționalitate a art. 258 alin. (1) din Codul Muncii, a fost declarată

inadmisibilă.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către recurenta Victoria Budurin, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e

Recursul recurentei Victoria Budurin, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

4

5