3ra-907/24 — Cu privire la obligarea emiterii actelor administrative

La 10 mai 2023, Pavel Bespaliuc s-a adresat în judecată cu acțiune de contencios administrativ împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, prin care a solicitat obligarea emiterii actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul Pavel Bespaliuc a indicat că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3497 din 14 septembrie 2006, este proprietarul terenului cu nr. cadastral XXXX situat în mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. XXXX. De asemenea în temeiul contractului de vânzare- cumpărare nr. 12282 din 09 decembrie 2010, este proprietarul casei de locuit individuală cu nr. cadastral XXXX, locuință-imobil situată pe terenul proprietatea privată sus indicată a reclamantului.

Reclamantul a menționat că în scop de acces amenajare, la data de 27 decembrie 2012, a obținut în arendă terenul adiacent proprietății private a sa, cu suprafața de 0,0384 ha, cu nr. cadastral XXXX în temeiul contractului de arendă nr. 6067/2012, teren care face parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, Primăria mun. Chișinău. Termenul de valabilitate al contractului de arendă semnat între părțile litigioase a expirat la data de 27 decembrie 2017, nefiind ulterior prelungit. Însă, în pofida acestui fapt, pe tot parcursul acestei perioade și până în prezent, a exercitat posesia legală a acestui bun imobil, achitând regulat plata de arendă în volumul, termenele și ordinea prevăzută de către Primăria mun. Chișinău, care la rândul său a acceptat în mod tacit aceste plăți de arendă. Ca urmare, la moment, nu are careva datorii la acest capitol. Astfel, reieșind din circumstanțele sus enunțate, în speță, se constată buna-credință la exercitarea unei posesii legale și reale de folosință a bunului imobil menționat.

Reclamantul a indicat că, începând cu anul 2012 și până în prezent posedă și se folosește de acest bun imobil în temei legal, în mod continuu fără careva întreruperi și impedimente pe parcursul a mai mult de zece ani. Sub nici o formă din partea altor persoane nu au fost înaintate acțiuni, pretenții sau drepturi asupra terenului, nu este înregistrat și notat un alt 1 pretins drept, act sau fapt juridic opozabil dreptului de dobânditor de bună- credință asupra acestui bun imobil, nu s-a pretins la o viciere a acestui drept real care îi aparține reclamantului, s-a exercitat o posesie utilă, legală, continuă, netulburată, fără careva vicieri sub nume de proprietar al bunului imobil în temeiul unui act juridic, buna-credință la exercitarea dreptului real de folosință a acestui bun imobil fiind un factor predominant.

Consideră că, întrunește toate condițiile impuse de către legiuitor pentru dobândirea în proprietate privată a acestui teren cu suprafața de 0,0384 ha, printr-un contract de vânzare-cumpărare la prețul estimat pe piață în mărime de 959 980 lei, conform Raportului de evaluare a proprietății imobiliare anexat la cerere și care va fi utilizat pentru deservirea proprietății private a reclamantului inclusiv ca cale de acces spre această proprietate.

Dreptul de a obține în proprietate privată terenul indicat în context reiese din faptul că acest teren este situat chiar la hotarul casei de locuit a lui Pavel Bespaliuc din str. XXXX, cu certitudine terenul în cauză este utilizat pentru deservirea acestui bun imobil, nefiind învecinat cu alte proprietăți ale terțelor persoane. O probă incontestabilă la caz, anexată la prezenta cerere de chemare în judecată în favoarea admiterii acțiunii o constituie și Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 225 din 29 decembrie 2022 efectuat de către Biroul Asociat de Expertiză Judiciară „Cexin”, potrivit căruia s-a concluzionat că terenul cu nr. cadastral XXXX îi aparține cu drept de proprietate lui Pavel Bespaliuc, iar terenul solicitat de a fi vândut cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, constituie un teren adiacent proprietății private a sa, este o cale de acces spre această proprietate și pe terenul indicat nu poate fi format un bun imobil desinestătător care va putea fi utilizat constant conform unei destinații.

Potrivit concluziilor experților cu certitudine s-a constatat că, terenul indicat litigios cu suprafața de 0,0384 ha poate fi utilizat numai în scop de amenajare ca teren adiacent sau cale de acces pentru proprietatea deja existentă a reclamantului, fiind în situație inadmisibilă de a fi transmis unor terțe persoane. De asemenea, sub nici o formă pe acest teren nu pot fi edificate construcții, care ar putea fi utilizate constant conform unei destinații reieșind din amplasarea geografică a acestui teren. Astfel, unica soluție, la caz, fiind atribuirea acestui teren în proprietatea privată reclamantului prin semnarea unui contract de vânzare-cumpărare.

Prin raportul de evaluare a acestei proprietăți imobiliare, este stabilită valoarea de piață a acestui bun imobil 959 980 lei (46 558,00 euro). Acest motiv invocat cade sub incidența prevederilor Legii nr. 1308 din 25 iulie 2 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, norme de drept aplicabile cazului dat.

Astfel, potrivit art. 4, pct. 9 al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, expres este prevăzut că vânzarea- cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum și celor aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul normativ al pământului. Terenul care, după parametri și amplasare, nu poate fi format ca bun imobil desinestătător se vinde, prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente.

Mai mult, aceeași normă legală de la punctul 9 al art. 4 prevede expres că, în cazul în care există un singur deținător de teren adiacent, vânzarea- cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil desinestătător se efectuează la prețul normativ al pământului acestui singur deținător de teren adiacent, normă de drept aplicabilă cazului dat.

A precizat că, întru soluționarea amiabilă a acestui caz, la data de 01 martie 2023, cu nr. de intrare 448 s-a adresat cu o cerere către Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, prin care a solicitat perfectarea actelor necesare în vederea vânzării-cumpărării acestui teren.

Prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău din 22 martie 2023 cu nr. 2- 03/1-448 i s-a comunicat asupra faptului că, la caz a fost perfectat un proiect de decizie care urmează a fi transmis secretariatului Consiliului mun. Chișinău.

Însă, până la moment nu a obținut niciun proiect la care se face trimitere, fiind în necunoștință de cauză cu materialele la care se face trimitere în acest răspuns.

Reieșind din aceste considerente, la data de 03 aprilie 2023, cu nr. de înregistrare 2-03/1-784 întru respectarea procedurii prevăzute de legislația în vigoare, reclamantul a înregistrat o cerere prealabilă, prin care a solicitat transmiterea în proprietate lui Pavel Bespaliuc terenul cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, prin demararea negocierilor directe cu semnarea unui contract de vânzare- cumpărare la valoarea estimată de piață în mărime de 959 980 lei conform raportului de evaluare.

Reclamantul Pavel Bespaliuc a susținut că, dreptul cumpărării viitoare a terenului aferent bunurilor private a reclamantului s-a născut ca un drept absolut preferențial la momentul dobândirii proprietăților de către dânsul în condițiile în care dreptul a fost dobândit în strictă corespundere cu prevederile legale în temeiul actelor juridice translative și generatoare de 3 proprietate, cu autorizațiile și permisiunile eliberate de autoritățile competente.

Respectiv, consideră că Primăria și Consiliul mun. Chișinău urmau să întreprindă toate măsurile privind protejarea în lumina garanțiilor firești a dreptului real de proprietate al lui Pavel Bespaliuc asupra bunurilor aferente acestor terenuri.

Reclamantul Pavel Bespaliuc a solicitat obligarea Consiliul municipal Chișinău sa adopte actul administrativ privind transmiterea în proprietatea lui Pavel Bespaliuc a terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, obligarea Primăria mun. Chișinău să încheie cu Pavel Bespaliuc un contract de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXX la valoarea estimată de piață în mărime de 959 980 lei conform raportului de evaluare, precum și a indica în dispozitiv, că hotărârea servește temei de înregistrare la IP „Agenția Servicii Publice”, Departamentul Cadastru a dreptului de proprietate a lui Pavel Bespaliuc asupra terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX.

Hotărârea integrală a fost recepționată la 02 aprilie 2024, iar apelul motivat a fost depus la 05 aprilie 2024. Astfel, exercitarea căii de atac a fost 4 efectuată în interiorul termenului prevăzut de lege.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a reținut că actele cauzei denotă că terenul cu nr. cadastral XXXX situat în mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. XXXX, cu destinația pentru amenajare, aparține mun. Chișinău și face parte din domeniul public.

Terenul respectiv, la moment se află în arendă în temeiul contractului nr. 6067/2012 din 27 decembrie 2012, încheiat între Pavel Bespaliuc și Primăria mun. Chișinău, iar după cum a menționat reprezentantul reclamantului/intimat în ședința de judecată, terenul respectiv este folosit de către acesta pentru trecerea către locuința sa.

La caz, administrația publică locală deține titlul de proprietar al terenului în speță, exercitând atribuțiile corelative a acestui drept, inclusiv dreptul de a dispune de teren după necesitățile locale, în condițiile Legii.

În aceleași condiții, nu poate fi obligată Primăria mun. Chișinău să înstrăineze terenul proprietate publică municipală, or, la acest subiect, autoritatea publică dispune de dreptul discreționar de a nu expune la vânzare terenul ce-i aparține cu titlu de proprietate, or la caz nu există temeiuri legale care obligă autoritatea publică locală în acest sens.

Mai mult, terenul respectiv făcând parte din domeniul proprietății publice al administrației publice locale nu poate fi înstrăinat în condițiile în care atare interdicție este stabilită prin lege.

Instanța de apel a reținut că Pavel Bespaliuc a invocat necesitatea de a avea acces pe terenul ce-i aparține, cu toate că acesta dispune de un drept de servitute valabil, astfel reclamantul nu a justificat în ce măsură ar exista obligația autorității publice de a emite actul administrativ individual favorabil cu privire la transmiterea cu titlu oneros al terenului cu nr. cadastral XXXX cu destinația pentru amenajare.

În asemenea circumstanțe, având în vedere regimul juridic al imobilului, de altfel şi persoana proprietarului, Consiliul mun. Chișinău, care 5 nu şi-a dat acordul pentru vânzarea acestuia, instanța de apel a considerat că nu se poate substitui instituțiilor publice abilitate să efectueze vânzarea terenurilor.

În această ordine de idei, lipsește temeiul legal de obligare al Consiliului mun. Chișinău să adopte actul administrativ favorabil privind transmiterea cu titlu oneros în proprietatea lui Pavel Bespaliuc a terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX.

Având în vedere netemeinicia pretenției de bază, subsecvent, s-a ajuns la concluzia de a respinge ca neîntemeiate și pretențiile privind obligarea Primăriei mun. Chișinău să încheie cu Pavel Bespaliuc un contract de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX la valoarea estimată de piață în mărime de 959 980 lei conform raportului de evaluare, a indica în dispozitiv că hotărârea servește temei de înregistrare la IP „Agenția Servicii Publice”, Departamentul Cadastru a dreptului de proprietate a lui Pavel Bespaliuc asupra terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX.

Instanța de apel a considerat că este eronată soluția primei instanțe cu privire la obligarea Consiliului mun. Chișinău să adopte actul administrativ favorabil privind transmiterea cu titlu oneros în proprietatea lui Pavel Bespaliuc a terenului cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, la valoarea estimată de piață în sumă de 959 980 lei, conform raportului de evaluare nr. 3251/2002023, executat de către SRL „Evalcost”.

Astfel, instanța a menționat că refuzul autorității publice cu privire la vânzarea terenului cu nr. cadastral XXXX este legal şi întemeiat, iar acţiunea lui Pavel Bespaliuc este una neîntemeiată, bazată pe interpretarea eronată normelor de drept material.

Recurentul consideră că instanța de apel a apreciat eronat materialul probator administrat la dosar, a aplicat greșit normele de drept materiale pertinente și aplicabile speței, circumstanțe care au determinat adoptarea unei soluții neîntemeiate de respingere a acțiunii. Or, decizia instanței de apel este eronată și care lezează într-un mod grav și inadmisibil drepturile și interesele recurentului în calitatea sa de posesor al terenului solicitat spre procurare precum și de unic deținător de teren adiacent a acestui teren.

În susținerea opiniei sale a reiterat circumstanțele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată.

A mai indicat că potrivit prevederilor art. 4 alin. (6) al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997, vânzarea-cumpărarea terenului, care după parametri și amplasare nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, în cazul în care există un singur deținător de teren adiacent, se efectuează la prețul normativ al pământului unicului deținător de teren adiacent.

La caz, persistă ideea și poziția incontestabilă a Primăriei mun. Chișinău de a înstrăina terenul cu nr. cadastral XXXX, cu suprafața de 0,0384 ha, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, or, potrivit răspunsului viceprimarului Ilie Ceban nr. 2-03/1-448 din 22 martie 2023 expres s-a indicat că în baza cererilor anterioare și actele prezentate de către Pavel Bespaliuc a fost perfectat proiectul de decizie corespunzător. După avizare cu serviciile abilitate, proiectul a fost transmis Secretariatului Consiliului mun. Chișinău pentru includerea spre examinare la una din următoarele ședințe ale Consiliului mun. Chișinău.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 10 iulie 2024. Totodată, decizia motivată a fost notificată participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 04 octombrie 2024, iar recursul motivat a fost depusă la 19 iulie 2024. În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că recursul a fost depus cu respectarea termenelor prevăzuți de art. 245 din Codul administrativ.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare după 01 septembrie 2023) prevede următoarele: „Hotărârile curţii de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 246 alin. (1), (2) și (3) Codul administrativ (în vigoare după 01 septembrie 2023) prevede: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; a1) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) şi (2) şi art. 234 alin. (1) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie. g) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; h) recursul este vădit neîntemeiat. (3) Recursul declarat în temeiul art. 2451 alin. (1) lit. d) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (2) lit. g).”

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului. Totuşi, art. XI alin. (3) din Legea menţionată, prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Aceleaşi considerente se deduc şi din interpretarea art. 195 din Codul administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură civilă către stipulează că, procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligaţii noi 8 anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanţilor la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabileşte sancţiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecinţă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea admisibilităţii recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacţia în vigoare la data declarării recursului

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menţionate ci urmează să însuşească în condiţiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate şi în acelaşi timp oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă şi care pe cale de consecinţă nu pot însuşi un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă şi din particularităţile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ şi anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacţia în vigoare la data 9 declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanţele menţionate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Pavel Bespaliuc.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ