3ra-245/24 — Cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

La 30 aprilie 2021, SRL „Lobodă Eco” a depus acțiunea în contencios administrativ împotriva Primarului General al municipiului Chișinău, prin care a solicitat obligarea emiterii actului administrativ favorabil privind prelungirea valabilității autorizației de construire nr. 101-c/18 din 06 martie 2018, eliberată pentru SRL „Lobodă Eco”, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În argumentarea acțiunii a invocat că potrivit deciziei nr. 6/27-1 din 19 decembrie 2016, Consiliul mun. Chișinău a decis transmiterea în arendă către SRL „Lobodă Eco” a terenului cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,3758 ha, situat în mun. Chișinău, str. șoseaua Hâncești, nr. 138. În baza acestui act a fost semnat contractul de arendă nr. 6823/2017 din 01 aprilie 2017, pe un termen de cinci ani, cu destinația – construirea unui obiectiv comercial și prestări servicii pe adresa indicată. Pentru proiectarea lucrărilor de construire a obiectivului comercial, autoritatea executivă municipală a eliberat certificatul de urbanism nr. 661/17 din 17 octombrie 2017, în baza căruia s-a elaborat proiectul de execuție nr. 18/17, coordonat la 30 ianuarie 2018 cu autoritățile abilitate, iar la data de 06 martie 2018, Primarul General al mun. Chișinău a emis autorizația de construire nr. 101-c/18, valabilă pe termen de 24 de luni. În baza acestui act permisiv SRL „Lobodă Eco” a început, în termenul stabilit, executarea lucrărilor de construcție a obiectivului comercial, iar la data de 21 ianuarie 2019 și respectiv 01 august 2019 a recepționat prin procese-verbale de recepție finală nr. 1 și nr. 2 două tranșe ale obiectivului comercial și prestări servicii, care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu numere cadastrale XXXXX.

Din motive obiective, legate de consecințele pandemiei de Covid-19, SRL „Lobodă Eco” nu a reușit finalizarea în termenul stabilit a tuturor lucrărilor de construcție a obiectivului comercial, fapt pentru care la data de 22 iulie 2020 a depus la Primăria mun. Chișinău cererea nr. 4574, prin care a solicitat prelungirea valabilității autorizației de construire nr. 101-c/18 din 06 martie 2018.

La 24 august 2020, Primăria mun. Chișinău a expediat în adresa reclamantului răspunsul nr. 21/4574, în care a indicat că Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Primăriei mun. Chișinău a depus o cerere la Centrul Național Anticorupție în vederea obținerii informației privind posibilitatea prelungirii valabilității autorizației de construire. De asemenea, reclamantul a primit asigurări că va fi informat suplimentar despre deciziile 1 adoptate, însă pe parcursul următoarelor cinci luni nu a primit nici o informație vizavi de cererea depusă.

Din aceste considerente, la 21 ianuarie 2021, SRL „Lobodă Eco” a depus în adresa Primarului General al mun. Chișinău o cerere prealabilă, prin care a solicitat, inclusiv prelungirea valabilității autorizației de construire nr. 101- c/18 din 06 martie 2018, iar prin răspunsul nr. 21/651 din 30 martie 2021 s-a indicat că Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare continuă examinarea în procedură administrativă a cererii privind prelungirea valabilității autorizației de construire. Concomitent, autoritatea executivă municipală a reiterat că, despre rezultatele examinării, reclamantul va fi informat suplimentar.

Reclamantul a concluzionat că autoritatea publică executivă a refuzat neîntemeiat prelungirea autorizației de construire, prin nesoluționarea în termen a cererii sale, încălcând astfel dreptul său de a finaliza lucrările de construcție, demarate în baza actelor permisive, acțiuni care sunt abuzive și de natură să prejudicieze grav interesele economice ale sale.

La 22 decembrie 2021, avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”, a depus o cerere de concretizare (f.d. 125-126), prin care a invocat prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, care stipulează că durata executării lucrărilor se stabilește în autorizația de construire în baza proiectului de organizare a executării lucrărilor de construcție și documentelor normative. În cazul unor motive argumentate, durata executării lucrărilor poate fi prelungită pe un termen calculat în funcție de volumul lucrărilor de construcție executat la momentul solicitării prelungirii și interesul public. În baza normei menționate supra poate fi prelungită durata executării lucrărilor de construcție or, conform alin. (6) al aceleași norme, autorizația de construire se consideră valabilă pentru toată durata executării lucrărilor, dacă acestea încep în termenul stabilit în autorizația de construire.

Reclamanta a menționat că, a început executarea lucrărilor de construcție în termenul stabilit de autoritatea publică emitentă, însă din motive obiective indicate în cererea de chemare în judecată, nu a reușit finisarea lor.

Dispozitivul hotărârii din 10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost notificat participanților la proces la 11 februarie 2022, fapt confirmat scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei. (f.d. 131) 2

Potrivit scrisorii de însoțire din 10 mai 2022, rezultă că, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a remis, prin intermediul poștei terestre, către avocatul Ștefan Niță, care acționează în interesele SRL „Lobodă Eco”, copia hotărârii motivate din 10 februarie 2022, fiind recepționată la 16 mai 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție nr. DS8006799071AS, anexat la materialele cauzei. (f.d.155)

Prin încheierea din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”, asupra hotărârii din 10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul art. 236 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ. (f.d. 160-163)

La 15 iulie 2022, avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”, a declarat recurs împotriva încheierii din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierea, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. (f.d. 169-170)

Prin decizia din 26 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul declarat de SRL „Lobodă Eco”, reprezentată de avocatul Ștefan Niță. S-a anulat încheierea din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Lobodă Eco” către Primarul General al municipiului Chișinău cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și s-a restituit cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare. (f.d. 182-186)

La 10 mai 2022, avocatul Ștefan Niță, acționând în interesele SRL „Lobodă Eco”, a depus apel motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, precum și compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 10 000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile legale ce guvernează raportul juridic în coraport cu materialele cauzei și argumentele invocate în cererea de apel ajunge la concluzia temeiniciei soluţiei instanţei de fond, prin care a fost respinsă acțiunea înaintată de către SRL „Lobodă Eco”. 3

La fel, instanța de apel a reținut că prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 6/27-1 din 19 decembrie 2016 s-a transmis în arendă, pe o perioadă de 5 (cinci) ani SRL „Lobodă Eco” loturile de pământ, cu suprafața de 0,3758 ha din șoseaua Hâncești pentru construirea unui obiectiv comercial și prestări servicii, (planul-anexă nr. 1) și cu suprafața de 0,099 ha din str. N. Testemițanu pentru construirea unui obiectiv de menire socială și parcări subterane (planul-anexă nr. 2), în schimbul terenului arendat din str. Calea Ieșilor.

În baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 6/27-1 din 19 decembrie 2016, la data de 01 aprilie 2017 a fost semnat contractul de arendă nr. 6823/2017, prin care Primăria mun. Chișinău a transmis în arendă SRL „Lobodă Eco” lotul de pământ cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața 0,3758 ha, situat în mun. Chișinău, sec. Centru, șos. Hâncești, pentru construirea unui obiectiv comercial și prestări servicii în schimbul terenului din str. Calea Ieșilor, pe un termen de cinci ani.

La 17 octombrie 2017, Primăria mun. Chișinău emite beneficiarului SRL „Lobodă Eco” certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 661/17, iar la 06 martie 2018 autorizația de construire nr. 101-c/18 pentru executarea lucrărilor de construire a unui obiectiv comercial și prestări servicii, în limitele terenului arendat cu nr. cadastral XXXXX (pe tranșe) în mun. Chișinău, sec. Centru, șos. Hâncești, în baza certificatului de urbanism nominalizat.

Prin cererea nr. 4574 din 22 iulie 2020, SRL „Lobodă Eco” a solicitat Primăriei mun. Chișinău prelungirea autorizației de construire nr. 101-c/18 din 06 martie 2018 pentru obiectivul comercial și prestări servicii din mun. Chișinău, șos. Hâncești, nr. 139.

Direcția Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare prin răspunsul nr. 21/4574 din 24 august 2020, a comunicat SRL „Lobodă Eco” că, având în vedere ordonanța de ridicare din 21 ianuarie 2020 și procesul-verbal de ridicare din 28 ianuarie 2020 a Centrului Național Anticorupție al RM în cadrul cauzei penale nr. 2020978011, DGAURF a solicitat oferirea informației necesare la chestiunea abordată, iar despre rezultatul examinării, SRL „Lobodă Eco” va fi informat suplimentar.

La 29 ianuarie 2021, SRL „Lobodă Eco” a depus la Primăria mun. Chișinău cerere prealabilă, prin care a solicitat prelungirea autorizației de construire nr. 101-c/18 din 06 martie 2018 pe un termen de 12 luni.

La 30 martie 2021, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a emis răspunsul nr. 21/651, prin care a informat SRL „Lobodă Eco” că chestiunea abordată în cererea din 29 ianuarie 2021 privind prelungirea valabilității autorizației de construire nr. 101-c/18 din 06 martie 2018, se află în stadiu de examinare în procedura administrativă. Despre rezultatele examinării va fi informat suplimentar, iar prezentul răspuns poartă un caracter informativ-consultativ.

Coroborând prevederile art. 21 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 15, art. 23 alin. (2) al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 4 din 09 iulie 2010 la materialul probator administrat în speță, instanța de apel a relevat că, la 06 martie 2018 s-a eliberat autorizația de construire nr. 101-c/18 pentru executarea lucrărilor de construire a unui obiectiv comercial și prestări servicii, în limitele terenului arendat cu nr. cadastral XXXXX (pe tranșe) în mun. Chișinău, sec. Centru, șos. Hâncești, pe un termen ce nu va depăși 24 luni din momentul începerii lucrărilor de contrucție, iar termenul începerii construcției este de 6 luni de la data eliberării autorizației.

În conținutul procesului-verbal de recepție finală nr. 1 din 21 ianuarie 2019 s-a indicat că autorizația de construcție nr. 101-c/18 din 06 martie 2018 este valabilă până la 06 martie 2020, iar în pct. 3.2.4 din contractul de arendă s-a stipulat clauza care obliga arendașul SRL „Lobodă Eco” să efectueze construcția obiectivului în termen de un an, inclusiv în pct. 2.6 din decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 6/27-1 din 19 decembrie 2016 a fost prevăzută o asemenea obligațiune de rezultat. Termenul de executare a lucrărilor de construire a obiectivului comercial a expirat la 06 martie 2020, însă cererea de prelungire a valabilității autorizației de construire a fost depusă la 22 iulie 2020.

În acest sens, instanța de apel a notat că potrivit art. 65 alin. (1) – (3) din Codul administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acţiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acţiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepţia cazului când acest lucru nu a fost posibil până la expirarea termenului de un an ca urmare a forţei majore.

Instanța a reținut că, autoritatea publică poate repune partea în termenul omis, dacă acesta nu a fost respectat din motive care nu au depins de voința părții, confirmate prin probe în modul prevăzut de lege. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Respectiv, instanța a constatat că, cererea de prelungire a valabilității autorizației de construire nr. 101-c/18, a fost depusă în afara termenului prevăzut de lege, iar SRL „Lobodă Eco” urma să depună o nouă cerere în corespundere cu art. 12 al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010.

Instanța de apel a reținut că, SRL „Lobodă Eco” nu a invocat argumente convingătoare care ar fi motivele omiterii termenului de depunere a cererii de prelungire a valabilității autorizației de construire, iar faptul că în acea perioadă erau instituite anumite restricții de Comisia pentru Situații Excepționale ca urmare a pandemiei COVID-19, nu îl împiedica pe SRL „Lobodă Eco” să 5 depună cererea respectivă prin intermediul Oficiului Poștal sau prin intermediul poștei electronice în corespundere cu prevederile legale.

Cu referire la cererea SRL „Lobodă Eco” privind prelungirea valabilității autorizației de construire depusă la 22 iulie 2020 și la 29 ianuarie 2021 cu cerere prealabilă, instanța de apel a reținut că, instanța de fond întemeiat a stabilit dezinteresul, fie insuficiența diligenței față de soluționarea promptă a problemei disputate, care nu poate fi imputată autorității publice. Mai mult, din momentul nesoluționării cererii în termen, Primarul General al mun. Chișinău a produs prin efectul legii un act administrativ individual defavorabil și respectiv SRL „Lobodă Eco” i-a fost deschisă calea de exercitare a căii prealabile extrajudiciare de tranșare a litigiului și ulterioara cale de contencios administrativ, iar reclamantul nu a depus diligența corespunzătoare și a preferat să aștepte o soluție întârziată a autorității publice.

Cu privire la pretenția privind încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice, în conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă și având în vedere că, acțiunea apelantului a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia respingerii acesteia.

În motivarea recursului a indicat motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar invocându-se că instanţa de fond, motivându-şi soluţia de respingere a acţiunii civile, a reţinut aspecte, care sunt irelevante şi contravin circumstanţelor reale ale cauzei.

Reprezentantul recurentei a indicat că autoritatea publică executivă prin respingerea cererii privind prelungirea termenului de executare a lucrărilor de construcţie, nu a fost motivată prin faptul că argumentarea ei nu a fost suficient de convingătoare, acest fapt fiind reţinut din oficiu de către instanţa de fond, ca unul din motivele de respingere a acţiunii civile şi a fost acceptat în mod neîntemeiat de instanţa de apel. Astfel, când s-a invocat motivele depăşirii termenului de executare a lucrărilor, s-a avut în vedere nu doar măsurile de restricție impuse de Comisia pentru Situaţii Excepţionale, dar un spectru mult mai larg de probleme, legate de logistică, de problema cadrelor, de raporturile 6 contractuale între parteneri, care au fost afectate de pandemie, circumstanţe care au diminuat cu mult capacitatea economică a SRL „Lobodă Eco” şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea acesteia de a finisa în termen lucrările de construcţie.

Nu este de acord nici cu alegaţiile instanţelor inferioare, potrivit cărora recurentul, fiind îndreptăţit să se adreseze cu cerere prealabilă şi acţiune în judecată imediat ce au expirat termenele legale, a preferat să aştepte o soluţie întârziată a pârâtului, ori în răspunsul nr. 21/4574 din 24 august 2020, Primăria mun. Chişinău a indicat că Direcţia generală arhitectură urbanism şi relaţii funciare a Primăriei mun. Chişinău a depus o cerere la Centrul Naţional Anticorupţie în vederea obţinerii informaţiei privind posibilitatea prelungirii valabilităţii autorizaţiei de construire, dându-i astfel apelantului speranţa legitimă că, într-un final, cererea sa va fi soluţionată pozitiv, motiv pentru care nu s-a grăbit să se antreneze într-un proces de judecată.

La rândul său, instanţa de apel nu a dat nici o apreciere argumentelor invocate în cererea de apel şi nici argumentelor instanţei de fond reţinute ca temei pentru respingerea acţiunii, limitându-se la alegaţii de ordin general.

Reprezentantul recurentei consideră că concluzia instanţei de apel precum că s-a depus cererea de prelungire a termenului de executare a lucrărilor de construcţie în afara termenului prevăzut de lege, este arbitrară şi se bazează pe aprecierea vădit eronată a circumstanţelor esenţiale ale cauzei. În acest sens, instanța atestă greşit că, termenul de executare a lucrărilor de construire a obiectivului comercial a expirat la 06 martie 2020, iar cererea de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de construire a fost depusă la 22 iulie 2020, concluzionând absolut eronat că, cererea de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de construire nr. 101-c/18, a fost depusă în afara termenului prevăzut de lege.

La 13 martie 2024, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei electronice, pentru notificare în adresa Primarului General al municipiului Chișinău, copia cererii de recurs depusă de avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexată la materialele dosarului. (f.d. 234)

Art. 245 din Codul administrativ, relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin.(1), lit. a), b) și d) din Codul administrativ, prevede că: 7 ,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, reglementează că: ,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiție şi se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2023, a fost notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 02 ianuarie 2024, ora 13:33, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d. 222)

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că avocatul Ștefan Niță, acționând în interesele SRL „Lobodă Eco”, a depus cererea de recurs la 04 martie 2024. Prin urmare s-a conformat prevederilor din art. 245 din Codul administrativ.

În continuare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că din analiza prevederilor art. 2451-246, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare şi întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care 8 trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Prin urmare dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Din analiza recursului depus de avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco” rezultă că recurentul a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul administrativ şi anume faptul că interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; precum și faptul că decizia contestată este arbitrară şi se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, articolul 2451 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea, nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă interpretare art. 15 din Legea nr. 163 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție din 09 iulie 2010 sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

Totodată, instanța de recurs a reținut că în sensul art. 15 alin. (5) și (6) din Legea nr. 163 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție din 9 09 iulie 2010, durata executării lucrărilor poate fi prelungită pe un termen calculat în funcţie de volumul lucrărilor de construcţie executat la momentul solicitării prelungirii şi interesul public, iar în cazul în care lucrările încep în termen, autorizaţia de construire se consideră valabilă pentru toată durata executării lucrărilor. Astfel, în sensul prevederilor alin. (5) și (6) din art. 15 din Legea nr. 163/2010, invocat de recurent, autorizația de construire nu poate fi prelungită, aceasta fiind valabilă pe toată durata lucrărilor. Doar lucrările pot fi prelungite, din motive întemeiate. În consecință, pe termenul pentru care lucrările se prelungesc autorizația își păstrează valabilitatea.

Referitor la al doilea temei indicat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiţie cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de către avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ține să reitereze că temeiurile stabilite la art. 2451 alin. (1) lit. a) și b) din Codul administrativ, nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

Referitor la al treilea temei menționat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să 10 demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco” conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin prisma rolului constituțional şi funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este aceea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci şi necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate instituit de art. 2451 şi 246 din Codul administrativ nu este formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Ștefan Niță, în interesele SRL „Lobodă Eco”. 11

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ,