CASE OF SAMIGULLINY AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF SAMIGULLINY AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2022)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SAMIGULLINIE ȘI ALȚII v. RUSIA (Aplicații nr. 61463/14 și 6 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Samigulliny și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare , deliberat în privat la 15 septembrie 2022 , pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau întârziarea executării hotărârilor interne și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 DE CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. Reclamanții s-au plâns de neîndeplinirea sau întârzierea aplicării deciziilor interne în favoarea lor. Se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea trebuie, în primul rând, să asigure dacă reclamanții își mențin statutul de victimă, având în vedere procedurile interne instituite de acestea în legătură cu presupusul neexecuție sau întârzierea executării hotărârilor în favoarea lor. Prin urmare, aceasta reiterează că reclamantul este privat de statutul său de victimă în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au acordat o soluție adecvată și suficientă pentru o încălcare a Convenției (a se vedea, de exemplu, Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-93, CEDH 2006 V). Curtea constată că afirmațiile relevante prezentate de dl Ladoshkin, dl Nikolayev, dna Burova și dna Poklad (denumite în continuare „număr”). 47492/15, 31103/16, 35177/17 și, respectiv, 23558/18, au fost respinse de către instanțele interne. Prin urmare, autoritățile interne nu au recunoscut în niciun moment încălcarea Convenției în ceea ce privește aceste reclamante, iar acestea din urmă pot pretinde că sunt victimele presupusei încălcări. În ceea ce privește celelalte cereri, chiar dacă autoritățile interne au recunoscut în mod expres că durata procedurii de aplicare a procedurii a fost excesivă și a atribuit reclamanților o compensație monetară în acest sens, Curtea nu poate accepta faptul că suma atribuită reclamanților era suficientă sau comparabilă cu ceea ce a atribuit în general în cazuri similare ruse. În consecință, reclamanții pot continua să susțină că sunt victimele presupusei încălcări. 10. Curtea constată, în continuare, că aceste plângeri nu sunt întemeiate în mod evident în sensul articolului 3 din Convenție și nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). 12. Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 13. Curtea constată, de asemenea, că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice (a se vedea tabelul anexat pentru detaliile ordonanțelor judecătorești). Prin urmare, consideră că deciziile în cauză constituie „posesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 14. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților 15. Prin urmare, aceste plângeri dezvăluie încălcarea art. 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 16. De asemenea, reclamanții s-au plâns, în mod expres sau substanțial, în legătură cu lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neexecuția hotărârilor în favoarea lor în contravenția art. 13 din Convenție, care citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 17. Curtea a recunoscut deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot Gerasimov și alții prin Legea Federală nr. 450-FZ de modificare a Legii de compensare a anului 2010. Statutul respectiv, care a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 2017, permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești care ordonă autorităților interne să îndeplinească diferite obligații în natură. Curtea a constatat că, în principiu, legea modificată privind compensarea îndeplinește criteriile stabilite în Gerasimov și altele Hotărârea pilot și furnizează reclamanților un remediu potențial eficace pentru plângerea lor de neexecuție (a se vedea Shtolts și alții c. Rusia (dec.), nos.77056/14 și alții, §§§ 87-116 și § 123, 30 ianuarie 2018). 18. Curtea observă, de asemenea, că reclamanții au făcut uz de remedierea internă existentă. Faptul că rezultatul nu a fost favorabil pentru acestea nu înseamnă că remediul a fost, în principiu, ineficient. Conform articolului 13 nu depinde de siguranța unui rezultat favorabil pentru un reclamant (a se vedea Ramirez Sanchez c. France [GC], nr. 59450/00, § 159, CEDH 2006 IX). Această afirmație, având în vedere faptele cauzelor și în lumina tuturor materialelor în posesia sa, precum și concluziile sale în temeiul articolului 6 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că plângerile sunt admisibile, dar nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată cu privire la acestea (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu v. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDH 2014, cu alte referințe; a se vedea mai departe, în contextul cazurilor de neexecuție rusească, Korotyayeva și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 13122/11 și altele 2 §§§ 36-40, 27 iunie 2017; Kamneva și alții c. Rusia (dec.) [Comitetul], nr. 35555/05 și alții 6 § 37, 2 mai 2017; și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia, nr. 44387/04 și alte 11 §§ 21-24, 25 octombrie 2011). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea Gerasimov și alții, citate mai sus, §§§ 187-200, și a se vedea Ilyushkin și alții c. Rusia , nr. 5734/08 și 28 altele , § 67, 17 aprilie 2012 , Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților sumele indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru satisfacție echitabilă . 21. Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are o obligație în curs de aplicare a hotărârilor care rămân executive. 22. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. să se alăture cererilor; declară plângerile privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern admisibil; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind neexecuția sau întârziarea aplicării deciziilor interne și lipsa oricărei soluții eficace în legislația internă; deține faptul că nu este necesar să se examineze merisul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar APENSĂ Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 Numărul de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Reprezentantului Data de începere a perioadei de neexecuție Data de începere a perioadei de neexecuție Încheierii perioadei de neexecuție Lungimea procedurii de executare Procedura de compensare a ordinului intern Denumirea instanței Data hotărârii „Cantitate atribuită pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant /holding (în euro)” [1] 61463/14 27/08/2014 Casăria Rezida Rishatovna SAMIGULLINA 1972 Roza Rishatovna SAMIGULLINA 1966 Irina Vladimovna Khrunova Kazan Kirovsky Curtea de district din Kazan, 22/02/2013 24/06/2013 în așteptare Mai mult de 9 ani (s) și 19 zile (s) „... autoritățile locale să organizeze un sistem de drenaj rutier aproape de parcela de teren și casă a reclamantului” Curtea Supremă a Federației Ruse, 16/03/2018, RUB 5.000 (aproximativ 73 EUR) la fiecare reclamant 5,850 47492/15 31/08/2015 Dmitriy Aleksandrovich LADOSHKIN 1959 Kaliningrad Garrison Tribunalul Militar, 15/2007/26/10/2007 25/04/2015 7 ani (s) și 6 luni (s) „... Comandantul unității militare nr. 93809 ... pentru a furniza [reclamantul] locuințe. în conformitate cu normele aplicabile ... și să-l respingă de la serviciul militar”. În 2015 a modificat, atribuirea a fost înlocuită cu o plată de subvenție pentru locuințe (RUB 73.656), acceptată de solicitant. Curtea Supremă a Federației Ruse, 03/05/2018, reclamație de compensare a respins 6.000 31103/16 23/05/2016 Vyacheslav Anatolyevich NIKOLAYEV 1971 Oleg Olegovich Anishchik St. Petersburg Kaluzhskiy Curtea de District a Regiunii Kaluga, 30/06/2015 01/10/2015 07/08/2019 3 ani și 10 luni și 7 zile „Departamentul de Locație din Kaluga pentru a include [premiile] reclamantului într-o [adresă specifică] în lista obiectelor pentru care a fost efectuată o revizuire majoră în detrimentul bugetului orașului Kaluga” Curtea Supremă a Federației Ruse, 25/12/2017, cerere de compensare respinsă 3.500 75109/16 23/11/2016 Oksana Borisovna KLINTSOVA 1970 Goncharova Irina Nikolayevna Syktyvkar Curtea orașului Syktyvkar din Republica Komi, 22/11/2013 20/02/2014 în așteptare Mai mult de 8 ani și 4 luni și 23 zile 155 „... Administrația orașului Syktyvkar pentru a furniza [reclamantul] locuințe în temeiul unui acord de locație socială pentru o familie de cel puțin 2 din 16,4 mp, cu prioritate...” Curtea Supremă a Federației Ruse, 12 ianuarie 2018, RUB 100.000 (aproximativ 1,606) 11.600 35177/17 26/04/2017 Svetlana Anatolyevna BUROVA 1972 Tikhun Igor Nikolayevich Yaroslavl Tribunalul Regional, 18/02/2014 18/02/2014 14/02/2017 2 ani (s) și 11 luni (s) și 28 zile (s) „... Consiliul Comunal al Yaroslavl pentru a oferi [reclamantul] locuințe confortabile pentru o familie de patru persoane în temeiul unui acord de locație socială” Curtea Supremă a Federației Ruse, 28/09/2017, reclamație de compensare a respins 4.000 23558/18 07/05/2018 Viktoriya Fedorovna POKLAD 1985 Alina Alanovna Selikhanova Curtea de district din Rostov-on-Don, 24/10/2014 16/02/2015 07/02/2018 2 ani și 11 luni și 23 zile „... administrația orașului pentru a furniza [reclamantul] locuințe adecvate în temeiul unui acord de locuință specializat ...” Curtea Supremă a Federației Ruse, 11/12/2017, reclamație de compensare a respins 2.500 44742/18 11/09/2018 (3 reclamanți) Casa Tatyana Nikolayevna KUZNETSOVA 1976 Arina Sergeyevna KUZNETSOVA 1996 Anatoliy Sergeyevich KUZNETSOV 2006 Elvira Ilyasovna Shamsutdinova Ufa Curtea de district Tuymazinskiy a Republicii Bashkortostan, 17/04/2014 20/05/2014 07/08/2018 4 ani(i) și 2 luni(i) și 19 zile(i) „... administrația de district Tuymazinskiy ... pentru a furniza [reclamanții] locuințe adecvate în temeiul unui acord de locație socială în termen de 6 luni de la data în care judecata devine finală” Curtea Supremă a Federației Ruse, 24/04/2018. Primul și al treilea reclamant au fost acordate RUB 5.000 fiecare. Al doilea reclamant a fost acordat RUB 7.000, din cauza handicapului său (aproximativ 225 EUR pentru cele trei solicitanți). 3.780 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

SAMIGULLINY AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 61463/14 and 6 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Samigulliny and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

6.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied on Article

6 §

1 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1 thereto, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

Admissibility

7.

The Court must firstly ascertain whether the applicants maintain their victim status, regard being had to the domestic proceedings instituted by them in connection with the alleged non-enforcement or delayed enforcement of the judgments in their favour. It therefore reiterates that the applicant is deprived of his or her victim status if the national authorities have acknowledged, either expressly or in substance, and then afforded appropriate and sufficient redress for, a breach of the Convention (see, for example,

Scordino v. Italy (no. 1)

[GC], no.

36813/97, §§

178-93, ECHR

2006

‑

V).

8.

The Court notes that the relevant claims brought by Mr Ladoshkin, Mr

Nikolayev, Ms Burova and Ms Poklad (applications nos.

47492/15, 31103/16, 35177/17 and 23558/18, respectively) were dismissed by the domestic courts. Accordingly, at no time did the domestic authorities acknowledge a breach of the Convention in respect of these applicants and the latter can still claim to be the victims of the alleged violation.

9.

As to the remainder of the applications, even though the domestic authorities have expressly acknowledged that the length of the enforcement proceedings have been excessive and awarded the applicants a monetary compensation in that respect, the Court cannot accept that the amount awarded to the applicants was sufficient or comparable to what it generally awards in similar Russian cases. Accordingly, the applicants may still claim to be the victims of the alleged violation.

10.

The Court further notes that these complaints are not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article

35

§

3 of the Convention and are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

Merits

11.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

12.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia,

nos. 29920/05 and 10 others, 1

July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

13.

The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken (see the appended table for details of court orders). It therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

14.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

15.

These complaints therefore disclose a breach of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

16.

The applicants also complained, expressly or in substance, about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non-enforcement of the judgments in their favour in contravention of Article

13 of the Convention, which reads as follows:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

17.

The Court has already acknowledged the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the

Gerasimov and Others

pilot judgment by Federal Law No.

450-FZ amending the Compensation Act of 2010. That statute, which entered into force on 1

January 2017, enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments ordering the domestic authorities to fulfil various obligations in kind. The Court has found that the amended Compensation Act in principle meets the criteria set out in the

Gerasimov and Others

pilot judgment and provides the applicants with a potentially effective remedy for their non-enforcement complaint (see

Shtolts and Others v. Russia

(dec.), nos.77056/14 and

2

others, §§

87-116 and §

123, 30

January 2018).

18.

The Court further observes that the applicants made use of the existing domestic remedy. The fact that the outcome was not favourable for them does not mean that the remedy was in principle ineffective. Compliance with Article 13 does not depend on the certainty of a favourable outcome for an applicant (see

Ramirez Sanchez v.

France

[GC], no.

59450/00, §

159, ECHR 2006

‑

IX). That said, having regard to the facts of the cases and in the light of all the material in its possession, as well as its findings under Article

6 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention, the Court considers that the complaints are admissible but there is no need to give a separate ruling on them (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no.

47848/08, §

156, ECHR 2014, with further references; see further, in the context of the Russian non-enforcement cases,

Korotyayeva and Others v.

Russia

[Committee], nos.

13122/11 and 2

others, §§

36-40, 27

June 2017;

Kamneva and Others v.

Russia

(dec.) [Committee], nos.

35555/05 and 6

others, §

37, 2

May 2017; and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v.

Russia,

nos.

44387/04 and 11

others, §§

21-24, 25

October 2011).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

20.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see

Gerasimov and Others,

cited above, §§

187-200, and see

Ilyushkin and Others v.

Russia

, nos. 5734/08 and 28 others, §

67, 17

April 2012), the Court considers it reasonable to award the applicants the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

21.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgments which remain enforceable.

22.

The Court also considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and the lack of any effective remedy in domestic law admissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and the lack of any effective remedy in domestic law;

Holds

that it is not necessary to examine the meris of the applicants’ complaint under Article

13 of the Convention;

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Rejects

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Domestic order

Compensation proceedings

Name of the court

Date of the judgment

Аward

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant /household

(in euros)

[1]

61463/14

27/08/2014

Household

Rezida Rishatovna SAMIGULLINA

1972

Roza Rishatovna SAMIGULLINA

1966

Irina Vladimirovna Khrunova

Kazan

Kirovsky District Court of Kazan, 22/02/2013

24/06/2013

pending

More than 9 year(s) and 19 day(s)

"...the local authorities to arrange a road drainage system close to the applicant’s plot of land and house"

Supreme Court of the Russian Federation, 16/03/2018, RUB

5,000 (approximately EUR

73) to each applicant

5,850

47492/15

31/08/2015

Dmitriy Aleksandrovich LADOSHKIN

1959

Kaliningrad Garrison Military Court, 15/10/2007

26/10/2007

25/04/2015

7 year(s) and 6

month(s)

“... The commander of the military unit no.93809 ... to provide [the applicant] with housing. under the applicable norms ... and dismiss him from military service”. In 2015 modified, the award replaced by a housing subsidy payment (RUB

73,656), accepted by the applicant.

Supreme Court of the Russian Federation, 03/05/2018, compensation claim dismissed

6,000

31103/16

23/05/2016

Vyacheslav Anatolyevich NIKOLAYEV

1971

Oleg Olegovich Anishchik

St. Petersburg

Kaluzhskiy District Court of the Kaluga Region, 30/06/2015

01/10/2015

07/08/2019

3 year(s) and 10

month(s) and 7

day(s)

“the Housing Department of Kaluga to include the applicant’s [premises] at a [specific address] in the list of objects in respect of which a major overhaul was to be performed at the expense of the Kaluga town budget”

Supreme Court of the Russian Federation, 25/12/2017, compensation claim dismissed

3,500

75109/16

23/11/2016

Oksana Borisovna KLINTSOVA

1970

Goncharova Irina Nikolayevna

Syktyvkar

Syktyvkar Town Court of the Komi Republic, 22/11/2013

20/02/2014

pending

More than 8 year(s) and 4 month(s) and 23

day(s)

155

“...the Administration of the Town of Syktyvkar to provide [the applicant] with housing under a social tenancy agreement for a family of two of no less than 16.4 sq.m., on a priority basis...”

Supreme Court of the Russian Federation, 12

January 2018,

RUB

100,000 (approximately EUR

1,606)

11,600

35177/17

26/04/2017

Svetlana Anatolyevna BUROVA

1972

Tikhun Igor Nikolayevich

Yaroslavl

Yaroslavl Regional Court, 18/02/2014

18/02/2014

14/02/2017

2 year(s) and 11

month(s) and 28

day(s)

“... the Town Council of Yaroslavl to provide [the applicant] with comfortable housing for a family of four under a social tenancy agreement”

Supreme Court of the Russian Federation, 28/09/2017, compensation claim dismissed

4,000

23558/18

07/05/2018

Viktoriya Fedorovna POKLAD

1985

Alina Alanovna Selikhanova

Moscow

Leninskiy District Court of Rostov-on-Don, 24/10/2014

16/02/2015

07/02/2018

2 year(s) and 11

month(s) and 23

day(s)

“... the town administration to provide [the applicant] with appropriate housing under a specialised housing agreement ...”

Supreme Court of the Russian Federation, 11/12/2017, compensation claim dismissed

2,500

44742/18

11/09/2018

(3 applicants)

Household

Tatyana Nikolayevna KUZNETSOVA

1976

Arina Sergeyevna KUZNETSOVA

1996

Anatoliy Sergeyevich KUZNETSOV

2006

Elvira Ilyasovna Shamsutdinova

Ufa

Tuymazinskiy District Court of the Republic of Bashkortostan, 17/04/2014

20/05/2014

07/08/2018

4 year(s) and 2

month(s) and 19

day(s)

“... the Tuymazinskiy District administration ... to provide [the applicants] with suitable housing under a social tenancy agreement within 6

months from the date when that judgement becomes final”

Supreme Court of the Russian Federation, 24/04/2018. The first and the third applicants were awarded RUB

5,000 each. The second applicant was awarded RUB

7,000, on account of his disability (approximately EUR

225 for the three applicants).

3,780

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.