3ra-1412/17 — anularea actului de inspecție, declarației vamale, declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nematerial și cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 3ra-1412/17

prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Briceni)

judecător: Comerzan Ghenadie

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

judecători: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic, Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de SC ”Linavan” SRL, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL către

Biroul Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 02 august 2016, anularea

declarației vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu

menținerea declarației vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în

varianta inițială DVV-1, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei

nr.1, restituirea sumei încasate excedentar în mărime de 5885,86 lei, încasarea

prejudiciului nepatrimonial în mărime de 5000,00 lei și cheltuielilor de judecată în mărime

de 5000,00 lei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL și menținută integral hotărârea Judecătoriei

Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 22 septembrie 2016 reclamantul SC „Linavan” SRL a înaintat în instanța

de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni privind

anularea actului de inspecție din 02 august 2016, anularea declarației vamale DV-2 și

declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu menținerea declarației

vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială DVV-

1, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei

încasate excedentar în mărime de 5885,86 lei, încasarea prejudiciului nepatrimonial în

mărime de 5000,00 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 5000,00 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 02 august 2016, SC

”Linavan” SRL, pentru trecerea frontierei a mărfii importate din Ucraina, a depus la

organul vamal declarația vamală electronică de import definitiv, anexând pachetul de

1

documente, care sunt obligatorii, în conformitate cu Ordinul Serviciului Vamal nr. 01-1

din 04.01.2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar și

art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997.

Menționează că, indiferent de faptul că, declarantul a prezentat setul de acte necesare

pentru determinarea valorii mărfii în vamă, colaboratorul vamal a refuzat calcularea valorii

în vamă a mărfii după metoda 1, motivând că documentele prezentate nu sunt suficiente

pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că marfa importată prezintă risc de

subevaluare.

Susține că, ulterior au fost prezentate actele suplimentare pentru a exclude calcularea

valorii în vamă a mărfii după o altă metodă decât metoda I, însă Biroul Vamal Briceni a

aplicat eronat o altă metodă și a fost întocmit act de inspecție din 02 august 2016, în care a

indicat existența unor suspiciuni de subevaluare, majorând valoarea mărfii în vamă cu

27934,56 lei, cu calcularea plăților vamale excedentare în sumă de 5885,86 lei din marfa

importată în valoare de 1416,15 USD, cu utilizarea metodei de rezervă nr.6.

Consideră că, contrar prevederilor Codului vamal și Legii cu privire la tariful vamal,

Biroul Vamal Briceni (Nord) neîntemeiat a majorat valoarea mărfii în vamă, fără a fi

verificate actele prezentate, astfel, nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate

după o altă metodă, iar calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă de 5885,86 lei

din marfa importată în valoare de 1416,15 USD contravine Codului Vamal al RM și Legii

cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997.

În astfel de condiții, consideră că Biroul Vamal Briceni urmează să recalculeze

valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la data de 02 august 2016, în

conformitate cu art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de 1416,15

USD, cu restituirea sumei încasate excedentar în valoare de 5885,86 lei, ceea ce constituie

diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

Susține că, prin acțiunile ilegale ale inspectorului Biroului Vamal Briceni au fost

lezate drepturile și interesele întreprinderii, cauzându-i un prejudiciu nepatrimonial, care

urmează a fi reparat din contul Biroului Vamal Briceni prin încasarea sumei de 5000,00

MDL în beneficiul SC „Linavan” SRL.

Solicită anularea actului de inspecție din 02 august 2016, emis de către Biroul Vamal

Briceni în cazul importării mărfii lemnoase de către SC „Linavan” SRL, anularea

declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata

DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială

(tipizata DVV-1); obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a

plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de către SC „Linavan” SRL potrivit

metodei 1; încasarea de la Biroul Vamal Briceni (Nord) în folosul SC „Linavan” SRL

sumei de 5885,86 lei MDL, ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform

DVV-1 și DVV-2, precum și încasarea sumei de 5000,00 MDL, ca echivalent bănesc

pentru reparația prejudiciului nepatrimonial cauzat prin acțiunile ilegale ale

colaboratorului vamal și suma de 5000,00 MDL cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

și cheltuieli aferente examinării cauzei civile.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017 (f.d. 51,

vol.II), cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL împotriva Biroului

vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 14.06.2016, anularea declarației

vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu menținerea

declarației vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta

inițială DVV-1, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a

plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea

prejudiciului nepatrimonial și cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 15 martie 2017 SC,,Linavan,, SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

Ghenadie Odobescu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni)

din 02 martie 2017, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017, apelul declarat de către SC

”Linavan” SRL a fost respins cu menținerea integrală a hotărârii Judecătoriei Edineț

(sediul Briceni) din 02 martie 2017.

În motivarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată au indicat că, nu există temei

de declarare a actului de inspecție nul, având în vedere că declarantul, în cadrul controlului

vamal, nu a prezentat actele solicitate suplimentar care ar permite calcularea valorii mărfii

în vamă după metoda nr.1, iar organul vamal justificat a aplicat consecutiv metoda nr. 6 de

rezervă. În susținerea poziției sale, instanțele de judecată au relevat prevederile art. 178,

art. 179 Cod Vamal al R. M., art.8 alin. (1-3) din Legea cu privire la tariful vamal, nr.

1380 din 20.11.1997, pct. 13 și 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii

în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul R. Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 600 din 14.05.2002.

La 10 octombrie 2017, reprezentantul recurentului SC ”Linavan” SRL, avocatul

Odobescu Ghenadie a depus recurs împotriva deciziei de apel, solicitând casarea integrală

a deciziei Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017 ca ilegală, cu emiterea unei noi decizii,

potrivit căreia cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, menționând că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat

normele de drept material și anume nu a aplicat corect legislația vamală în ceia ce privește

prezentarea actelor pentru determinarea valorii în vamă a mărfii. Consideră că instanțele

au lăsat fără apreciere argumentul reclamantului, potrivit căruia organul vamal

neîntemeiat a solicitat de la declarant acte suplimentare pentru calcularea valorii în vamă,

iar solicitarea documentelor suplimentare nu a fost rezultată dintr-o analiză a riscurilor de

subevaluare, cu întocmirea unui raport, ceia ce a dus la utilizarea nejustificată a metodei

nr. 6 de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor și respectiv la majorarea valorii în vamă a

mărfii importate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 11 iulie 2017 a fost expediată în

adresa recurentului și reprezentantului acestuia la data de 22 septembrie 2017 și

recepționată de aceșta la data de 27 și 29 septembrie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 18950 (f. d. 144, vol. II) și avizele de recepție (f.d.145-146,

vol.II). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul la data de 10 octombrie 2017, în termen.

La 21 noiembrie 2017, în adresa intimatului Biroul Vamal Nord a fost expediată

copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Prin referința depusă la 05 decembrie 2017 prin intermediul oficiului poștal Biroul

Vamal Nord a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale

aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept

material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește

că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan”

SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or, acesta

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult ca atât, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor invocate în cererea de apel și cererea de chemare în

judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

În același context, instanța de recurs menționează că, din conținutul cererii de recurs

rezultă că, în mare parte, SC ”Linavan” SRL a reluat criticile formulate în faza procesuală

anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere,

4

iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu este suficient de

fundamentată și nu are vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză

civilă.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție reține că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului,

invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost

apreciate corespunzător.

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la

fondul recursului.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de

apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material,

procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele

invocate de reprezentantul SC ”Linavan” SRL în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă al R. Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie

Odobescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

5