3ra-1412/17 — anularea actului de inspecție, declarației vamale, declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor, revizuirea modului de calculare a plăților vamale, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nematerial și cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 3ra-1412/17 prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Briceni) judecător: Comerzan Ghenadie instanța de apel: Curtea de Apel Bălți judecători: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu Î N C H E I E R E 20 decembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic, Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de SC ”Linavan” SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Ghenadie Odobescu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL către Biroul Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 02 august 2016, anularea declarației vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu menținerea declarației vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială DVV-1, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar în mărime de 5885,86 lei, încasarea prejudiciului nepatrimonial în mărime de 5000,00 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 5000,00 lei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL și menținută integral hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017,

c o n s t a t ă: La data de 22 septembrie 2016 reclamantul SC „Linavan” SRL a înaintat în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 02 august 2016, anularea declarației vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu menținerea declarației vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială DVV- 1, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar în mărime de 5885,86 lei, încasarea prejudiciului nepatrimonial în mărime de 5000,00 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 5000,00 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 02 august 2016, SC ”Linavan” SRL, pentru trecerea frontierei a mărfii importate din Ucraina, a depus la organul vamal declarația vamală electronică de import definitiv, anexând pachetul de 1 documente, care sunt obligatorii, în conformitate cu Ordinul Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04.01.2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar și art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Menționează că, indiferent de faptul că, declarantul a prezentat setul de acte necesare pentru determinarea valorii mărfii în vamă, colaboratorul vamal a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1, motivând că documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că marfa importată prezintă risc de subevaluare.

Susține că, ulterior au fost prezentate actele suplimentare pentru a exclude calcularea valorii în vamă a mărfii după o altă metodă decât metoda I, însă Biroul Vamal Briceni a aplicat eronat o altă metodă și a fost întocmit act de inspecție din 02 august 2016, în care a indicat existența unor suspiciuni de subevaluare, majorând valoarea mărfii în vamă cu 27934,56 lei, cu calcularea plăților vamale excedentare în sumă de 5885,86 lei din marfa importată în valoare de 1416,15 USD, cu utilizarea metodei de rezervă nr.6.

Consideră că, contrar prevederilor Codului vamal și Legii cu privire la tariful vamal, Biroul Vamal Briceni (Nord) neîntemeiat a majorat valoarea mărfii în vamă, fără a fi verificate actele prezentate, astfel, nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după o altă metodă, iar calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă de 5885,86 lei din marfa importată în valoare de 1416,15 USD contravine Codului Vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. În astfel de condiții, consideră că Biroul Vamal Briceni urmează să recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la data de 02 august 2016, în conformitate cu art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de 1416,15 USD, cu restituirea sumei încasate excedentar în valoare de 5885,86 lei, ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

Susține că, prin acțiunile ilegale ale inspectorului Biroului Vamal Briceni au fost lezate drepturile și interesele întreprinderii, cauzându-i un prejudiciu nepatrimonial, care urmează a fi reparat din contul Biroului Vamal Briceni prin încasarea sumei de 5000,00 MDL în beneficiul SC „Linavan” SRL.

Solicită anularea actului de inspecție din 02 august 2016, emis de către Biroul Vamal Briceni în cazul importării mărfii lemnoase de către SC „Linavan” SRL, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-1); obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de către SC „Linavan” SRL potrivit metodei 1; încasarea de la Biroul Vamal Briceni (Nord) în folosul SC „Linavan” SRL sumei de 5885,86 lei MDL, ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2, precum și încasarea sumei de 5000,00 MDL, ca echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial cauzat prin acțiunile ilegale ale colaboratorului vamal și suma de 5000,00 MDL cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și cheltuieli aferente examinării cauzei civile.

2 Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017 (f.d. 51, vol.II), cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL împotriva Biroului vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 14.06.2016, anularea declarației vamale DV-2 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor DVV-2, cu menținerea declarației vamale DV-1 și declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială DVV-1, obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nepatrimonial și cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 15 martie 2017 SC,,Linavan,, SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Ghenadie Odobescu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017, apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL a fost respins cu menținerea integrală a hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 02 martie 2017. În motivarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată au indicat că, nu există temei de declarare a actului de inspecție nul, având în vedere că declarantul, în cadrul controlului vamal, nu a prezentat actele solicitate suplimentar care ar permite calcularea valorii mărfii în vamă după metoda nr.1, iar organul vamal justificat a aplicat consecutiv metoda nr. 6 de rezervă.

În susținerea poziției sale, instanțele de judecată au relevat prevederile art. 178, art. 179 Cod Vamal al R. M., art.8 alin. (1-3) din Legea cu privire la tariful vamal, nr. 1380 din 20.11.1997, pct. 13 și 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul R. Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. La 10 octombrie 2017, reprezentantul recurentului SC ”Linavan” SRL, avocatul Odobescu Ghenadie a depus recurs împotriva deciziei de apel, solicitând casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017 ca ilegală, cu emiterea unei noi decizii, potrivit căreia cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept material și anume nu a aplicat corect legislația vamală în ceia ce privește prezentarea actelor pentru determinarea valorii în vamă a mărfii. Consideră că instanțele au lăsat fără apreciere argumentul reclamantului, potrivit căruia organul vamal neîntemeiat a solicitat de la declarant acte suplimentare pentru calcularea valorii în vamă, iar solicitarea documentelor suplimentare nu a fost rezultată dintr-o analiză a riscurilor de subevaluare, cu întocmirea unui raport, ceia ce a dus la utilizarea nejustificată a metodei nr. 6 de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor și respectiv la majorarea valorii în vamă a mărfii importate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. 3 La caz, se constată că decizia instanței de apel din 11 iulie 2017 a fost expediată în adresa recurentului și reprezentantului acestuia la data de 22 septembrie 2017 și recepționată de aceșta la data de 27 și 29 septembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 18950 (f. d. 144, vol. II) și avizele de recepție (f.d.145-146, vol.II). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 10 octombrie 2017, în termen.

La 21 noiembrie 2017, în adresa intimatului Biroul Vamal Nord a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Prin referința depusă la 05 decembrie 2017 prin intermediul oficiului poștal Biroul Vamal Nord a solicitat respingerea recursului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or, acesta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult ca atât, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor invocate în cererea de apel și cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În același context, instanța de recurs menționează că, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, SC ”Linavan” SRL a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, 4 iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată și nu are vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de reprezentantul SC ”Linavan” SRL în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă al R. Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Mariana Pitic Luiza Gafton 5