3ra-1327/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1327/17

Judecător: S. Garștea-Bria

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Paviramus”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Paviramus” împotriva Biroului Vamal Chișinău, cu privire la

anularea actului de inspecție, declarației vamale și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 26 decembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a

cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă :

La 15 august 20116, SRL ,,Paviramus” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău, cu privire la anularea actului de

inspecție, declarației vamale și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 06 iunie 2016 SRL „Paviramus” a prezentat

spre vămuire Biroului Vamal Chișinău marfa (produse de horticultură) conform

declarației vamale nr. DV i 8447 din 06 iunie 2016, valoarea în vamă a mărfii fiind

determinată și anunțată în baza metodei 1 (valorii tranzacției, respectiv în baza prețului

efectiv plătit sau de plătit).

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în

vamă, Biroul Vamal Chișinău a ajuns la concluzia că aceasta a fost stabilită incorect,

întocmind în acest sens actele de inspecție, cu obligarea de modificare a declarațiilor

depuse inițial și încasarea suplimentar a sumei de 29 602,47 lei.

Reclamantul susține că, a prezentat pârâtului toate actele de însoțire a mărfurilor,

anexate la declarațiile vamale, conform legislației, motiv din care consideră că Biroul

1

Vamal neîntemeiat a calculat de sine stătător valoarea în vamă a mărfurilor prin

utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă.

În vederea respectării procedurii prealabile de soluționare a litigiului pe cale

extrajudiciară, prin cererea din 14 iunie 2016, a solicitat organului vamal, anularea

actelor de inspecție emise la declarațiile vamale, modificarea declarațiilor vamale, cu

menținerea celor inițiale, precum și restituirea sumei plătite în plus, însă prin răspunsul

nr. 28/11-10966 din 14 iulie 2016, i-a fost refuzat în admiterea cerințelor.

Solicită reclamantul, anularea actului de inspecție emis la declarația vamală în

detaliu nr. DV i 8447 din 06 iunie 2016, anularea declarației vamale în varianta

modificată și obligarea restituirii sumei încasate suplimentar în mărime de 29 602,47

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 decembrie 2016

cererea de chemare în judecată a fost admisă S-a anulat actul de inspecție emis de

Biroul Vamal Chișinău la declarația vamală nr. DV i 8447 din 06 iunie 2016, cu

anularea declarației vamale modificată și menținerea declarației vamale în varianta

inițială. S-a obligat Biroul Vamal Chișinău să recalculeze impozitele achitate

suplimentar de către SRL „Paviramus” în mărime de 29 602,47 lei, cu restituirea sumei

nominalizate agentului economic.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 decembrie 2016, Biroul

Vamal Chișinău a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, s-a admis apelul declarat de

Biroul Vamal Chișinău, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26

decembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a

fost respinsă.

La 14 iulie 2017, SRL „Paviramus” a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-

o neîntemeiată și ilegală, prin faptul că a fost emise cu încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Afirmă că, instanța de apel nu a aplicat art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ, conform căruia la examinarea în instanța de contencios administrativ a

cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului.

În sprijinul acestei susțineri, indică că, pârâtul-intimat nu a probat nici într-un

mod poziția sa, iar în asemenea circumstanțe, instanța de apel nu urma să aplice

prevederile art. 17 alin. (1) al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal, deoarece, nu a

fost dovedit dacă într-adevăr autoritatea vamală în mod legal a respins aplicarea

metodei de vămuire în baza prețului efectiv de plătit (metoda 1).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 02 mai 2017

a fost expediată în adresa părților la 12 mai 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

2

însoțire cu nr. 5443 (f.d. 72), însă careva date privind recepționarea deciziei de către

recurent la materialele dosarului nu există.

Prin urmare, recursul declarat de SRL „Paviramus”, la 14 iulie 2017, se consideră

depus în termen.

La 23 octombrie 2017, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de SRL „Paviramus”, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Paviramus”, este declarativ

3

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Paviramus”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Paviramus”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4