3ra-1357/19 — contestarea actului administrativ, restituirea sumelor

3ra-1357/19 — contestarea actului administrativ, restituirea sumelor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1357/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Paviramus”,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Paviramus” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ și restituirea sumelor,

împotriva deciziei din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către SRL „Paviramus”,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2016 SRL „Paviramus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la anularea actelor de inspecție emise

la declarațiile vamale în detaliu nr. I1731 din 15 februarie 2016, nr. I1828 și

nr. I1831din 16 februarie 2016, nr. I2480 din 27 februarie 2016, nr. I2487 din

28 februarie 2016, nr. I2616 din 29 februarie 2016, nr. I2656 și nr. I2667 din

01 martie 2016, nr. I2880 și nr. I2901 din 04 martie 2016, nr. I3068 din

09 martie 2016, cu anularea acestora în varianta modificată și menținerea în vigoare

a variantei inițiale, și obligarea acestuia să restituie sumele încasate suplimentar în

mărime de 107021,56 lei.

La 24 mai 2016 SRL „Paviramus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Chișinău, prin care a solicitat anularea actelor de inspecție

emise la declarațiile vamale în detaliu nr. 3392 din 14 martie 2016, nr. I3457 din

15 martie 2016, nr. I3593 din 17 martie 2016, nr. I3723 din 19 martie 2016, nr I3789

din 21 martie 2016, nr. I3963 din 23 martie 2016, nr.I4219 și nr.4234 din

27 martie 2016, nr. I4254 din 28 martie 2016, nr. I4421 din 29 martie 2016, nr.I4654,

nr. I4666 și nr.I4670 din 01 aprilie 2016, nr. I4732 din 03 aprilie 2016, nr. I4857 din

05 aprilie 2016, nr. I5085 din 07 aprilie 2016, nr. I5125 din 08 aprilie 2016, nr.I5167

din 09 aprilie 2016, nr. I5199 din 10 aprilie 2016, nr.I5247 și nr. I5273 din

11 aprilie 2016, cu anularea acestora în varianta modificată și menținerea în vigoare

a variantei inițiale și obligarea acestuia să restituie sumele încasate suplimentar în

mărime de 197242,38 lei.

1

În motivarea cererilor de chemare în judecată SRL „Paviramus” a relatat că în

perioadele 15 februarie 2016 – 09 martie 2016 și 14 martie 2016 – 11 aprilie 2016 a

importat în țară mărfuri, prezentând organului vamal declarațiile vamale și calculând

valoarea în vamă a mărfii conform metodei nr. I, prevăzută de art. 11 al Legii cu

privire la tariful vamal.

În urma verificării declarațiilor vamale, Biroul Vamal Chișinău a considerat că

valoarea în vamă a mărfurilor importate a fost determinată incorect, întocmind în

acest sens acte de inspecție aferente fiecărei declarații vamale cu obligația de

modificare a acestora și încasarea suplimentară a sumei de 107021,56 lei și,

respectiv, 197242,38 lei, în baza art. 8 alin. (3) și art. 17 ale Legii cu privire la tariful

vamal.

Deoarece a prezentat toate actele prevăzute la pct. 13 al Regulamentului privind

modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii

Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, consideră că

valoarea în vamă a mărfurilor importate urma a fi determinată conform primei

metode de determinare a valorii în vamă a mărfii, din care considerente apreciază

acțiunile pârâtului ca fiind ilegale.

La 25 februarie 2016, 09 martie 2016, 24 martie 2016, 04 aprilie 2016,

11 aprilie 2016 a remis în adresa organului vamal cereri prealabile, prin care a

solicitat anularea actelor de inspecție, modificarea declarațiilor vamale și menținerea

declarațiilor inițial prezentate, cu restituirea sumelor achitate în surplus.

Prin răspunsurile organului vamal nr. 28/11-4568 din 23 martie 2016,

nr.28/11-4679 din 25 martie 2016, nr. 28/11-7473 din 25 aprilie 2016 și

nr. 28/11-7694 din 03 mai 2016 solicitările au fost respinse.

Prin încheierea din 13 iulie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

cauzele civile menționate au fost conexate. (f.d.78, Vol.II)

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea de chemare în judecată depusă de de SRL „Paviramus” împotriva Biroului

Vamal Centru cu privire la anularea actelor administrative și obligarea restituirii

sumelor încasate suplimentar în partea anulării actelor de inspecție aferente

declarațiilor vamale nr. 3030I1828 din 16 februarie 2016 și nr. 3030I1731 din

15 februarie 29016 s-a respins ca tardivă, iar în rest ca neîntemeiată.

La 04 februarie 2019, SRL „Paviramus” a declarat apel împotriva hotărârii din

24 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de SRL „Paviramus”.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că pretențiile

SRL „Paviramus”, argumentele invocate de ultima în susținerea apelului sunt

neîntemeiate, iar prima instanță a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate

aspectele probelor, astfel hotărârea fiind legală și întemeiată, adoptată cu respectarea

drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Or, în urma declarării de către SRL „Paviramus” a imposibilității prezentării

actelor solicitate la momentul respectiv, organul vamal a solicitat prezentarea

informațiilor și datelor despre tranzacții cu mărfuri identice sau similare, informații și

date cu privire la costul unitar al mărfii de evaluat, calculul firmei producătoare

2

pentru prețul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte

cumpărătorului), informații necesare pentru determinarea posibilității aplicării în

cazul dat a metodelor nr. 2-5 pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor

importate de apelantă.

La materialele cauzei lipsesc probe ce ar dovedi că SRL „Paviramus” a

prezentat organului vamal informațiile și datele nominalizate și că a întreprins măsuri

în vederea dobândirii acestora.

SRL „Paviramus” nu a prezentat organului vamal informații ce ar fi stabilit

posibilitatea aplicării altor metode de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

decât cele aplicate de organul vamal.

Prima instanță just a concluzionat asupra tardivității pretențiilor ce rezidă din

declarațiile vamale nr. 3030I1731 din 15 februarie 2016 și nr. 3030I1828 din

16 februarie 2016, în contextul în care contestația depusă de SRL „Paviramus”

datează cu 29 februarie 2016.

La caz nu se întrunesc temeiurile legale ce ar determina temeinicia pretențiilor

înaintate, iar prima instanță corect le-a respins ca fiind nefondate.

Întemeiat au fost respinse și pretențiile subsecvente privind restituirea sumelor

pretins achitate în surplus, în mărime de 107021,56 lei și respectiv 197242,38 lei,

deoarece valoarea în vamă a mărfurilor importate de SRL „Paviramus” a fost legal

determinată. Sumele indicate nu constituie plăți în surplus și nu sunt pasibile de

restituire, deoarece reprezintă valoarea determinată a drepturilor de import

imputabile apelantei.

La 04 octombrie 2019, SRL „Paviramus” a declarat recurs împotriva deciziei

din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că nu este de acord cu decizia din

03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, deoarece instanța de apel la emiterea

acesteia nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a apreciat în mod arbitrar

probele, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Instanța de apel nu trebuia să aplice dispozițiile art.17 alin.(1) al Legii nr. 1380

cu privire la tariful vamal și prevederile pct.14-24 din Hotărârea Guvernului nr. 600

din 14 mai 2002, dar urma să se conducă numai de pct.13 al Hotărârii Guvernului

nr.600 din 14 mai 2002.

Instanța greșit a constatat că la pct.3.4 din contract este prevăzut un anumit preț.

Or, acest punct reglementează chestiunea ce ține de calitatea mărfii.

Chestiunea prețului este reglementată de pct.1.2 din contract, conform căruia

fiecare preț pentru fiecare partidă urmează a fi menționat în Invoice corespunzător

pentru fiecare livrare.

Cu referire la contractul nr. 1 din 06 februarie 2013, instanța greșit a considerat

că livrarea să fie efectuată în perioada 06 octombrie 2012 – 31 decembrie 2015,

deoarece a ignorat faptul că la vămuire declarantul a prezentat Anexa nr. 1 din

03 ianuarie 2016 la acest contract din care rezultă că părțile aveau un contract valabil

pentru perioada livrărilor.

Cu referire la contractul nr.1 din 27 martie 2015, instanța greșit a apreciat faptul

că este o încălcare reglementarea asortimentului și valorii unitare în mod separat prin

Invoice pentru fiecare livrare în parte. Or, nu este reglementat că acest fapt ar face un

3

contract civil să nu fie valabil. La vămuire organului vamal i-au fost prezentate toate

Invoice-urile, astfel încât a putut verifica care este prețul și asortimentul mărfii.

Eronat a concluzionat Biroul Vamal Chișinău că SRL „Paviramus” a avut

posibilitatea de a prezenta cheltuielile de transport pentru importul mărfii și nu a

argumentat cum a ajung la această concluzie.

Condiția de livrare a mărfii a fost CTP, care în conformitate cu grupele C din

condițiile de livrare stabilite de Camera Internațională de Comerț conform normelor

INCOTERMS, stabilește că prețul plătit sau de plătit a mărfurilor de evaluat include

costul de transportare, inclusiv cheltuielile aferente transportării.

Dat fiind că nu există niciun contract de transport încheiat cu compania care a

efectuat transportul, este imposibil ca declarantul să prezinte dovada unei plăți care

niciodată nu a fost făcută. Mai mult, transportul mărfii a fost organizat și achitat de

vânzător și nu de cumpărător.

Contrar faptului că obiect al litigiului sunt actele de inspecție aferente a peste

25 de declarații vamale, instanța nu a dat o apreciere fiecărui act contestat în parte,

limitându-se doar asupra criticii aduse față de trei contracte în pofida faptului că

acestea nu sunt unicele contracte în baza cărora au fost efectuate operațiunile

economice de import.

O astfel de abordare superficială reprezintă o vădită judecare inechitabilă a

cauzei și nu este temei de respingere integrală a acțiunii, fiind analizate doar o mică

parte din probele prezentate.

La 29 octombrie 2019 Biroul Vamal Centru a depus referință asupra cererii de

recurs prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului, sau respingerea

acestuia cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

4

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Din materialele cauzei rezultă că SRL „Paviramus” a recepționat copia deciziei

din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău la 06 septembrie 2019 (f.d.59, Vol. III).

În aceste circumstanțe, recursul declarat de SRL „Paviramus” la

04 octombrie 2019 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL „Paviramus” în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de SRL „Paviramus”, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul

SRL „Paviramus” cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențiala sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

5

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursurile depuse nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu 6 a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SRL „Paviramus”.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Paviramus”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Sveatoslav Moldovan

6