3ra-726/18 — contestarea actelor administrative

3ra-726/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-726/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iulia Sîrcu

Maria Ghervas

Luiza Gafton

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Biroul vamal Centru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Centru cu privire la

contestarea actelor administrative și restituirea sumelor achitate suplimentar,

împotriva deciziei din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Centru și a fost menținută

hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 11 ianuarie 2016, SRL „Paviramus” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor

administrative și restituirea sumei achitate suplimentar.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada 26 noiembrie 2015

– 13 decembrie 2015 a prezentat spre vămuire Biroului vamal Chișinău marfă

(produse de horticultură) conform declarațiilor vamale nr. 20761 din 26 noiembrie

2015, nr. 21711 din 09 decembrie 2015, nr. 21971 din 12 decembrie 2015 și

nr.21999 din 13 decembrie 2015, valoarea în vamă fiind determinată conform

metodei nr. 1 (în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit

sau de plătit) prevăzută la art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal.

A menționat că, în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către

declarant a valorii în vamă, Biroul vamal Chișinău a concluzionat că, aceasta a fost

determinată incorect, astfel, a întocmit actele de inspecție aferente acestor

declarații vamale, majorând valoarea mărfii importate, cu obligarea modificării

declarațiilor depuse în varianta inițială și încasând suplimentar suma de 53468,11

lei, în baza art. 8 alin. (3) și art. 17 ale Legii cu privire la tariful vamal.

A susținut că, conform pct. 13 din Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14

mai 2002, a prezentat pârâtului toate actele de însoțire ale mărfurilor ce atestă

corectitudinea determinării valorii în vamă și, anume, contractul aferent tranzacției

de import și acordurile adiționale la el, factura (invoice), documentele bancare de

plată, documentele de transport, care au însoțit marfa, contractul (comanda) de

acordare a serviciilor de transportare, factura de expediție, polița sau contractul de

asigurare a mărfurilor.

A considerat că, acte prezentate atestă corectitudinea determinării valorii în

vamă a mărfii, însă Biroul vamal Chișinău a ignorat prevederile legale și a întocmit

1

actele de inspecție, cu obligarea de a majora valoarea în vamă și de a achita

suplimentar suma de 53468,11 lei.

A relevat că, organul vamal a obligat modificarea declarației vamale în

detaliu, invocând faptul nerespectării pct. 13, 14 și 15 din Hotărârea Guvernului

RM nr. 600 din 14 mai 2002 și a art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal,

determinând valoarea în vamă prin utilizarea directă a metodei de rezervă.

A afirmat că, acțiunile pârâtului sunt ilegale, deoarece pe parcursul

procesului de vămuire a mărfii au fost prezentate toate documentele prevăzute de

Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, care confirmă valoarea în

vamă a mărfii importate. Prin urmare, organul vamal fără temei a concluzionat că,

valoarea mărfii este diminuată, invocând neprezentarea documentelor stabilite în

pct. 13 și 14 ale Hotărârii Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002.

A invocat că, conform art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal, în

cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant

prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la art. 11, 12, 13, 15 și 16 sau

autoritatea vamală consideră întemeiat că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea

în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile

compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor

internaționale la care Republica Moldova este parte și pe baza datelor disponibile.

În acest sens, a relatat că, organul vamal nu a aplicat metodele prevăzute de

art. 12, 13, 15 și 16 din Legea cu privire la tariful vamal, aplicând direct metoda 6

de determinare a valorii în vamă a mărfurilor - metoda de rezervă.

A declarat că, a depus la Biroul vamal Chișinău cereri prealabile, prin care a

solicitat anularea actelor de inspecție emise la declarațiile vamale, modificarea

declarațiilor vamale și restituirea sumelor achitate suplimentar, însă prin

răspunsurile nr. 10541 din 10 decembrie 2015 și nr. 10835 din 12 decembrie 2015

acestea au fost respinse din motiv că, urmau a fi depuse la Serviciul Vamal.

A solicitat anularea actelor de inspecție întocmite de către Biroul vamal

Chișinău la declarațiile vamale nr. 20761 din 26 noiembrie 2015, nr. 21711 din 09

decembrie 2015, nr. 21971 din 12 decembrie 2015, nr. 21999 din 13 decembrie

2015, cu anularea declarațiilor vamale menționate în varianta modificată și

menținerea declarațiilor vamale în varianta inițială, precum și obligarea Biroului

vamal Chișinău de a-i restitui suma încasată suplimentar în mărime de 53468,11

lei.

La data de 14 martie 2016 SRL „Paviramus” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor

administrative și restituirea sumei achitate suplimentar.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada 29 decembrie 2015

– 23 februarie 2016 a prezentat spre vămuire Biroului vamal Chișinău marfă

(produse de horticultură) conform declarațiilor vamale nr. 23210 din 29 decembrie

2015, nr. 23317 din 31 decembrie 2015, nr. 286 din 05 ianuarie 2016, nr. 69 din 6

ianuarie 2016, nr. 342 din 17 ianuarie 2016, nr. 672 din 26 ianuarie 2016, nr. 1016

din 1 februarie 2016, nr. 1261 din 5 februarie 2016, nr. 1311 din 7 februarie 2016,

nr. 1314 din 7 februarie 2016, nr. 1319 din 7 februarie 2016, nr. 1362 din 8

februarie 2016, nr. 1411 din 8 februarie 2016, nr. 1279 din 5 februarie 2016,

nr.1668 din 13 februarie 2016, nr. 1981 din 19 februarie 2016, nr. 2220 din 23

februarie 2016, nr. 1528 din 10 februarie 2016, nr. 1612 din 12 februarie 2016,

nr.1636 din 12 februarie 2016, nr. 1717 din 15 februarie 2016, nr. 1971 din 19

2

februarie 2016, nr. 1838 din 16 februarie 2016, valoarea în vamă a mărfii fiind

determinată în conform metodei nr. 1 prevăzută de art. 11 al Legii cu privire la

tariful vamal.

A menționat că, în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către

declarant a valorii în vamă, Biroul vamal Chișinău a concluzionat că, aceasta a fost

determinată incorect, astfel, a întocmit actele de inspecție aferente acestor

declarații vamale, cu obligarea modificării declarațiilor depuse în varianta inițială,

încasând suplimentar suma de 250123,30 de lei, în baza art. 8 alin. (3) și art. 17 ale

Legii cu privire la tariful vamal.

A susținut că, conform pct. 13 din Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14

mai 2002, a prezentat pârâtului toate actele de însoțire ale mărfurilor ce atestă

corectitudinea determinării valorii în vamă și, anume, contractul aferent tranzacției

de import și acordurile adiționale la el, factura (invoice), documentele bancare de

plată, documentele de transport, care au însoțit marfa, contractul (comanda) de

acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediție, polița sau contractul

de asigurare a mărfurilor.

A relatat că, actele prezentate atestă corectitudinea determinării valorii în

vamă conform metodei 1, însă Biroul vamal Chișinău a ignorat prevederile legale

și a întocmit actele de inspecție, cu obligarea de a majora valoarea în vamă și

achitarea suplimentară a sumei de 250123,30 de lei, invocând nerespectarea pct.13,

14 și 15 din Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002 și aplicând art. 8

alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, a determinat de sine stătător valoarea în

vamă prin utilizarea directă a metodei de rezervă.

A considerat că, acțiunile Biroului vamal Chișinău sunt ilegale, deoarece pe

parcursul procesului de vămuire a mărfii au fost prezentate toate documentele

prevăzute de Hotărârea Guvernului RM nominalizată, ce confirmă în mod univoc

valoarea în vamă a mărfii importate.

Astfel, a susținut că, organul vamal în mod arbitrar a ajuns la concluzia că,

marfa este diminuată, invocând că, nu au fost prezentate documentele prevăzute la

pct. 13 și 14 din Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002.

Cu referire la prevederile art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal,

a invocat că, organul vamal nu a aplicat metodele prevăzute de art. 12, 13,15 și 16

din Legea cu privire la tariful vamal, dar a aplicat direct metoda 6 de determinare a

valorii în vamă a mărfurilor – metoda de rezervă.

A relevat că, a depus la Serviciul Vamal cereri prealabile, prin care a

solicitat anularea actelor de inspecție emise la declarațiile vamale, modificarea

declarațiilor vamale cu menținerea celor depuse în varianta inițială și restituirea

sumei achitate suplimentar, însă prin răspunsurile nr. 28/11-2125 din 12 februarie

2016, 28/11-3446 din 29 februarie 2016, 28/11-3556 din 2 martie 2016 și 28/11-

3566 din 2 martie 2016 acestea au fost respinse.

A solicitat anularea actelor de inspecție întocmite de către Biroul vamal

Chișinău la declarațiile vamale în detaliu nr. 23210 din 29 decembrie 2015,

nr.23317 din 31 decembrie 2015, nr. 286 din 05 ianuarie 2016, nr. 69 din 06

ianuarie 2016, nr. 342 din 17 ianuarie 2016, nr. 672 din 26 ianuarie 2016, nr. 1016

din 1 februarie 2016, nr. 1261 din 5 februarie 2016, nr. 1311 din 0 februarie 2016,

nr. 1314 din 7 februarie 2016, nr. 1319 din 7 februarie 2016, nr. 1362 din 08

februarie 2016, nr. 1411 din 8 februarie 2016, nr. 1279 din 5 februarie 2016,

nr.1668 din 13 februarie 2016, nr. 1981 din 19 februarie 2016, nr. 2220 din 23

3

februarie 2016, nr. 1528 din 10 februarie, nr. 1612 din 12 februarie 2016, nr. 1636

din 12 februarie 2016, nr. 1717 din 15 februarie 2016, nr. 1971 din 19 februarie

2016 și nr. 1838 din 16 februarie 2016, cu anularea declarațiilor vamale

menționate, în varianta modificată și menținerea declarațiilor vamale în varianta

inițială, precum și obligarea Biroului vamal Chișinău să-i restituie suma încasată

suplimentar în mărime de 250123,30 de lei.

Prin încheierea din 4 aprilie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

cauzele civile au fost conexate într-un singur proces.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta a solicitat anularea actelor de

inspecție întocmite de către Biroul vamal Chișinău la declarațiile vamale în detaliu

nr. 3030 I 20761 din 26 noiembrie 2015, 3030 I 21711 din 9 decembrie 2015,

nr.3030 I 21971 din 12 decembrie 2015, nr. 3030 I 21999 din 13 decembrie 2015,

nr. 3030 I 23210 din 29 decembrie 2015, nr. 3030 I 23317 din 31 decembrie 2015,

nr. 3030 I 286 din 5 ianuarie 2016, nr. 3030 I 69 din 6 ianuarie 2016, nr. 3030 I

342 din 17 ianuarie 2016, nr. 3030 I 672 din 26 ianuarie 2016, nr. 3030 I 1016 din

1 februarie 2016, nr. 3030 I 1261 din 5 februarie 2016, nr. 3030 I 1311 din 7

februarie 2016, nr. 3030 I 1314 din 7 februarie 2016, nr. 3030 I 1319 din 7

februarie 2016, nr. 3030 I 1362 din 8 februarie 2016, nr. 3030 I 1411 din 8

februarie 2016, nr. 3030 I 1279 din 5 februarie 2016, nr. 3030 I 1668 din 13

februarie 2016, nr. 3030 I 1981 din 19 februarie 2016, nr. 3030 I 2220 din 23

februarie 2016, nr. 3030 I 1528 din 10 februarie 2016, nr. 3030 I 1612 din 12

februarie 2016, nr. 3030 I 1636 din 12 februarie 2016, nr. 3030 I 1717 din 15

februarie 2016, nr. 3030 I 1971 din 19 februarie 2016 și nr. 3030 I 1838 din 16

februarie 2016, cu anularea declarațiilor vamale menționate în varianta modificată

și menținerea declarațiilor vamale în varianta inițială și obligarea Biroului vamal

Chișinău să-i restituie sumele încasate suplimentar în mărime de 53468,11 lei și

250123,30 de lei.

Prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea depusă de SRL „Paviramus” a fost admisă și au fost anulate actele de

inspecție întocmite de către Biroul vamal Chișinău în baza declarațiilor vamale

nr.3030 I 20761 din 26 noiembrie 2015, nr. 3030 I 21711 din 9 decembrie 2015,

nr. 3030 I 21971 din 12 decembrie 2015, nr. 3030 I 21999 din 13 decembrie 2015,

nr. 3030 I 23210 din 29 decembrie 2015, nr. 3030 I 23317 din 31 decembrie 2015,

nr. 3030 I 286 din 5 ianuarie 2016, nr. 3030 I 69 din 6 ianuarie 2016, nr. 3030 I

342 din 17 ianuarie 2016, nr. 3030 I 672 din 26 ianuarie 2016, nr. 3030 I 1016 din

1 februarie 2016, nr. 3030 I 1261 din 5 februarie 2016, nr. 3030 I 1311 din 7

februarie 2016, nr. 3030 I 1314 din 7 februarie 2016, nr. 3030 I 1319 din 7

februarie 2016, nr. 3030 I 1362 din 8 februarie 2016, nr. 3030 I 1411 din 8

februarie 2016, nr. 3030 I 1279 din 5 februarie 2016, nr. 3030 I 1668 din 13

februarie 2016, nr. 3030 I 1981 din 19 februarie 2016, nr. 3030 I 2220 din 23

februarie 2016, nr. 3030 I 1528 din 10 februarie 2016, nr. 3030 I 1612 din 12

februarie 2016, nr. 3030 I 1636 din 12 februarie 2016, nr. 3030 I 1717 din 15

februarie 2016, nr. 3030 I 1971 din 19 februarie 2016 și nr. 3030 I 1838 din 16

februarie 2016, cu anularea declarațiilor vamale enunțate în varianta modificată și

menținerea în vigoare a variantei inițiale și a fost încasată din contul Biroului

vamal Centru în beneficiul SRL „Paviramus” suma percepută nefondat în baza

actelor de inspecție contestate în mărime de 303591,41 de lei.

4

Prin decizia din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Biroul vamal Centru și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 3 aprilie 2018 Biroul vamal Centru a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate normele de drept

material, și anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost

interpretată în mod eronat legea, nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei în fond și au fost apreciate

arbitrar probele.

A menționat că biroul vamal a acționat în strictă conformitate cu prevederile

legislației și ale ordinului Serviciului Vamal nr. 111-0 din 07 februarie 2013

referitor la aprobarea Instrucțiunii cu privire la procedura verificării corectitudinii

determinării valorii în vamă a mărfurilor importate și ale Regulamentului cu privire

la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul

Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai

2002.

A susținut că, la verificarea valorii în vamă a mărfii importate de către SRL

„Paviramus” în perioada 26 noiembrie 2015 – 16 februarie 2016, s-a constatat o

diminuare a valorii în vamă anunțată de către declarant, fapt notat în actele de

inspecție.

A relevat că, conform prevederilor art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal,

declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse, iar conform pct.17

din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul Republicii Moldova, declarantul completează de sine stătător

toate rubricile declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor. Prin urmare, în

procesul declarării, obligațiunea de a confirma corectitudinea determinării valorii

în vamă i se atribuie declarantului.

A afirmat că, deși intimatul nu a fost de acord cu actele de inspecție, a

acceptat valoarea în vamă stabilită de organul vamal și a achitat diferența de plăți,

iar la solicitarea de a prezenta acte suplimentare, acesta a indicat în fișele-borderou

că nu poate să le prezinte.

A declarat că, intimatul nu a prezentat toate actele necesare confirmării

valorii în vamă anunțate, iar datele prezentate au fost insuficiente, respectiv,

autoritatea vamală a determinat valoarea în vamă de sine stătător prin aplicarea

metodei de rezervă.

A relatat că, totodată, pentru a asigura aplicarea consecutivității metodelor

de evaluare cu privire la marfa identică, similară sau cu cea de evaluat, cu privire la

costul unitar sau cea cu privire la valoarea calculată a mărfii de evaluat,

declarantului i s-au înmânat fișele-act din 26 noiembrie 2015 – 16 februarie 2016,

însă informația solicitată nu a fost prezentată organului vamal, până la data limită

acordată.

A mai relatat că, actele prezentate la momentul vămuirii mărfurilor nu

corespundeau cerințelor și, anume, lista de prețuri avea un conținut succint, deși

urma să cuprindă o informație generală, fără indicarea concretă a agentului

5

economic (cumpărătorul), data eliberării price-liste, valabilitatea acestuia, cu

indicarea țării de destinație (regiunea) a mărfurilor, conform condițiilor comerciale

internaționale, existența obligatorie a notelor cu indicarea cantității, modului de

transportare și condițiilor de achitare, iar corespondența comercială purtată cu

vânzătorul în vederea încheierii și derulării contractului nu a fost anexată la

declarația vamală.

În ceea ce privesc cheltuielile de transport, a indicat că, conform unor

declarații vamale, marfa a fost importată la condițiile de livrare CPT (vânzătorul

plătește pentru transportul mărfii la destinația convenită), însă mijlocul de

transport, cu care a fost transportată marfa, este înmatriculat în Republica

Moldova, fapt care creează dubii privind veridicitatea celor indicate. Astfel, pentru

stabilirea achitării cheltuielilor de transport de către exportator/vânzător,

inspectorul vamal a solicitat informația cu privire la achitarea acestora.

A susținut că, în contract și/sau în anexele la el este necesar să se indice și

datele despre natura tranzacției, condițiile de livrare a mărfurilor, nomenclatorul

sortimental al mărfurilor, volumul (cantitatea) mărfurilor importate, prețul pentru o

unitate de marfă (în valuta contractului), valoarea totală a contractului, etc., însă în

contract nu este indicat prețul pentru o unitate de marfă, ceea ce contravine

prevederilor pct. 15 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002.

A menționat că, la momentul perfectării declarației vamale, inspectorul

vamal consultă siturile oficiale ale agenților economici ai țarii, din care sunt

procurate mărfurile, cu analiza prețurilor oferite, respectiv, solicitarea actelor

enunțate sunt necesare pentru a stabili transparența tranzacțiilor economice

import/export.

A notat că, instanța de apel, la adoptarea deciziei, a reținut doar opinia

intimatei precum că, au fost prezentate toate informațiile și actele necesare

confirmării valorii în vamă a mărfurilor importate, ignorând probele și argumentele

invocate de către Biroul vamal Centru.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 11 iulie 2018 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, SRL „Paviramus”, în baza

declarațiilor vamale nr. 3030 I 20761 din 26 noiembrie 2015, nr. 3030 I 21711 din

9 decembrie 2015, nr. 3030 I 21971 din 12 decembrie 2015, nr. 3030 I 21999 din

13 decembrie 2015, nr. 3030 I 23210 din 29 decembrie 2015, nr. 3030 I 23317 din

31 decembrie 2015, nr. 3030 I 286 din 5 ianuarie 2016, nr. 3030 I 69 din 6 ianuarie

6

2016, nr. 3030 I 342 din 17 ianuarie 2016, nr. 3030 I 672 din 26 ianuarie 2016,

nr.3030 I 1016 din 1 februarie 2016, nr. 3030 I 1261 din 5 februarie 2016, nr. 3030

I 1311 din 7 februarie 2016, nr. 3030 I 1314 din 07 februarie 2016, nr.3030 I 1319

din 7 februarie 2016, nr. 3030 I 1362 din 8 februarie 2016, nr.3030 I 1411 din 8

februarie 2016, nr. 3030 I 1279 din 5 februarie 2016, nr.3030 I 1668 din 13

februarie 2016, nr. 3030 I 1981 din 19 februarie 2016, nr.3030 I 2220 din 23

februarie 2016, nr. 3030 I 1528 din 10 februarie 2016, nr.3030 I 1612 din 12

februarie 2016, nr. 3030 I 1636 din 12 februarie 2016, nr.3030 I 1717 din 15

februarie 2016, nr. 3030 I 1971 din 19 februarie 2016 și nr.3030 I 1838 din 16

februarie 2016, a importat marfă – produse de horticultură.

Anexând la declarațiile vamale menționate contractele de vânzare-

cumpărare, scrisorile de trăsură internațională prevăzute de Convenție, facturile

comerciale (Invoice), permisele de import (tranzit), certificatele fitosanitare,

certificatele de origine a mărfii, certificatele de conformitate, declarațiile vamale

primare, declarațiile vamale ale țărilor de export, declarațiile de export (tranzit),

pașapoartele tehnice ale mijloacelor de transport, permisul conducătorilor,

scrisorile agenților economici (corespondența), dispozițiile de plată, declarațiile

ecologice, calculația cheltuielilor de transport, carnetele TIR prevăzute de

Convenție, declarantul a determinat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 1,

adică în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv

plătit sau de plătit.

Ulterior, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a

mărfii, recurentul Biroul vamal Chișinău a stabilit că, SRL „Paviramus” a aplicat

incorect metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, drept rezultat a

întocmit actele de inspecție, prin care a majorat valoarea în vamă a mărfii, fiind

obligată SRL „Paviramus” să achite suplimentar suma de 303591,41 de lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Paviramus” a

solicitat anularea actelor de inspecție întocmite de către Biroul vamal Chișinău la

declarațiile vamale în detaliu nr. 3030 I 20761 din 26 noiembrie 2015, 3030 I

21711 din 09 decembrie 2015, nr.3030 I 21971 din 12 decembrie 2015, nr. 3030 I

21999 din 13 decembrie 2015, nr. 3030 I 23210 din 29 decembrie 2015, nr. 3030 I

23317 din 31 decembrie 2015, nr. 3030 I 286 din 05 ianuarie 2016, nr. 3030 I 69

din 06 ianuarie 2016, nr. 3030 I 342 din 17 ianuarie 2016; nr. 3030 I 672 din 26

ianuarie 2016, nr. 3030 I 1016 din 01 februarie 2016, nr. 3030 I 1261 din 05

februarie 2016, nr. 3030 I 1311 din 07 februarie 2016, nr. 3030 I 1314 din 07

februarie 2016, nr. 3030 I 1319 din 07 februarie 2016, nr. 3030 I 1362 din 08

februarie 2016, nr. 3030 I 1411 din 08 februarie 2016, nr. 3030 I 1279 din 05

februarie 2016, nr. 3030 I 1668 din 13 februarie 2016, nr. 3030 I 1981 din 19

februarie 2016, nr. 3030 I 2220 din 23 februarie 2016, nr. 3030 I 1528 din 10

februarie 2016, nr. 3030 I 1612 din 12 februarie 2016, nr. 3030 I 1636 din 12

februarie 2016, nr. 3030 I 1717 din 15 februarie 2016, nr. 3030 I 1971 din 19

februarie 2016 și nr. 3030 I 1838 din 16 februarie 2016, cu anularea declarațiilor

vamale menționate în varianta modificată și menținerea declarațiilor vamale în

varianta inițială și obligarea Biroului vamal Chișinău să-i restituie sumele încasate

suplimentar în mărime de 53468,11 lei și 250123,30 de lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii.

7

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către Biroul vamal Centru, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că

soluția dată de către instanțele judecătorești este greșită.

Astfel, conform art. 179 alin. (1) din Codul vamal, declarația vamală, care se

depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare

vămuirii.

Conform pct. 13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea valorii în

vamă a mărfurilor importate, declarantul este obligat să prezinte organului vamal,

în corespundere cu cerințele stabilite la alin.(1) art.7 din Legea nr. 1380-XIII din

20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, următoarele acte: a) contractul

aferent tranzacției de import și acordurile adiționale la el (în cazul în care acestea

au fost încheiate); b) factura (invoice) sau în cazul tranzacțiilor condițional

valorice– proforma factura (proforma invoce); c) documentele bancare de plată sau

alte documente de plată în cazul achitării prealabile; d) documentele de transport

care au însoțit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internațională), Carnetul TIR,

Declarația de tranzit (T1), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim),

Scrisoarea de trăsură pentru transportul internațional de mărfuri pe cale ferată; e)

contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de

expediție în cazul în care se impun potrivit condițiilor de livrare; f) polița sau

contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie

potrivit condițiilor de livrare, fie asigurate la inițiativa declarantului.

Conform pct. 14 din Regulamentul enunțat, în cazul în care organul vamal

constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate la pct.13 din

prezentul Regulament sau Sistemul informațional integrat vamal, identifică riscul

de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în

vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit alin.(2) art.7 din Legea nr. 1380-

XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, organul vamal solicită în

scris declarantului prezentarea necumulativă și doar a celor acte aferente

tranzacției de import a mărfurilor respective care pot justifica valoarea în vamă

anunțată, după cum urmează: a) orice acord posibil între vînzător și cumpărător

care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; b) contractele cu terțe persoane

referitoare la tranzacțiile indirecte; c) corespondența comercială purtată în vederea

încheierii și negocierii prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată; d) facturile

pentru decontări către persoane terțe în beneficiul vînzătorului, dacă acestea rezultă

din contractele încheiate sau alte acte; e) documentele contabile ale

cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau

pentru a obține informații privind comisioanele, profitul sau cheltuielile generale

prin aplicarea metodei deductive și a valorii calculate (altele decît cele prevăzute la

pct.13 al prezentului Regulament); f) documentele privind dreptul de proprietate

asupra societăților comerciale implicate în tranzacție, pentru a exclude o posibilă

relație de interdependență dintre vînzător și cumpărător în sensul art.11 alin.(6) din

Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal; g)

8

contractul în baza căruia dreptul de proprietate intelectuală este cesionat; h) copia

autentificată de pe declarația de export; i) documentul de plată pentru cheltuielile

de transportare; j) cataloagele, ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor

producătoare /vînzătorului; k) certificatul de origine, certificatul de calitate eliberat

de producător; l) lista de încărcare.

Din materialele dosarului rezultă că, verificând corectitudinea determinării

valorii în vamă a mărfii, organul vamal a ajuns la concluzia că, actele prezentate de

către SRL „Paviramus” nu sunt suficiente pentru confirmarea valorii în vamă a

mărfii anunțate.

Ca urmare, au fost întocmite fișele-acte, prin care a fost solicitată

prezentarea actelor suplimentare în vederea confirmării valorii în vamă a mărfii

anunțate, care, însă, nu au fost prezentate.

În acest context, urmează a fi menționate prevederile art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, care indică

că, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunțată,

declarantul, la cererea autorității vamale, este obligat să prezinte datele respective.

Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul

este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de

prezenta lege.

Astfel fiind, instanța de recurs apreciază critic constatarea instanțelor de

judecată cu privire la faptul că, organul vamal neîntemeiat a întocmit actele de

inspecție, prin care a fost recalculată și majorată valoarea în vamă a mărfurilor,

fiind cert că, organul vamal a solicitat intimatei prezentarea următoarelor acte:

orice acord posibil între vînzător și cumpărător care afectează valoarea în vamă a

mărfurilor în original, corespondența comercială purtată în vederea încheierii și

negocierii prețului, în cazul în care aceasta a fost purtată, copiile autentificate de pe

declarațiile de export, certificatele de calitate eliberate de producător, documentele

de plată pentru cheltuielile de transport, ofertele de preț (listele de prețuri) ale

firmelor producătoare/vînzătorului, actele de verificare, însă SRL „Paviramus” nu

a prezentat toate actele solicitate suplimentar de organul vamal.

Or, neonorarea obligațiunilor stabilite de legislație, îndreptățește organul

vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul stabilit de

legislație.

Art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful vamal prevede că, în cazul în

care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a

mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate

de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de

producție) și/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine

de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6

metode prevăzute de prezenta lege.

Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt stipulate la art. 10

din Legea enunțată, care prevede că, valoarea în vamă a mărfii introduse pe

teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacției

cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii

tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu marfă similară; d) în

baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de

rezervă.

9

Conform art. 17 alin. (1) din Legea enunțată, în cazul în care valoarea în

vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă

a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 și 16 sau autoritatea vamală

consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii

se determină prin metoda de rezervă, în conformitate cu prevederile acordurilor

internaționale la care Republica Moldova este parte.

Ținând cont de prevederile legale enunțate, precum și de faptul că, SRL

„Paviramus” nu a prezentat toate documentele necesare pentru stabilirea corectă a

valorii în vamă a mărfii importate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, Biroul vamal Chișinău

just a aplicat metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.

În această ordine de idei se constată atât netemeinicia acțiunii înaintate de

către SRL „Paviramus”, cât și ilegalitatea hotărârilor judecătorești.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a pronunța o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de Societatea

cu răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Centru cu privire la

contestarea actelor administrative și restituirea sumelor achitate suplimentar de

respins.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Biroul vamal Centru.

Se casează integral decizia din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Paviramus” împotriva Biroului vamal Centru cu privire la contestarea actelor

administrative și restituirea sumelor achitate suplimentar și se pronunță o nouă

hotărâre, prin care:

Se respinge acțiunea depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Paviramus” împotriva Biroului vamal Centru cu privire la contestarea actelor

administrative și restituirea sumelor achitate suplimentar.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iulia Sîrcu

Maria Ghervas

Luiza Gafton

Mariana Pitic

10