2ri-390/17 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

2ri-390/17 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-390/17

Curtea de apel Chișinău: Eugeniu Clim

D E C I Z I E

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Mariana Pitic,

Nicolae Craiu și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Arhitecart” – Donțu Alexei,

în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart”,

cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu

Alexei, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere

a debitorului insolvabil,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, prin care cererea

depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei,

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil, a fost respinsă ca neîntemeiată,

A C O N S T A T A T:

La 14 aprilie 2016, reprezentantul Societății pe Acțiuni „Monolit” – Nacu Ecaterina, a

înaintat cerere introductivă, cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de

Societatea cu Răspundere Limitată „Arhitecart”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, cererea introductivă a fost

admisă spre examinare, fiind aplicate măsurile de asigurare.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 5 iulie 2016 a fost constatată

insolvabilitatea debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Arhitecart” și intentat

procesul de insolvabilitate față de aceasta, cu inițierea procedurii simplificate a falimentului

și dizolvarea Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” și desemnarea lui Donțu

Alexei deținătorul autorizației nr. 47 din 14 ianuarie 2015 eliberată de Ministerul Justiției al

RM, în calitate de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart”.

La 30 martie 2017 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” –

Donțu Alexei a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

administratorului debitorului Luceac Alexandr, cu dispunerea încasării din contul acestuia a

sumei de 4226357,00 lei.

1

În motivarea pretențiilor a invocat că în urma examinării tuturor informațiilor

obținute, conform datelor Serviciului Informațional al Rapoartelor Financiare de pe lîngă

Biroul Național de Statistică a RM, ultimul raport financiar a fost prezentat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Arhitecart” în anul 2012, din ce reiese că rapoartele

financiare pentru următorii ani de activitate și pînă în prezent nu au fost prezentate.

În urma acțiunilor întreprinse, a constatat că pe numele unicului fondator și

administrator al Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Luceac Alexandr, la 14

aprilie 2016 a fost emis un mandat de arest, fiind învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal. La 4 mai 2016 a fost întocmit procesul-verbal de

reținere a lui Luceac Alexandr.

Lichidatorul a mai invocat că conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor

creditorilor Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart”, sunt înregistrate și validate

creanțe de bază în mărime de 3896845,80 lei, penalități în mărime de 330511,24 lei, iar în

total suma de 4226357,04 lei.

Potrivit hotărîrii adunării creditorilor din 11 noiembrie 2016, s-a hotărît de a

împuternici lichidatorul de a înainta cerere privind tragerea la răspundere subsidiar a

membrilor organelor de conducere a Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” și

anume a adminiastratorului și fondatorului Luceac Alexandr.

Donțu Alexei a mai specificat că debitorul era obligat să înainteze cerere introductivă

imediat, dar nu mai tîrziu de la expirarea a 30 zile din data survenirii temeiurilor indicate la

art. 14, alin. (2) și la art. 10 alin. (2) din Legea insolvabilității.

Prin urmare, debitorul neavînd resurse financiare, neavînd mijloace fixe și fiind

supraîndatorat, era obligat de a înainta cerere introductivă pînă la ajungerea de facto în

stare de insolvabilitate, însă a admis în mod intenționat de a se adresa în instanța de

judecată pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

Lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei a precizat

că în eventualitatea în care debitorul nu depune cererea introductivă în cazul și în termenul

prevăzut de Legea insolvabilității, persoana care, conform legislației în vigoare, are dreptul

de a reprezenta debitorul, asociații cu responsabilitate nelimitată și lichidatorii debitorului,

răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea termenului

de o lună pentru înaintarea cererii introductive.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, cererea depusă de

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei, privind

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 38, 39-42).

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a menționat că lichidatorul nu a

prezentat instanței de insolvabilitate dovada că administratorul Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart” – Luceac Alexandr a cunoscut despre creanțele creditorilor și că a

știut despre survenirea temeiurilor prevăzute de art. 10 și 14 alin. (2) al Legii

insolvabilității, pentru a depune cerere introductivă.

Invocînd ilegalitate acestei hotărîri, la 5 octombrie 2017, lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei, a contestat cu recurs hotărîrea instanței

2

de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău

din 21 septembrie 2017, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de insolvabilitate.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de insolvabilitate nu a constatat

toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Instanța de recurs reliefează prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr.

149 din 29 iunie 2012, care statuează expres că procesul de insolvabilitate se desfășoară în

conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi, iar

potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege – hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate

pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în

cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Prin urmare, actele pricinii certifică faptul că hotărîrea instanței de insolvabilitate

contestată, a fost pronunțată la 21 septembrie 2017, iar recursul a fost declarant la 5

octombrie 2017.

Astfel, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 10 noiembrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la 21

noiembrie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care intimatul

a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei, întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 5 iulie

2016, a fost constatată insolvabilitatea debitorului Societatea cu Răspundere Limitată

„Arhitecart” și intentat procesul de insolvabilitate față de aceasta, cu inițierea procedurii

simplificate a falimentului și dizolvarea Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart”,

fiind desemnat Donțu Alexei deținătorul autorizației nr. 47 din 14 ianuarie 2015 eliberată

de Ministerul Justiției al RM, în calitate de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată

„Arhitecart”.

La 30 martie 2017 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” –

Donțu Alexei a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară, cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil, solicitînd încasarea din contul administratorului Luceac Alexandr, în beneficiul

debitorului insolvabil Societatea cu Răspundere Limitată „Arhitecart” suma de 4226357,00

lei.

Judecînd cauza respectivă, instanța de insolvabilitate prin hotărîrea din 21 septembrie

2017, a respins ca neîntemeiată cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei, privind atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, pe motiv că lichidatorul nu a

3

prezentat instanței de insolvabilitate dovada că administratorul Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart” – Luceac Alexandr a cunoscut despre creanțele creditorilor și că a

știut despre survenirea temeiurilor prevăzute de art. 10 și 14 alin. (2) al Legii

insolvabilității, pentru a depune cerere introductivă.

Colegiul civil, comercial și de contencios cdministrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la dosar,

menționează că instanța de insolvabilitate nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele

pricinii, fapt ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs considera necesar de a reliefa

prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit

cărora dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția

stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului

insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din

datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere

și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea

prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în

interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub

acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea

(ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la

prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum

și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire; f)

dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate

de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui

creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune

proprietății debitorului.

Instanța de recurs menționează faptul că, insolvabilitatea unei companii este acea stare

a patrimoniului acesteia care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești

disponibile pentru plata datoriilor scadente.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 10 alin. alin. (1) - (3) din Legea citată, intentarea

unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare

a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul

special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului

în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în

limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie

pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil, iar în art. 14, alin. (1) din Legea

insolvabilității, legiuitorul a stabilit obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în

situația în care există un temei stabili la art. 10.

Incapacitatea de plată a unei întreprinderi este un criteriu primordial – obligatoriu

pentru organele de conducere a companiei, în sensul înaintării unei cereri introductive în

instanța de insolvabilitate.

Așadar, ca principiu, competența generală la luarea deciziilor ce privesc societatea

aparține administratorului/fondatorului. Acesta din urmă va putea evident să încheie și acte

4

juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța acestora: de conservare,

de administrare sau de dispoziție.

Atunci când, din cauza caracterului excepțional al anumitor acte, legiuitorul a înțeles

să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare, a făcut acest

lucru în mod expres, stabilind obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în cazul

apariției incapacității de plată.

Prin urmare, Colegiul punctează faptul că, instanța de insolvabilitate a examinat

superficial circumstanțele cauzei și argumentele invocate de către lichidatorul debitorului.

Or, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Luceac Alexandr,

cunoscînd că întreprinderea se află în incapacitate de plată și este în imposibilitate de a-și

onora obligațiile pecuniare față de creditori, cunoscînd despre existența datoriei față de mai

mulți creditori, contrar prevederilor legale, nu a depus din propria inițiativă cererea

introductivă în termen de 30 de zile calendaristice din data constatării incapacității de plată

a întreprinderii.

Instanța de recurs apreciază critic poziția instanței de insolvabilitate prin care a

concluzionat că lichidatorul nu a prezentat instanței de insolvabilitate dovada că

administratorul administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Luceac

Alexandr a cunoscut despre creanțele creditorilor și că a știut despre survenirea temeiurilor

prevăzute de art. 10 și 14 alin. (2) al Legii insolvabilității, pentru a depune cerere

introductivă.

În acest sens, de menționat că Luceac Alexandr nu a prezentat înscrisuri pertinente

care să ateste faptul că la înregistrarea întreprinderii Societatea cu Răspundere Limitată

„Arhitecart” și pe tot parcursul activității acesteia, administratorul și asociatul Luceac

Alexandr a fost dus în eroare de către careva terțe persoane, despre faptul că Luceac

Alexandr în calitate de administrator al întreprinderii nu a semnat contracte, facturi fiscale

și că nu ar fi cunoscut despre situația financiară dificilă a întreprinderii. Or, cererea de

atragere la răspundere subsidiară a fost întemeiată pe unicul motiv că Luceac Alexandr nu a

depus din proprie inițiativă cererea introductivă.

Mai mult decît atît, potrivit prevederilor art. 11, alin. (1) din Legea privind societățile

cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, societatea poate fi constituită de unul sau

de mai mulți fondatori persoane fizice și/sau juridice cărora legea nu le interzice acest

lucru, iar potrivit art. 44, alin. (1) din aceiași Lege, administratorul este obligat să prezinte

neîntîrziat, la cererea oricărui asociat, informații privind activitatea societății și să îi pună la

dispoziție registrele contabile și alte documente ale societății.

Potrivit art. 72, alin. alin. (1) - (4) din Legea citată - administratorul este obligat să

gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost constituită, să fie

realizate cît mai eficient, este obligat să execute hotărîrile adunării generale a asociaților și

ale consiliului societății, este obligat să ia parte la adunările generale ale asociaților și la

ședințele consiliului societății, este obligat să asigure ținerea contabilității societății,

precum și a registrelor societății prevăzute de lege și de actul de constituire, și informează

asociații cu privire la starea de lucruri și la gestiunea societății.

Astfel, administratorul și asociatul unic Luceac Alexandr este obligat prin lege de a

gestiona eficient întreprinderea și a ține sub control toată activitatea companiei.

5

Colegiul remarcă o atitudine neadecvată și ilegală a organelor de conducere a

Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart”, fapt ce generează temeiuri în sensul

atragerii la răspunderea subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

Instanța de recurs menționează că în speță este prezent temeiul stabilit de legiuitor în

art. 248, alin. (1), lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 – nedepunerea

cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14. Or, din acte

pricinii se distinge că fostul administrator și unic fondator al Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart”, nu a înaintat cerere introductivă, iar inexistența activelor a fost

stabilită de administratorul insolvabilității.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate trebuie să trateze răspunderea subsidiară a

organelor de conducere a debitorului, ca o consecință a nexecutării obligațiilor de

administrator al Societății cu Răspundere Limitată stabilite prin lege, în cazul din speță,

nerespectarea de către fostul administrator al Societății cu Răspundere Limitată

„Arhitecart”, a obligației de a înainta cerere introductivă, în cazul apariție incapacității de

plată a întreprinderii.

Instanța de recurs apreciază critic poziția instanței de insolvabilitate prin care a

concluzionat că în speță nu este determinabilă data concretă cînd a survenit starea de

insolvabilitate a debitorului. Or, în calitatea sa de administrator Societății cu Răspundere

Limitată „Arhitecart”, Luceac Alexandr, în baza statului societății avea dreptul și obligația

de a urmări starea generală a companiei, ce ține de activele și pasivele întreprinderii.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului la un

proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența constantă a Curții

Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit

de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent, conform art. 241

alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele

care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru Drepturile

Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri

de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai dreptului la un proces

echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se vor

înlătura omisiunile admise de instanța de insolvabilitate, pentru asigurarea unei judecări

corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Instanța de recurs punctează că prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) din Legea

insolvabilității, se va reține că în cazul casării unei hotărâri a instanței de insolvabilitate, cu

remiterea cauzei la rejudecare, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de

insolvabilitate (alt judecător).

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

6

declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart” – Donțu Alexei, a

casa hotărîrea instanței de insolvabilitate, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea

de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Arhitecart” – Donțu Alexei.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, în cadrul

procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată

„Arhitecart”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Arhitecart”

– Donțu Alexei, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de

insolvabilitate – Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iuliana Oprea

7