2ri-286/17 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

2ri-286/17 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-286/17

Curtea de apel Chișinău: Boris Bîrcă

D E C I Z I E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat, Iulia Sîrcu,

Maria Ghervas și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Rasmat Impex” – Constantin Dogot,

în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere

Limitată „Rasmat Impex”,

cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”

– Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor

de conducere a debitorului insolvabil,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, prin care cererea

depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin

Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil, a fost respinsă,

A C O N S T A T A T:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016, s-a dispus inițierea

procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea debitorului Societatea cu Răspundere

Limitată „Rasmat Impex”, fiind desemnat în calitate de lichidator Constantin Dogot.

La 08 iunie 2016, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”,

a înaintat cerere, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil.

În motivarea cererii lichidatorul a menționat că reprezentanții debitorului nu s-au

conformat cerințelor înaintate de administratorul/lichidatorul și nu au prezentat la prima

cerere informațiile și documentele relevante activității curente a companieidebitoare,

organele de conducere a debitorului nu au fost de găsit și nu au prezentat careva

documente ce țin de activitatea economico-financiară a companiei.

A precizat lichidatorul că materialele primite, certifică existența datoriilor

debitorului față de bugetul de stat, care nu au fost stinse și care nu sunt posibile de

1

verificat sau de combătut din lipsa contabilității, ceia ce atestă incapacitatea de plată a

datoriilor scadente.

Debitorul era obligat de a înainta cerere introductivă până la ajungerea de facto în

stare de insolvabilitate, însă a omis în mod intenționat de a se adresa în instanța de

judecată pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

Lichidator Constantin Dogot a punctat faptul că persoanele responsabile a

Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” au continuat activitatea comercială

prejudiciabilă atât pentru întreprindere, cât și pentru creditori, deși era în mod vizibil,

incapacitatea de plată, astfel organele de conducere a debitorului a omis cu rea-credință

și în dauna creditorilor de a înainta în termenul prevăzut de lege cerere introductivă

privind intentarea procesului de insolvabilitate.

Totodată, lichidatorul invocă faptul că responsabili de conducerea companiei și

aducerea ei în stare de insolvabilitate, precum și de prejudicierea creditorilor este fostul

administrator al debitorului Voloșciuc Iana, care nu a controlat activitatea societății și

nu a verificat adecvat starea economico-financiară curentă a Societății cu Răspundere

Limitată „Rasmat Impex” și care urmează să suporte și să execute creanțele creditorilor

în partea neacoperită de masa debitoare.

Consideră Constantin Dogot că administratorul Societății cu Răspundere Limitată

„Rasmat Impex” – Voloșciuc Iana este direct responsabil de aducerea în stare de

insolvabilitate a întreprinderii, urmând să fie tras la răspundere subsidiară.

Solicită lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” atragerea

la răspundere subsidiară a administratorului și fondatorului unic al Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Voloșciuc Iana, cu încasarea din contul Irinei

Voloșciuc, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” a sumei de

107200,89 de lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017, a fost respinsă ca

tardivă cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat

Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului insolvabil (f.d. 42, 43-46).

La 27 martie 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”

– Constantin Dogot, nefiind de acord cu hotărîrea instanței de insolvabilitate a contestat-

o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 03 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea lichidatorului

privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului să fie

admisă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, a fost admis recursul

declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin

Dogot. A fost casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017, în cadrul

procedurii de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată

„Rasmat Impex”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a

2

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, cu restituirea pricinii pentru

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată ( f.d. 89-95).

Instanța de recurs a concluzionat că instanța de insolvabilitate nu a întreprins

măsuri în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare

examinării la care instanța urma să contribuie, or prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în

caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților

și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, a fost respinsă cererea

depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin

Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil (f.d. 114, 115-122).

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a menționat că lichidatorul nu a

aținut cont de faptul că noua Lege a insolvabilității a intrat în vigoare abia la data de 15

martie 2013, deoarece legea insolvabilității nu are putere retroactivă, evident că la data

indicată de lichidator debitorul nu putea să depună cererea introductivă. Cererea

introductivă urma a fi depusă după intrarea în vigoare a noii Legi a insolvabilității, or

Legea insolvabilității precedentă nu prevedea atragerea la răspundere subsidiară..

Invocînd ilegalitate acestei hotărîri, la 18 iulie 2017 lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, a contestat cu recurs

hotărîrea instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii

Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de insolvabilitate nu a constatat

toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate

eronat normele de drept material.

Instanța de recurs reliefează prevederile art. 8 din Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, care statuează expres că hotărîrile și încheierile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data

pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Prin urmare, actele pricinii certifică faptul că hotărîrea instanței de insolvabilitate

contestată, a fost pronunțată la 12 iulie 2017, iar recursul a fost declarant la 18 iulie

2017.

Astfel, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 31 iulie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă pînă la

data examinării recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința

prin care intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

3

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot,

întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după

ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22

februarie 2016, s-a dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea

debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, fiind desemnat în

calitate de lichidator Constantin Dogot, iar la 08 iunie 2016, lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, privind atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

Ulterior, în urma examinării cererii lichidatorului, instanța de insolvabilitate prin

hotărîrea din 12 iulie 2017, a respins cererea depusă de lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

Colegiul civil, comercial și de contencios cdministrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la dosar,

menționează că instanța de insolvabilitate nu a analizat sub toate aspectele

circumstanțele pricinii, fapt ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs considera necesar de a contura

prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

potrivit cărora dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi

imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului

insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din

datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere

și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat

insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor

debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în interes

personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau

deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de fonduri

pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare

prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a

documentelor de constituire; f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl

duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării

plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori; h)

nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor

art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului.

4

Instanța de insolvabilitate menționează faptul că, insolvabilitatea unei companii

este acea stare a patrimoniului acesteia care se caracterizează prin insuficiența

fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 10 alin. alin. (1) - (3) din Legea citată,

intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul

general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă

de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării

patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este

posibil, iar în art. 14, alin. (1) din Legea insolvabilității, legiuitorul a stabilit obligația

debitorului de a înainta cerere introductivă în situația în care există un temei stabili la

art. 10.

Incapacitatea de plată a unei întreprinderi este un criteriu primordial – obligatoriu

pentru organele de conducere a companiei, în sensul înaintării unei cereri introductive în

instanța de insolvabilitate.

Așadar, ca principiu, competența generală la luarea deciziilor ce privesc societatea

aparține administratorului/fondatorului. Acesta din urmă va putea evident să încheie și

acte juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța acestora: de

conservare, de administrare sau de dispoziție.

Atunci când, din cauza caracterului excepțional al anumitor acte, legiuitorul a

înțeles să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare, a

făcut acest lucru în mod expres, stabilind obligația debitorului de a înainta cerere

introductivă în cazul apariției incapacității de plată.

Prin urmare, Colegiul punctează faptul că, instanța de insolvabilitate a examinat

superficial circumstanțele cauzei și argumentele invocate de către lichidatorul

debitorului. Or, actele pricinii și anume tabelul definitiv al creanțelor certifică faptul că

Societatea cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” are datorii față de creditori în sumă

de 107200,89 lei, pe care nu le poate achita, deoarece nu dispune de careva active, fapt

demonstrat de către lichidator în cadrul examinării pricinii în instanța de insolvabilitate.

Mai mult decît atît, o altă obligație a administratorului care a fost înlăturat de la

administrarea întreprinderii insolvabilie, în temeiul art. 27 alin. alin. (3) și (4) din Legea

insolvabilității, este de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile

lucrătoare de la cerere, informațiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu

privire la activitatea și la patrimoniul său, precum și documentele activității economice

și documentele de evidență contabilă, care vor fi reținute de administratorul provizoriu

spre documentare. În cazul în care informațiile și documentele prevăzute la alin. (3) nu

sînt prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceștia vor fi

trași la răspundere patrimonială subsidiară și/sau penală, sau contravențională, în modul

stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în măsura

5

posibilităților, informațiile și/sau documentele, cheltuielile urmînd a fi încasate din

contul persoanelor culpabile.

În acest context, actele pricinii și alegațiile lichidatorului atestă faptul că nu au fost

transmise la cerere documentele contabile ale debitorului,

administratorului/lichidatorului, or acesta este obligația fostului administrator sabilită

prin lege.

Colegiul remarcă o atitudine neadecvată și ilegală a organelor de conducere a

Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, fapt ce generează temeiuri în sensul

atragerii la răspunderea subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

Instanța de recurs menționează că în speță este prezent temeiul stabilit de legiuitor

în art. 248, alin. (1), lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 –

nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.

14. Or, din acte pricinii se distinge că fostul administrator și unic fondator al Societății

cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, nu a înaintat cerere introductivă, iar

inexistența activelor a fost stabilită de administratorul insolvabilității.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate trebuie să trateze răspunderea subsidiară a

organelor de conducere a debitorului, ca o consecință a nexecutării obligațiilor stabilite

de lege, în cazul din speță, nerespectarea de către fostul administrator al Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, a obligației de a înainta cerere introductivă, în

cazul apariție incapacității de plată a întreprinderii.

Instanța de recurs apreciază critic poziția instanței de insolvabilitate prin care a

concluzionat că în speță nu este determinabilă data concretă cînd a survenit starea de

insolvabilitate a debitorului. Or, În calitatea sa de administrator a Societății cu

Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana, în baza statului societății avea

dreptul și obligația de a urmări starea generală a companiei, ce ține de activele și

pasivele întreprinderii, mai mult decît atît ea este și unicul fondator al debitorului

insolvabil.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului la

un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate

de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul

unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai

dreptului la un proces echitabil.

6

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise de instanța de insolvabilitate, pentru asigurarea unei

judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Instanța de recurs punctează că prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) din Legea

insolvabilității, se va reține că în cazul casării unei hotărâri a instanței de insolvabilitate,

cu remiterea cauzei la rejudecare, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de

insolvabilitate (alt judecător).

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” –

Constantin Dogot, a casa hotărîrea instanței de insolvabilitate, cu remiterea pricinii

pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Rasmat Impex” – Constantin Dogot.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, în cadrul procesului

de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat

Impex”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat

Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului insolvabil,, cu remiterea cauzei pentru rejudecare

în instanța de insolvabilitate – Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Iulia Sîrcu

Maria Ghervas

Iuliana Oprea

7