2ri-286/17 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

Dosarul nr. 2ri-286/17 Curtea de apel Chișinău: Boris Bîrcă D E C I Z I E 20 septembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat, Iulia Sîrcu, Maria Ghervas și Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, prin care cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, a fost respinsă, A C O N S T A T A T: Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016, s-a dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, fiind desemnat în calitate de lichidator Constantin Dogot.

La 08 iunie 2016, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, a înaintat cerere, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil. În motivarea cererii lichidatorul a menționat că reprezentanții debitorului nu s-au conformat cerințelor înaintate de administratorul/lichidatorul și nu au prezentat la prima cerere informațiile și documentele relevante activității curente a companieidebitoare, organele de conducere a debitorului nu au fost de găsit și nu au prezentat careva documente ce țin de activitatea economico-financiară a companiei. A precizat lichidatorul că materialele primite, certifică existența datoriilor debitorului față de bugetul de stat, care nu au fost stinse și care nu sunt posibile de 1 verificat sau de combătut din lipsa contabilității, ceia ce atestă incapacitatea de plată a datoriilor scadente.

Debitorul era obligat de a înainta cerere introductivă până la ajungerea de facto în stare de insolvabilitate, însă a omis în mod intenționat de a se adresa în instanța de judecată pentru intentarea procesului de insolvabilitate. Lichidator Constantin Dogot a punctat faptul că persoanele responsabile a Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” au continuat activitatea comercială prejudiciabilă atât pentru întreprindere, cât și pentru creditori, deși era în mod vizibil, incapacitatea de plată, astfel organele de conducere a debitorului a omis cu rea-credință și în dauna creditorilor de a înainta în termenul prevăzut de lege cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate.

Totodată, lichidatorul invocă faptul că responsabili de conducerea companiei și aducerea ei în stare de insolvabilitate, precum și de prejudicierea creditorilor este fostul administrator al debitorului Voloșciuc Iana, care nu a controlat activitatea societății și nu a verificat adecvat starea economico-financiară curentă a Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” și care urmează să suporte și să execute creanțele creditorilor în partea neacoperită de masa debitoare. Consideră Constantin Dogot că administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Voloșciuc Iana este direct responsabil de aducerea în stare de insolvabilitate a întreprinderii, urmând să fie tras la răspundere subsidiară.

Solicită lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” atragerea la răspundere subsidiară a administratorului și fondatorului unic al Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Voloșciuc Iana, cu încasarea din contul Irinei Voloșciuc, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” a sumei de 107200,89 de lei. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017, a fost respinsă ca tardivă cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil (f.d. 42, 43-46).

La 27 martie 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, nefiind de acord cu hotărîrea instanței de insolvabilitate a contestat- o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea lichidatorului privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului să fie admisă. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, a fost admis recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot.

A fost casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017, în cadrul procedurii de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a 2 membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, cu restituirea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată ( f.d. 89-95).

Instanța de recurs a concluzionat că instanța de insolvabilitate nu a întreprins măsuri în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanța urma să contribuie, or prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, a fost respinsă cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil (f.d.

114, 115-122). Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a menționat că lichidatorul nu a aținut cont de faptul că noua Lege a insolvabilității a intrat în vigoare abia la data de 15 martie 2013, deoarece legea insolvabilității nu are putere retroactivă, evident că la data indicată de lichidator debitorul nu putea să depună cererea introductivă. Cererea introductivă urma a fi depusă după intrarea în vigoare a noii Legi a insolvabilității, or Legea insolvabilității precedentă nu prevedea atragerea la răspundere subsidiară..

Invocînd ilegalitate acestei hotărîri, la 18 iulie 2017 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, a contestat cu recurs hotărîrea instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil să fie admisă. În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de insolvabilitate nu a constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs reliefează prevederile art. 8 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează expres că hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Prin urmare, actele pricinii certifică faptul că hotărîrea instanței de insolvabilitate contestată, a fost pronunțată la 12 iulie 2017, iar recursul a fost declarant la 18 iulie 2017. Astfel, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. La 31 iulie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă pînă la data examinării recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de 3 lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, întemeiat și care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016, s-a dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, fiind desemnat în calitate de lichidator Constantin Dogot, iar la 08 iunie 2016, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil. Ulterior, în urma examinării cererii lichidatorului, instanța de insolvabilitate prin hotărîrea din 12 iulie 2017, a respins cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil.

Colegiul civil, comercial și de contencios cdministrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la dosar, menționează că instanța de insolvabilitate nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele pricinii, fapt ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs considera necesar de a contura prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit cărora dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului. 4 Instanța de insolvabilitate menționează faptul că, insolvabilitatea unei companii este acea stare a patrimoniului acesteia care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 10 alin. alin. (1) - (3) din Legea citată, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil, iar în art. 14, alin. (1) din Legea insolvabilității, legiuitorul a stabilit obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în situația în care există un temei stabili la art. 10. Incapacitatea de plată a unei întreprinderi este un criteriu primordial – obligatoriu pentru organele de conducere a companiei, în sensul înaintării unei cereri introductive în instanța de insolvabilitate. Așadar, ca principiu, competența generală la luarea deciziilor ce privesc societatea aparține administratorului/fondatorului. Acesta din urmă va putea evident să încheie și acte juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța acestora: de conservare, de administrare sau de dispoziție.

Atunci când, din cauza caracterului excepțional al anumitor acte, legiuitorul a înțeles să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare, a făcut acest lucru în mod expres, stabilind obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în cazul apariției incapacității de plată. Prin urmare, Colegiul punctează faptul că, instanța de insolvabilitate a examinat superficial circumstanțele cauzei și argumentele invocate de către lichidatorul debitorului. Or, actele pricinii și anume tabelul definitiv al creanțelor certifică faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” are datorii față de creditori în sumă de 107200,89 lei, pe care nu le poate achita, deoarece nu dispune de careva active, fapt demonstrat de către lichidator în cadrul examinării pricinii în instanța de insolvabilitate.

Mai mult decît atît, o altă obligație a administratorului care a fost înlăturat de la administrarea întreprinderii insolvabilie, în temeiul art. 27 alin. alin. (3) și (4) din Legea insolvabilității, este de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile lucrătoare de la cerere, informațiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu privire la activitatea și la patrimoniul său, precum și documentele activității economice și documentele de evidență contabilă, care vor fi reținute de administratorul provizoriu spre documentare.

În cazul în care informațiile și documentele prevăzute la alin. (3) nu sînt prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceștia vor fi trași la răspundere patrimonială subsidiară și/sau penală, sau contravențională, în modul stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în măsura 5 posibilităților, informațiile și/sau documentele, cheltuielile urmînd a fi încasate din contul persoanelor culpabile. În acest context, actele pricinii și alegațiile lichidatorului atestă faptul că nu au fost transmise la cerere documentele contabile ale debitorului, administratorului/lichidatorului, or acesta este obligația fostului administrator sabilită prin lege.

Colegiul remarcă o atitudine neadecvată și ilegală a organelor de conducere a Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, fapt ce generează temeiuri în sensul atragerii la răspunderea subsidiară a organelor de conducere a debitorului. Instanța de recurs menționează că în speță este prezent temeiul stabilit de legiuitor în art. 248, alin. (1), lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 – nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14. Or, din acte pricinii se distinge că fostul administrator și unic fondator al Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, nu a înaintat cerere introductivă, iar inexistența activelor a fost stabilită de administratorul insolvabilității.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate trebuie să trateze răspunderea subsidiară a organelor de conducere a debitorului, ca o consecință a nexecutării obligațiilor stabilite de lege, în cazul din speță, nerespectarea de către fostul administrator al Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, a obligației de a înainta cerere introductivă, în cazul apariție incapacității de plată a întreprinderii. Instanța de recurs apreciază critic poziția instanței de insolvabilitate prin care a concluzionat că în speță nu este determinabilă data concretă cînd a survenit starea de insolvabilitate a debitorului. Or, În calitatea sa de administrator a Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana, în baza statului societății avea dreptul și obligația de a urmări starea generală a companiei, ce ține de activele și pasivele întreprinderii, mai mult decît atît ea este și unicul fondator al debitorului insolvabil.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată și în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent, conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. 6 La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se vor înlătura omisiunile admise de instanța de insolvabilitate, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate. Instanța de recurs punctează că prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) din Legea insolvabilității, se va reține că în cazul casării unei hotărâri a instanței de insolvabilitate, cu remiterea cauzei la rejudecare, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de insolvabilitate (alt judecător).

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, a casa hotărîrea instanței de insolvabilitate, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Se admite recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2017, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex”, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Rasmat Impex” – Constantin Dogot, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil,, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de insolvabilitate – Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Iulia Sîrcu Maria Ghervas Iuliana Oprea 7