2ri-125/17 — atragerea la răspundere subsidiară

2ri-125/17 — atragerea la răspundere subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: E. Clim dosarul nr. 2ri-125/17

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Dumitru Mardari,

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Rasmat Impex”, întreprinderea individuală „Constantin Dogot”,

în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată „Rasmat

Impex” la cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată „Rasmat Impex”,

întreprinderea individuală „Constantin Dogot” privind atragerea la răspundere subsidiară

a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017

c o n s t a t ă

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016 s-a dispus inițierea

procedurii simplificate a falimentului și dizolvarea debitorului SRL „Rasmat Impex”,

fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI „Constantin Dogot”.

La data de 08 iunie 2016 lichidatorul SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin Dogot”

a depus în instanța de insolvabilitate cerere prin care a solicitat atragerea la răspundere

subsidiară a administratorului și fondatorului unic al SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc

Iana cu încasarea de la ultima în beneficiul SRL „Rasmat Impex” a sumei creanțelor

creditorilor SRL „Rasmat Impex”, în proces de insolvabilitate în mărime de 107200,89

de lei.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017 s-a respins, ca tardivă

cererea lichidatorului SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin Dogot” cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a administratorului și unicului fondator al debitorului

SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana.

La data de 27 martie 2017 lichidatorul SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin

Dogot” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 februarie

2017 solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii instanței de insolvabilitate cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii privind atragerea la răspundere subsidiară

a administratorului și fondatorului unic a SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de insolvabilitate a încălcat normele

1

de drept material și procedural.

Susține că, în raportul administratorului/lichidatorului de activitate în perioada de

observație a debitorului se indică insuficiența masei debitoare din vina administrării

organului de conducere a SRL „Rasmat Impex” – administrator și fondator unic,

Voloșciuc Iana.

Afirmă că organele de conducere a debitorului nu au prezentat documentele ce țin

de activitatea economico-financiară a societății, iar conducerea SRL „Rasmat-Impex” a

omis cu rea-credință și în dauna creditorilor de a înainta în termenul prevăzut cererea

introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate.

Consideră că responsabili de conducerea societății și aducerea ei în stare de

insolvabilitate, precum și prejudicierea creditorilor este administratorul SRL „Rasmat-

Impex”, Voloșciuc Iana, care nu a controlat activitatea societății și nu a verificat adecvat

starea economică financiară curentă a întreprinderii și urmează să suporte și să execute

creanțele creditorilor în partea neacoperită de masa debitoare.

Menționează că, instanța de insolvabilitate eronat a aplicat în speță dispozițiile art.

248 din Legea insolvabilității.

Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, avînd în vedere faptul că,

hotărîrea recurată a fost pronunțată la 03 februarie 2017 (f.d.43-46), în prezența

lichidatorului ÎI „Dogot Constantin” (f.d.38-41), iar recursul a fost declarat la 17

februarie 2017 prin intermediul Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului instanței de insolvabilitate aplicată pe cererea de recurs (f.d.47-51), or conform

art. 8 alin.(1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din

data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

lichidatorul SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin Dogot” urmează a fi admis, casată

hotărîrea instanței de insolvabilitate și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de

insolvabilitate pentru următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că la adoptarea hotărârii contestate, nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce impune

rejudecarea cauzei, or din acest motiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a se

expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci când fondul

cauzei nu a fost cercetat.

Din materialele pricinii se desprinde că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din

22 februarie 2016 s-a admis cererea introductivă, s-a constatat insolvabilitatea și s-a

intentat procedura simplificată a falimentului și dizolvarea debitorului SRL „Rasmat

Impex”; s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului SRL „Rasmat Impex” și s-a

propus debitorului în termen de 10 zile de la data adoptării hotărîrii de intentare a

procesului de insolvabilitate de a desemna o persoană fizică pentru reprezentarea

intereselor societății și ale asociaților de a participa în cadrul procedurii de

insolvabilitate din numele debitorului; s-a desemnat în calitate de lichidator ÎI

2

„Constantin Dogot”. S-a obligat lichidatorul ÎI „Dogot Constantin” de a notifica

creditorii despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor în vederea întocmirii

tabelului definitiv pînă la data de 07 aprilie 2016; de a face un apel special în adresa

creditorilor garantați cu propunerea de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora dețin

un drept preferențial; de a verifica, de a întocmi și de a prezenta instanței de

insolvabilitate, nu mai târziu de data de 22 aprilie 2016, tabelul definitiv al creanțelor și

un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvabilitate cu

menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabile și premisele angajării răspunderii

acestora în condițiile legii. S-a stabilit ședința de validare a creanțelor și prima adunare

de raportare pentru 13 mai 2016, ora 10.50, cu mențiunea că dispozitivul prezentei

hotărîri se publică în Monitorul Oficial în termen de 10 zile din data adoptării (f.d.7).

La 08 iunie 2016 lichidatorul SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin Dogot”, a depus

cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

întreprinderii debitoare întemeiată în baza prevederilor art. 248 alin. (1) lit. e), f), și h)

din Legea insolvabilității prin care a solicitat încasarea din contul administratorului și

fondatorului unic al SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana a sumei creanțelor

creditorilor SRL „Rasmat Impex”, în proces de insolvabilitate în sumă de 107200,89 de

lei (f.d.1-6).

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017 s-a respins ca tardivă

cererea lichidatorului SRL „Rasmat Impex”, ÎI „Constantin Dogot” cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

SRL „Rasmat Impex”, în persoana administratorului și unicului fondator, Voloșciuc

Iana, cu încasarea din contul acesteia a sumei creanțelor creditorilor SRL „Rasmat

Impex” care nu sunt acoperite integral de masa debitoare de 107200,89 de lei (f.d.43-

46).

În susținerea poziției, instanța de insolvabilitate a considerat că acțiunile întreprinse

de membrii organelor de conducere au fost săvîrșite cu mai bine de 2 ani de pînă la data

hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, lichidatorul SRL „Rasmat Impex”, ÎI

„Constantin Dogot” recunoscînd faptul că începînd cu luna august 2012, debitorul nu a

mai activat.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Potrivit art.15 alin.(1) din Legea insolvabilității în cazul insolvabilității debitorului

din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte

persoane care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența

în alt mod acțiunile debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere

subsidiară solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt

insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

În conformitate cu art.27 alin.(3) și (4) din Legea insolvabilității, debitorul are

obligația de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile lucrătoare de la

cerere, informațiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu privire la

activitatea și la patrimoniul său, precum și documentele activității economice și

documentele de evidență contabilă, care vor fi reținute de administratorul provizoriu

spre documentare. În cazul în care informațiile și documentele prevăzute la alin.(3) nu

sînt prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceștia vor fi

trași la răspundere patrimonială subsidiară și/sau penală, sau contravențională, în modul

3

stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în măsura

posibilităților, informațiile și/sau documentele, cheltuielile urmînd a fi încasate din

contul persoanelor culpabile.

Conform art. 248 din Legea insolvabilității, dacă în cadrul procesului sînt

identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a

debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de

insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie

suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de

orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni:

a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei

activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a

pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d)

procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități

fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor

contabile, a documentelor de constituire și a ștampilei; f) dispunerea continuării unei

activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în

luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna

celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate

conform prevederilor art. 14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății

debitorului.

Potrivit art. 76 alin.(1) din Legea privind societățile cu răspundere limitată nr.135

din 14 iunie 2007, administratorul societății poartă răspundere materială deplină pentru

prejudiciile cauzate de el societății, inclusiv prin plăți ilegale făcute asociaților.

Colegiul notează că, pentru neatragerea la răspundere subsidiară a administratorului

și fondatorului unic al societății debitoare insolvabile, Voloșciuc Iana urmează să fie

cercetate probe ce ar exclude răspunderea acestuia, precum și neîntrunirea condițiilor

prevăzute de Capitolul XXXIV din Codul civil, avînd în vedere că aceasta reprezintă o

formă a răspunderii delictuale, și anume: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cauzat,

legătura de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciu.

Instanța de recurs reține că, răspunderea nu devine automat operantă în toate

cazurile în care pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci cînd se demonstrează

că prin acțiunea culpabilă și intenționată, subiecții vizați au cauzat starea de

insolvabilitate prin săvîrșirea vreuneia din faptele expres și limitativ enumerate la

articolul 248 din Legea insolvabilității și căror consecințe s-au materializat prin crearea,

menținerea sau aprofundarea stării de insolvabilitate, fiind necesar de a proba întrunirea

cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii juridico-civile.

Colegiul conchide că, fapta ce se impută Ianei Voloșciuc constă în ținerea unei

contabilități fictive sau contrare prevederilor legii al debitorului SRL „Rasmat Impex”,

dispunerea unei activități a acestuia care îl duce în mod vădit la incapacitatea de plată și

nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor

art.14, fapte în privința cărora instanța de insolvabilitate nu a elucidat toate

circumstanțele importante ale pricinii.

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept evocate supra,

Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate la adoptarea soluției a reținut doar ceea

că în ședința de judecată lichidatorul ÎI „Dogot Constantin” a recunoscut faptul că

începînd cu luna august 2012 debitorul SRL „Rasmat Impex” nu a mai activat. Instanța

de recurs consideră că aceste concluzii sunt eronate, deoarece derivă din examinarea

4

superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenței sau lipsei temeiurilor de

atragere la răspundere subsidiară a administratorului, or instanța de insolvabilitate urma

să calculeze corect curgerea termenului de atragere la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere.

Colegiul menționează că termenele indicate în art. 248 alin. (5) din Legea

insolvabilității urmează a fi interpretate după cum urmează: termenul de 3 ani stabilit

pentru depunerea cererii de angajare a răspunderii speciale nu poate începe a curge decît

după intentarea procesului de insolvabilitate, iar termenul de 2 ani reglementat de

aceeași normă este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în care au fost comise

acțiunile enumerate la art. 248 alin. (1) anterior intentării procesului de insolvabilitate.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, în vederea atragerii la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului nominalizați la art. 247

din Legea insolvabilității, acțiunile culpabile prevăzute la art. 248 alin. (1) din aceeași

lege, trebuie să fi fost comise de către aceștia cu cel mult 2 ani înainte de intentarea

procesului de insolvabilitate în privința debitorului, iar cererea cu privire la atragerea

persoanelor în cauză la răspundere poate fi introdusă după intentarea procedurii de

insolvabilitate în termen de 3 ani de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să fie

cunoscut faptul că dânșii au cauzat starea de insolvabilitate.

De altfel, Colegiul remarcă faptul că termenul de 3 ani începe a curge de la data la

care s-au cunoscut circumstanțele și persoanele cărora le poate fi imputată

insolvabilitatea, acest termen nefiind pasibil să curgă decît după intentarea nemijlocită a

procesului de insolvabilitate. Iar termenul de 2 ani este aplicabil în privința persoanelor

cărora le poate fi incriminată starea de insolvabilitate a debitorului exclusiv referitor la

perioada anterioară insolvabilității în care s-au produs acțiunile ce au condiționat-o. Or,

odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, membrii organelor de conducere sunt

înlăturați de la administrarea și gestionarea debitorului, ei ne mai având posibilitate să

comită careva acțiuni ce ar afecta negativ starea financiară a acestuia.

Prin urmare, termenul de 2 ani se extinde față de acțiunile prevăzute la art. 248 alin.

(1) din Legea insolvabilității în privința persoanelor cărora le pot fi incriminate aceste

acțiuni, calculat la situația anterioară insolvabilității, adică pînă la intentarea procesului

de insolvabilitate.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că prima instanță urma să verifice

dacă la data examinării cererii introductive au fost prezentate datele contabile ale

debitorului și să stabilească dacă debitorul insolvabil, SRL „Rasmat Impex” ducea

evidența contabilă și cine era responsabil pentru activitatea economică, pentru a putea

constata gradul de responsabilitate în survenirea situației de insolvabilitate a debitorului,

or acestea urmau să fie anexate la cererea cu privire la răspunderea membrilor organelor

de conducere ale debitorului insolvabil SRL „Rasmat Impex”, per a contrario, s-ar

conchide că instanța de insolvabilitate ar interpreta în favoarea administratorului SRL

„Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana, că lichidatorul nu a putut identifica cauzele de facto a

survenirii stării de insolvabilitate, în pofida faptului că Voloșciuc Iana avea obligația de

a preda documentele activității economice și documentele de evidență contabilă

lichidatorului. Însă, reieșind din cele indicate în decizia Camerei Înregistrării de Stat

privind înregistrarea modificărilor datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice

din 29 decembrie 2015 (f.d.11), se conchide că, la data hotărîrii de intentare a procedurii

de insolvabilitate, Voloșciuc Iana în comun cu administratorul provizoriu ÎI „Dogot

Constantin” erau administratori al debitorului SRL „Rasmat Impex”.

5

Astfel, în opinia Colegiului, instanța de insolvabilitate urma să supună analizei

minuțioase circumstanța respectivă.

În altă ordine de idei, instanța de recurs reține că pentru a exclude tragerea la

răspundere a fostului administrator al debitorului SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana,

în temeiul art. 248 alin. (1) lit. f) din Legea insolvabilității, instanța de insolvabilitate

urma să verifice dacă acțiunile administratorului întreprinderii insolvabile, Voloșciuc

Iana au cauzat sau nu starea de insolvabilitate a debitorului SRL „Rasmat Impex” și la

caz, urma ca să determine cine se face vinovat în cazul stării de faliment.

În acest sens, Colegiul subliniază că deși la referința înaintată de reprezentantul

intimatei, Voloșciuc Iana, avocatul Sclifos Gheorghe a fost anexat demersul primei

adresat Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău prin care solicită înghețarea

datoriilor la bugetul de stat și raportul administratorului provizoriu cu privire la

executarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015 (f.d.69-78), acestea

nu au constituit obiect de examinare la etapa de cercetare a probelor în prima instanță, or

înscrisurile respective nu pot fi supuse cercetării de către instanța de recurs în timp ce nu

sunt respectate principiile nemijlocirii și contradictorialității procesului civil.

Prin urmare, instanța de insolvabilitate urmează să verifice motivele care au dus la

insolvabilitatea debitorului SRL „Rasmat Impex” și acțiunile administratorului acestuia,

Voloșciuc Iana, în perioada în care debitorul insolvabil a fost sub administrarea

ultimului și să supună analizei înscrisurile descrise supra întru evitarea dubiilor care

planează în acest sens.

În aceeași ordine de idei, Colegiul reține că debitorul SRL „Rasmat Impex” urma să

monitorizeze starea economică a întreprinderii și să execute obligațiile asumate, avînd în

vedere că, pînă la declararea insolvabilității, de administrarea întreprinderii se ocupa

Voloșciuc Iana.

Totodată, Colegiul nu poate verifica temeinicia neatragerii la răspundere subsidiară

a fostului administrator SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana în baza art. 248 alin.(1)

lit. f) și h) din Legea insolvabilității, în lipsa hotărîrii integrale cu privire la intentarea

procedurii de insolvabilitate a SRL „Rasmat Impex”, deoarece din dispozitivul hotărîrii

Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016 (f.d.7), nu poate fi stabilit ce a constituit

temei de constatare a insolvabilității, dispunerea intentării procedurii simplificate a

falimentului și dizolvarea debitorului SRL „Rasmat Impex”, or potrivit art. 241 alin. (5)

din Codul de procedură civilă, în motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate

de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

Mai mult, instanța de recurs reține că nu sunt cercetate probe ce ar exclude

răspunderea fostului administrator al debitorului SRL „Rasmat Impex”, Voloșciuc Iana

în baza art. 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității, deoarece termenul de 30 de zile

indicat la art. 14 alin. (3) din aceeași lege, urmează să fie stabilit de instanța de

insolvabilitate, pentru a determina data survenirii temeiului indicat la art. 10 alin. (2) din

Legea insolvabilității, exigență ce reiese din prevederile art. 34 alin. (1) din legea sus-

menționată care stipulează că, instanța de insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii

temeiului de insolvabilitate și a faptelor constatate în cadrul examinării cererii

introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii

introductive.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate nu a întreprins măsuri

6

în vederea soluționării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la

care instanța urma să contribuie, or prin prisma art. 118 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, în caz de necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună

părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de

veridicitatea lor.

Dat fiind faptul că, instanța de insolvabilitate a încălcat normele de drept material și

procedural la soluționarea pricinii precum și a emis o hotărîre a cărei motivare

contravine dispozitivului acesteia, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de

examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel

Chișinău de un alt complet de judecată.

În acest sens, instanța de recurs precizează că la rejudecarea pricinii, instanța de

insolvabilitate urmează să stabilească concret care a fost starea economică a debitorului

SRL „Rasmat Impex” și care au fost acțiunile administratorului acestuia, Voloșciuc Iana,

avînd în vedere susținerile lichidatorului precum că fostul administrator al debitorului ar

fi ținut contabilitate fictivă sau contrară prevederilor legii și că continuarea activității

debitorului l-a dus în mod vădit la incapacitate de plată și reexaminînd pricina să emită o

hotărîre legală și întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părților.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată „Rasmat

Impex”, întreprinderea individuală „Constantin Dogot”.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2017 în cadrul

procedurii de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată „Rasmat Impex” la

cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată „Rasmat Impex”, întreprinderea

individuală „Constantin Dogot” privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului insolvabil cu restituirea pricinii spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

7