3ra-1357/17 — contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1357/17

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău – O. Melniciuc,

Instanța de apel: CA Chișinău – V. Negru, I. Secrieru, A. Pahopol,

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Dewax”,

în cauza civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „Dewax”

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 17 ianuarie 2017, prin

care s-a admis aplul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău,

s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 27 aprilie 2015,

cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii,

C O N S T A T Ă:

Societatea cu Răspundere Limitată „Dewax” (în continuare SRL „Dewax”) la

data de 08 octombrie 2014 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ, cu concretizările ulterioare, împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău (în continuare IFS pe mun. Chișinău), prin care

a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 1487/p/2 din data de 28 august 2014 asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale comise de către SRL „Dewax” ( f.d. 6-9, 42).

În motivarea acțiunii a invocat, că în perioada de la 17 iunie 2014 până la 30

iunie 2016 de către inspectorii fiscali a fost efectuat un control, prin metoda de

verificare totală a activității SRL „Dewax”. În urma controlului la data de 01 iulie

2014 au fost întocmite actele de control fiscal nr. 5-667457 și nr. 3-512396, prin care

au fost constatate abateri în activitatea economică-financiară a societății.

La 28 august 2014 ca rezultat al încălcărilor înregistrate la SRL „Dewax”, IFS

pe mun. Chișinău a emis decizia nr. 1487/p/2, prin care s-a dispus încasarea în buget

a sumei de 123 261 lei impozit pe venit din activitatea de întreprinzător diminuat,

sumei de 229 767 lei cu titlu de TVA diminuată, calcularea în fișa contului curent

1

suma supraplăților nereale de 408,36 lei, cap. 111/20 și 3,60 lei, cap.115/51;

încasarea în buget a majorării de întârziere în mărime de 4 623 lei pentru neachitarea

în termen a impozitului pe venit diminuat și în mărime de 28 053 lei pentru

neachitarea în termen a TVA diminuată; aplicarea amenzii pentru încălcarea

legislației, în mărime de 9 082 lei pentru diminuarea venitului impozabil, în mărime

de 36 978 lei pentru diminuarea impozitului pe venit, în mărime de 68 930 lei pentru

diminuarea TVA, în mărime de 7 000 pentru prezentarea declarației persoanei

juridice cu privire la impozitul pe venit care conțin informații neautentice, în mărime

de 9 000 lei pentru neprezentarea facturii fiscale la data apariției obligației fiscale, în

mărime de 3 600 lei pentru neprezentarea facturii fiscale la data apariției obligației

fiscale, în mărime de 5 945 lei pentru nerepatrierea mijloacelor bănești și în mărime

de 5 000 lei pentru efectuarea încasărilor bănești în numerar fără utilizarea mașinii de

casă și control.

Drept încălcare care a dus la micșorarea impozitului pe venit și a TVA, IFS pe

mun. Chișinău a indicat diferența de sume din bonurile de consum și bonurile fiscale,

necorespunderea datei emiterii bonurilor de consum și a bonurilor fiscale, livrarea

mărfurilor către un agent economic fără reflectarea la venituri.

La 10 septembrie 2014 agentul economic, nefiind de acord cu decizia, a

contestat – o la IFS pe mun. Chișinău, însă la 18 septembrie 2014, prin decizia nr.

174 contestație a fost respinsă din motivul lipsei temeiului legal de anulare.

În opinia reclamantei deciziile IFS pe mun. Chișinău sunt ilegale și urmează a

fi anulate parțial,pe motiv că societatea nu a încălcat legislația fiscală cu privire la

aplicarea mașinei de casă și control, ori amanetul nu este o operațiune economică,

care urmează a fi înregistrată prin mașina de casă și eliberarea bonurilor de casă.

Cu referire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător reclamanta a

menționat, că bonurile de consum nu prezintă temei de estimare a obligațiunilor

fiscale, deoarece, acestea conțin informații privind denumirea mărfurilor, cantitatea și

prețul de listă. Astfel, acestea sunt documente de ordin intern, întocmite inițial până

la momentul livrării de facto a mărfii, în scopul evidenței mărfurilor vândute.

Mai mult ca atât, potrivit politicii de prețuri a întreprinderii, consultanții

vânzători au dreptul de a acorda reduceri la marfă, prin urmare, în bonul de consum

este indicat prețul inițial, ulterior se negociază prețul cu fiecare cumpărător în parte și

pot fi aplicate reduceri. Deci, suma indicată în bonul de consum după acordarea

reducerilor nu poate fi egală în toate cazurile cu suma încasată prin mașina de casă și

de control.

În susținerea neîncălcării legislației fiscale aceasta a mai menționat, că cecurile

care urmau a fi înmânate cumpărătorului erau păstrate la întreprindere din motiv că

cumpărătorii din neatenție uitau bonurile fiscale eliberate, iar în cazurile când se

întorceau după bonuri, angajații erau nevoiți să caute bonurile după banda mașinei de

casă și control, creând astfel incomodități.

Referitor la facturile de expediție eliberate în adresa ÎI „Parpolov Dumitru”,

reclamanta a indicat, că acestea au fost anulate și toate exemplarele se aflau la

2

întreprindere la momentul efectuării controlului, prin urmare acestea nu sunt

reflectate în evidența contabilă.

Menționează reclamanta, că deciziile contestate nu indică în ce a constat

imposibilitatea determinării impozitelor și taxelor, nefiind indicate care anume

prevederi legale au fost încălcate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 27 aprilie 2015

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Dewax”, s-a

anulat decizia nr. 1487/p/2 din data de 20 august 2014 emisă de către IFS pe mun.

Chișinău asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Dewax”, ca fiind

ilegală. În rest pretențiile s-au respins (f.d. 85, 88-92).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 martie 2016 a respins

apelul declarat de către IFS pe mun. Chișinău, a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din data de 27 aprilie 2015 (f.d. 135, 136-145).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 05 octombrie 2016 s-a

admis recursul declarat de către IFS pe mun. Chișinău, s-a casat decizia Curții de

Apel Chișinău din data de 29 martie 2016 cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău în alt complet de judecători (f.d. 169-177).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 17 ianuarie 2017 a admis

apelul declarat de IFS pe mun. Chișinău, a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din data de 27 aprilie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii depusă de către SRL „Dewax”, ca fiind neîntemeiată (f.d. 191,

192-199).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 12 mai 2017 SRL

„Dewax”, prin intermediul avocatului Mihail Durnescu a contesta-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 27 aprilie 2015 (f.d. 202-210).

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel a încălcat

procedura de examinare a apelului, îngrădind dreptul SRL „Dewax”, întru apărarea

drepturilor sale. Soluția emisă de instanța de apel este una pripită, deoarece s-a

pronunțat fără a da o apreciere corespunzătoare cererilor prezentate la materialele

dosarului și celor supuse examinării în raport cu circumstanțele cauzei.

Indică că prima instanță s-a expus asupra tuturor circumstanțelor care au

importanță la soluționarea cauzei și care a verificat multilateral, complet și a elucidat

probele privind circumstanțele constatate ale cauzei, emițând o hotărâre corectă.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

17 ianuarie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 01

februarie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către SRL „Dewax”, la data de 15 mai

2017, se consideră a fi depus în termen.

3

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SRL

„Dewax”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SRL „Dewax”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

4

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Dewax”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dewax”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5