3ra-1104/16 — cu privire la contestarea în parte a actului administrativ

3ra-1104/16 — cu privire la contestarea în parte a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O. Melniciuc dos. nr. 3ra-1104/16

instanța de apel: D. Manole, A. Bostan, Șt. Niță

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul

Chișinău

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu

Răspundere Limitată „DEWAX” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

municipiul Chișinău cu privire la contestarea în parte a actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău

și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 27 aprilie

2015

constată:

La 08 octombrie 2014, SRL „DEWAX”a depus cerere de chemare

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că la 01 iulie 2014, ulterior efectuării

controlului prin metoda verificării totale la SRL „DEWAX”, IFS pe mun. Chișinău

a întocmit actele de control fiscal nr. 5-667457 și nr. 3-512396, prin care au fost

constatate abateri în activitatea economică-financiară a societății.

Afirmă că la 28 august 2014, ca rezultat al încălcărilor înregistrate la SRL

„DEWAX”, IFS pe mun. Chișinău a emis decizia nr. 1487/P/2, prin care s-a dispus

încasarea în buget a 123 261 lei impozit pe venit din activitatea de întreprinzător

diminuat și 229 767 lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată diminuată, calcularea în

fișa contului curent suma supraplăților nereale de 408,36 lei, cap. 111/20 și 3,60

lei, cap.115/51, încasarea în buget a majorării de întârziere 4623 lei pentru

neachitarea în termen a impozitului pe venit diminuat și 28053 lei pentru

neachitarea în termen a TVA diminuată, aplicarea amenzii pentru încălcarea

legislației, în mărime de 9082 lei pentru diminuarea venitului impozabil, 36978 lei

1

pentru diminuarea impozitului pe venit, 68 930 lei pentru diminuarea taxei pe

valoare adăugată, 7000 pentru prezentarea declarației persoanei juridice cu privire

la impozitul pe venit care conțin informații neautentice, 9000 lei pentru

neprezentarea facturii fiscale la data apariției obligației fiscale, 3600 lei pentru

neprezentarea facturii fiscale la data apariției obligației fiscale și 5945 lei pentru

nerepatrierea mijloacelor bănești.

Susține că la 10 septembrie 2014 a contestat decizia dată la IFS pe

mun. Chișinău, însă la 18 septembrie 2014, prin decizia nr. 174 contestația a fost

respinsă din motivul lipsei temeiului legal de anulare.

Consideră deciziile IFS pe mun. Chișinău nr. 1487/p/2 din 28 august 2014

și nr. 174 din 18 septembrie 2014 ilegale și lipsite de temei juridic.

Explică că IFS pe mun. Chișinău, la emiterea deciziei nr. 1487/p/2 din

28 august 2014, a constatat eronat că au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2)

lit. c) Cod fiscal prin efectuarea încasărilor bănești în numerar fără utilizarea

mașinii de casă și de control la încasarea mijloacelor bănești pentru prestarea

serviciilor de închiriere a utilajului agricol, întrucât potrivit Regulamentului cu

privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală pentru

efectuarea decontărilor în numerar și, potrivit anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului

nr. 474 din 28 aprilie 1998, contribuabilii sunt obligați să utilizeze MCC la

efectuarea decontărilor bănești în numerar pentru operațiunile economice cu

plătitorii, eliberând plătitorilor bonuri de casă emise de acestea. Astfel, încasările

bănești efectuate nu cad sub incidența acestor prevederi, neconstituind operațiuni

economice în sine.

Subliniază că inspectorii fiscali, în lipsa unor documente confirmative au

estimat un venit impozabil care de facto nu a fost obținut de către SRL „DEWAX”.

Menționează că păstrarea cecurilor de către reclamant se explică prin faptul

că clienții, din neatenție, nu iau bonurile fiscale, respectiv acestea sunt păstrate, în

caz dacă cumpărătorii se întorc după ele.

Mai invocă că facturile de expediție eliberate în adresa II „Parpolov

Dumitru” au fost anulate și toate exemplarele se aflau la întreprindere la momentul

efectuării controlului de către pârât, din care considerente nu sunt înregistrate în

evidența contabilă.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3, 16, 19, 21, 25, 26

alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000, art. 11 alin. (1), art. 117 alin. (1), 187 alin. (5), 274 Cod fiscal, prevederile

Hotărârii Guvernului cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu

memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar nr. 474 din 28 aprilie

1998 și art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea parțială a deciziei IFS pe

mun. Chișinău nr. 1487/p/2 din 28 august 2014 asupra cazului de încălcare a

legislației comisă de către SRL „DELWAX” și anume, a pct. 1,3,4,5,6 din partea

descriptivă a deciziei și anularea deciziei IFS pe mun. Chișinău nr. 174 din

18 septembrie 2014.

La 27 noiembrie 2014, SRL „DEWAX” a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat anularea parțială a deciziei IFS pe mun. Chișinău

2

nr. 1487/p/2 din 28 august 2014 și anume, a pct. 1, 3, 4 din dispozitivul deciziei

menționate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 aprilie 2015

acțiunea a fost admisă parțial și a fost anulată decizia IFS pe mun. Chișinău

nr. 1487/p/2 din 20 august 2014 în partea ce ține de calcularea și încasarea la buget

a sumei de 123 261 lei ca impozit pe venit, 229 767 lei ca taxă pe valoare adăugată,

4 623 lei ca majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe

venit, 28 053 lei ca majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA

diminuată, 9 082 lei ca amendă pentru diminuarea venitului impozabil, 36 978 lei

ca amendă pentru diminuarea impozitului pe venit, 68 930 lei ca amendă pentru

diminuarea taxei pe valoare adăugată, 7 000 lei ca amendă pentru prezentarea

declarației persoanei juridice care conține informație neautentică, ca ilegală. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, a fost respins

apelul declarat de IFS pe mun. Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

La 13 iunie 2016, IFS pe mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingea

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor

pricinii, având o poziție unilaterală, nu a examinat și nu a dat apreciere obiectivă

probelor din dosar.

Susține că instanțele ierarhic inferioare au ignorat toate argumentele

invocate de IFS pe mun. Chișinău, fără a le aprecia la justa lor valoare.

Afirmă că instanța de apel contrar prevederilor art. 373 alin. (1), (2) CPC a

judecat apelul în mod superficial, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează

litigiul în cauză.

În context, menționează că decizia IFS mun. Chișinău nr. 1487/p/2 din

28 august 2014 se încadrează în limitele legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 06 aprilie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 146), iar la 12 aprilie 2016, recurentul a recepționat copia deciziei date

(f. d. 155).

Astfel, se constată că, deoarece ultima zi a termenului de declarare a

recursului 11 iunie 2016 este o zi de sâmbătă, care este zi de odihnă, prin prisma

art. 265 Cod civil, termenul a expirat în următoarea zi lucrătoare, care este 13 iunie

2016, prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, în

termenul legal.

3

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 01 iulie 2014, inspectorii

principali ai Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Direcția planificare,

control și asistență juridică, au efectuat un control fiscal prin metoda de verificare

totală la SRL „DEWAX”, în urma căruia a fost întocmit actul de control

nr. 5-667457, continuat pe actul de control nr. 3-512396, prin care s-a constatat:

supraplăți nereale la pct. 111/20 „impozitul pe venit la sursa de plată” în sumă de

304,75 lei, la cap. 115/51 „taxa pentru apă” în sumă de 3,60 lei; efectuarea

încasărilor bănești în numerar fără utilizarea mașinii de casă și de control;

diminuarea venitului impozabil pentru inul 2011 cu 60547 lei; majorarea

pierderilor fiscale cu 56902 lei; diminuarea impozitului pe venit cu 123259 lei,

inclusiv în anul 2012 cu 9167 lei, în anul 2013 cu 114092 lei; întocmirea

neconformă a declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit pentru

anul 2011 și prezentarea declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe

venit pentru anii 2012-2013, care conțin date neautentice; diminuarea sumei TVA

aferentă bugetului cu 229767 lei, inclusiv: pentru luna iulie 2011 cu 4187 lei,

septembrie 2011 cu 986 lei, octombrie 2011 cu 1572 lei, mai 2012 cu 976 lei,

noiembrie 2012 cu 13891 lei, decembrie 2012 cu 11796 lei, ianuarie 2013 cu 4120

lei, februarie 2013 cu 13963 lei, aprilie 2013 cu 57586 lei, mai 2013 cu 15011 lei,

iunie 2013 cu 18378 lei, iulie 2013 cu 10083 lei, august 2013 cu 11404 lei,

septembrie 2013 cu 6994 lei, octombrie 2013 cu 11539 lei, noiembrie 2013 cu

10455 lei, decembrie 2013 cu 6826 lei, ianuarie 2014 cu 8814 lei, februarie 2014

cu 1186 lei; întocmirea neconformă a declarației privind TVA pentru lunile: iulie,

septembrie, octombrie 2011, mai 2012 și prezentarea declarației privind TVA

pentru lunile: noiembrie, decembrie 2012, ianuarie, februarie, aprilie-decembrie

2013, ianuarie 2014, februarie 2014, care conțin informații neautentice;

nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor bănești provenite din

tranzacțiile economice externe în sumă de 1151,52 dolari SUA, echivalentul a

14861,48 lei, transferate în avans și neeliberarea facturilor fiscale la livrarea de

mărfuri – 6 cazuri.

Ca urmare, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a emis decizia

nr. 1487/p/2 din 28 august 2014 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

către SRL „DEWAX”, prin care a fost dispusă încasarea la buget a impozitului pe

venit din activitatea de întreprinzător diminuat în sumă de 123261 lei și taxa pe

valoare adăugată diminuată în sumă de 229767 lei; calcularea în fișa contului

4

curent a sumei supraplăților nereale și, anume, a sumei de 408,36 lei la cap. 111/20

și a sumei de 3,60 lei la cap. 115/51; încasarea la buget a majorărilor de întârziere

în sumă de 4623 lei, pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit diminuat

și în sumă de 28053 lei, pentru neachitarea în termen a TVA diminuată; aplicarea

amenzilor pentru încălcarea legislației și, anume, 9082 lei - pentru diminuarea

venitului impozabil, 36978 lei – pentru diminuarea impozitului pe venit, 68930 lei

- pentru diminuarea taxei pe valoare adăugată, 7000 lei - pentru prezentarea

declarației persoanei juridice cu privire la impozitului pe venit pentru anii 2012-

2013 și a declarației privind TVA pentru lunile: noiembrie, decembrie 2012,

ianuarie, februarie, aprilie-decembrie 2013, ianuarie-februarie 2014, care conțin

informații neautentice; 9000 lei - pentru neprezentarea facturii fiscale la data

apariției obligației fiscale conform prevederilor art. 108 din Codul fiscal, 3600 lei -

pentru neprezentarea facturii fiscale la data apariției obligației fiscale conform

prevederilor art. 108 din Codul fiscal și 5945 lei - pentru nerepatrierea mijloacelor

bănești în sumă de 14861,48 lei.

Nefiind de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr. l87/p/2 din 28 august 2014, SRL „DEWAX” a depus la 10 septembrie 2014 o

contestație împotriva acesteia, solicitând anularea pct. 1, 3, 4, 5 și 6 din decizia

dată.

La 18 septembrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a

adoptat decizia nr. 174, prin care contestația depusă de SRL „DEWAX” a fost

respinsă și a fost menținută decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr. 1487/p/2 din 28 august 2014.

În același timp, prin decizia din 18 septembrie 2014, a fost modificată și

completată decizia nr. 1487/p/2 din 28 august 2014 și, anume, capitolul IV din

partea decisivă a fost complet cu liniuța a 8-a, prin care s-a dispus încasarea

amenzii pentru efectuarea încasărilor bănești în numerar, fără utilizarea mașinii de

casă și control în sumă de 5000 lei.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „DEWAX” a

solicitat anularea parțială a deciziei IFS pe mun. Chișinău nr. 1487/p/2 din

28 august 2014 și anume, a pct. 1, 3, 4 din dispozitivul deciziei menționate.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a ajuns la

concluzia temeinicie parțiale a acțiunii, anulând decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău nr. 1487/p/2 din 20 august 2014 în partea ce ține de

calcularea și încasarea la buget a sumei de 123 261 lei ca impozit pe venit, 229 767

lei ca taxă pe valoare adăugată, 4 623 lei ca majorare de întârziere pentru

neachitarea în termen a impozitului pe venit, 28 053 lei ca majorare de întârziere

pentru neachitarea în termen a TVA diminuată, 9 082 lei ca amendă pentru

diminuarea venitului impozabil, 36 978 lei ca amendă pentru diminuarea

impozitului pe venit, 68 930 lei ca amendă pentru diminuarea taxei pe valoare

adăugată, 7 000 lei ca amendă pentru prezentarea declarației persoanei juridice

care conține informație neautentică, ca ilegală, în rest respingând acțiunea ca

neîntemeiată.

5

Soluția primei instanțe a fost menținută de instanța de apel, care judecând

apelului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acestuia.

Instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC și

art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel conține o motivare arbitrară, iar

concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub

toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu

regulile și legislația ce guvernează litigiul apărut.

În acest sens se va reține dispozițiile art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru

instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (5) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Ca urmare, instanța de recurs va remarca că instanța de apel, constatând

temeinicia hotărârii primei instanțe, prin care a fost admisă acțiunea depusă de

SRL „DEWAX”, a constat că Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr. l87/p/2 din 28 august 2014 nu a indicat în decizia contestată, care anume

prevederi ale normei legale au fost încălcate de către contribuabil, lipsa de evidență

contabilă, ținerea neconformă a evidenței contabile sau neprezentarea

documentelor de evidență contabilă, or din cauze neținerii ei neconformă, fapt ce

indică că inspectorii fiscali nu au justificat necesitatea aplicării metodei indirecte

de calculare a impozitelor și taxelor.

Instanța de recurs constată însă că ajungând la o astfel de concluzie instanța

de apel a lăsat fără apreciere și verificare invocarea Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău, precum că SRL „DEWAX” a efectuat încasări bănești în numerar

fără utilizarea mașinii de casă și de control, la prestarea serviciilor de închiriere a

utilajului agricol în baza contractelor fără număr din 15 ianuarie 2014, 20 ianuarie

2014 și 28 ianuarie 2014, încheiate cu persoanele fizice Alexei Chirilenco, Igor

Ciubotaru și Andrei Crăciun, astfel, fiind încălcate prevederilor art. 8 alin. (2)

lit. c) Cod fiscal și ale pct. 4, cap. II din Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28

aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memorie fiscală

pentru efectuarea decontărilor în numerar.

Or, IFS pe mun. Chișinău cu referire prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) Cod

fiscal și pct. 4 din Regulamentul cu privire la aplicarea MCC cu memorie fiscală

pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 474 din 28 aprilie 1998. A menționat că această obligativitate se extinde asupra

6

tuturor unităților structurale (oficiu, magazin, secție, depozit, unitate comercială,

automat pentru vânzări (denumit conform uzanțelor internaționale vending

machine), unitate de prestări servicii, inclusiv unitate de transport-taxi etc.) în care

se efectuează sau care efectuează operațiuni economice cu încasări în numerar.

De asemenea, instanța de apel a lăsat fără examinare și nu a elucidat

argumentul invocat în cererea de apel precum că SRL „DEWAX” a încălcat

prevederile art. 32 alin. (1) din Codul fiscal, prin reflectarea în Declarația cu

privire la impozitul pe venit (VEN 12) pentru perioada fiscală A/2013 a pierderilor

fiscale permise spre reportare din perioada fiscală precedentă a A/2012 în sumă de

18967 lei, în acest sens invocând că conform datelor controlului pentru anul 2012,

contribuabilul a obținut venit impozabil în sumă de 76411 lei.

Or, IFS pe mun. Chișinău, aducând în susținere prevederile art. 32 alin. (1)

Cod fiscal, a menționat că pe parcursul anului fiscal, cheltuielile aferente activității

de întreprinzător depășesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, suma

pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eșalonat, în părți egale, pe

următorii trei ani, (începînd cu perioadele fiscale A/2012).

SRL „DEWAX”, deși pe parcursul perioadei fiscale A/2013, a reflectat în

Declarația cu privire la impozitul pe venit (VEN 12) pierderile fiscale rezultate din

activitatea de întreprinzător pentru perioada precedentă A/2012, conform datelor

controlului, pentru anul 2012 contribuabilul a obținut venit impozabil, prin urmare

acesta nu avea dreptul la reportarea pierderile fiscale ale anului 2012.

Se mai constată că instanța de apel a trecut cu vederea și nu a supus

verificării nici argumentul precum că SRL „DEWAX” a încălcat prevederile

art. 18 lit. a) din Codul fiscal, prin nereflectarea la venituri a livrărilor de mărfuri

efectuate către ÎI „Tarpolov Dumitru” în mărime de 38603 lei, inclusiv: în anul

2011 în mărime de33723 lei și în anul 2012 în mărime de 4880 lei, precum și a

sumele reflectate în bonurile de consum și bonurile de casă, emise de mașina de

casă și control în mărime de 1110228 lei, inclusiv: în anul 2012 în mărime de

128433 lei, în anul 2013 în mărime de 931795 lei, în lunile ianuarie-februarie 2014

în mărime de 50000 lei.

Astfel, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate, era

indispensabil, de a verifica cerințele formulate și prin prisma particularităților

instituite la art. 18 lit. a), 189 alin. (2), art. 225 alin. (1) Cod Fiscal.

Or, în cadrul controlului efectuat la SRL „DEWAX”, s-a stabilit cu

certitudine că de către Procuratura Centru mun. Chișinău, în cadrul percheziției din

19 februarie 2014, de la SRL „DEWAX” au fost ridicate și ulterior remise în

adresa IFPS prin scrisoarea nr. 28 din 11 aprilie 2014 bonuri de consum în număr

de 1562, în care sunt indicate denumirea și costul mărfurilor livrate, din care la 981

sunt anexate bonurile de casă emise de MCC, care urmau a fi înmânate

cumpărătorului la momentul încasărilor bănești în numerar.

Instanța de apel, însă, într-un mod neînțeles a indicat în decizia recurată că

documentele ridicate de la SRL „DEWAX” de către Procuratura Centru

mun. Chișinău sunt documente de ordin intern, întocmite inițial, până la momentul

livrării de facto a mărfii, pentru a ușura evidența modelelor de mărfuri vândute, în

7

situația în care, în decizia IFS pe mun. Chișinău este indicat că, compărând

valoarea livrărilor reflectate în bonurile de consum cu valoarea livrărilor reflectate

în bonurile de casă, s-a stabilit că valoarea mărfurilor livrate indicată în bonul de

consum nu coincide cu sumele din bonul de casă emis de MCC, bonul de casă fiind

emis în sumă mai mică.

Iar faptul că sumele reflectate în documentele ridicate n-au fost integral

reflectate în evidența contabilă, a și servit drept temei pentru estimarea obligației

fiscale prin metode și surse indirecte, în baza art. 189 alin. (2) din Codul fiscal.

Mai mult că IFS pe mun. Chișinău a indicat că divergența între suma

reflectată în bonurile de consum și bonurile de casă emise de mașina de casă și

control a constituit 1110228 lei, inclusiv: în anul 2012 în sumă de 128433 lei, în

anul 2013 în sumă de 931795 lei, în lunile ianuarie-februarie 2014 în sumă de

50000 lei.

Nu mai puțin important în speță, este de menționat și faptul că instanța de

apel nu a verificat și ni a dat apreciere nici argumentelor aduse în cererea de apel

precum că, SRL „DEWAX” a prezentat Declarația persoanei juridice cu privire la

impozitul pe venit (VEN 08) pentru perioada fiscală A/2011 (total: 1 caz) și

întocmirea Declarației cu privire la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale

A/2012 și A/2013, care conțin informație neautentică (total: 2 cazuri), cu

încălcarea prevederilor art. 83 alin. (4) și ale art. 187 alin. (5) din Codul fiscal,

precum și prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 1498 din 29 decembrie 2008

privind completarea Declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit”

și ale Hotărârii Guvernului RM nr. 596 din 13 august 2012 privind Declarația cu

privire la impozitul pe venit.

De altfel, și alte argumente invocate în cererea de apel nu au fost apreciate

la justa lor valoare, fără a intra în esența acestora și supune verificării în raport cu

prevederile legale sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu.

Distinct de cele menționate mai sus, este evident că instanța de apel a omis

de a supune controlului legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul celor

menționate, care însă au importanță pentru soluționarea corectă a pretenției deduse

judecării.

Ca consecință, soluția instanței de apel este lipsită de putere de convingere,

având un caracter unilateral, concluziile instanței de apel nefiind altceva decât

reflectarea selectivă a celor reținute de prima instanță, fără a fi dată o apreciere

cuvenită argumentelor invocate în cererea de apel.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Ca consecință, recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Se impune ca, la rejudecare, instanța de apel să facă o corectă reapreciere a

aspectelor menționate și materialului probator și să emită o hotărâre întemeiată și

legală.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul

Chișinău.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„DEWAX” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu

privire la contestarea în parte a actului administrativ, cu trimiterea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

9